12,874 matches
-
fac ceea ce nu s-ar aștepta să facă un tuareg. — Adică...? Două ore mai târziu, când soarele începu să se lase și primele umbre se alungeau peste câmpie prevestind sfârșitul zădufului de nesuportat, o cămilă iute, călărită de un călăreț priceput ieși pe neașteptate de după stânci și se îndreptă în goană spre răsărit. Cei șapte oameni, care de câtva timp își reluaseră marșul lent spre sud, îl văzură abia după câteva minute; și trecură alte câteva minute până se puseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
minute; și trecură alte câteva minute până se puseră de acord dacă era sau nu un fugar îngrozit care încearcă să scape de asediu. Doar când observară cum călărețul își schimbă dintr-o dată direcția îndreptându-se spre dunele dinspre sud-est pricepură care-i era adevărata intenție. — Apa! urlă disperat Julio Mendoza. Ticălosul ăsta vrea să pună mâna pe apă! Imediat începură o goană nebună, încercând să-i taie calea, dar Gacel Sayah se îndepărtase destul de mult ca să poată face un ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi întâmplat nimic. Marc Milosevic reacționă după mult timp. Rămăsese întins pe jos, ținând strâns plosca, orbit de praful pe care-l ridicaseră elicele și atât de zăpăcit de cele întâmplate, încât abia după ce aparatul deveni o muscă în zare pricepu că ceilalți îl abandonaseră și nu aveau nici cea mai mică intenție să se întoarcă după el. Culcat pe pământul negricios și bătătorit și sprijinindu-se de una din nenumăratele roci ce păreau că fuseseră împrăștiate pe acea întindere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
n-o mai duce mult; abia se mai ține pe picioare și are o vîrstă, nu? Cred că e trecută de optzeci. — Da cin’ mai stă să numere cîți ani are. Uite, am Însemnat aci pă hîrtie, cum m-am priceput și io, ce să scrieți În cerere. Dumneavoastră știți mai bine să potriviți cuvintele să iasă cum trebuie, de, că d-asta aveți carte și mașină dă scris. — Doamna Oprișan, scuză-mă că mă amestec, dar Îți faci păcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mă să mă bălăcesc În zemurile ei scîrboase) — Sigur, aveți dreptate, un bloc e de fapt o familie, trebuie să comunicăm mai mult Între noi, să ne avem ca frații că de asta sîntem vecini cum spui dumneata — Vezi că pricepi, așa zic și io. Ce-i rău? Mai stăm de vorbă, mai bem o cafeluță. Na, că iar m-am Întins la vorbă și am rufele În mașină. Da las că te mai calc io zilele astea. Nopțile devin din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că poate la efort Îl elimină de la sine. — Nu știu, nu știu... s-a dus alde Ghinea după mașină s-o ducă la urgență, da io zic că nu mai rezistă... veniți și dumneavoastră, poate-i faceți ceva că vă pricepeți mai bine. Ce pot să-i fac eu?! — Măcar să stați acolo, vă rog. CÎnd e mai mulți e mai ușor. — Bine, Îmi pun ceva pe mine și cobor. — Vă rog nu ne lăsați, știți unde e, la parter, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ea, ci de mine? Sună. Nici dacă Îmi recunosc lașitatea n-o să mă creadă, o s-o țină pe-a ei, că n-am vrut să cobor pînă la ea și știu eu unde bate cînd Îmi repetă apăsat ca să pricep: „N-ai vrut să te cobori pînă la mine“. Sună. — Ce faci, soro, de nu deschizi, te-ascunzi de mine, așa-i? Doamna Oprișan are o mină radioasă, a fost la coafor și tunsoarea ei modernă netezește Întrucîtva distanța dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vreau să urmăresc arta balerinului, nu gratuitatea unui joc geometric — Oho, dar știu că ai opinii critice. Ai fi bună de cenzor la consiliu. Ia mai zi, ce nu-ți place. — Nu mă lua peste picior, recunosc că nu mă pricep, dar credeam că și emoția, impresia... În sfîrșit, văd că nu ești dispus să iei În considerație părerile unui nespecialist — CÎți ani ai, marchizo? Hai, că mă faci să plîng. Ai uitat cum discutam noi nopți În șir pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aprins lanterna, au curățat mașina de cusut de Adél și de Benjamin, apoi au dus-o cu un cărucior pe două roți nu prea departe, pentru că s-au întors degrabă. Au îngrămădit o mulțime de stofe pe căruț, pentru că se pricepeau la împachetat. Încet-încet, nu au mai rămas în atelier decât Adél, Benjamin, paravanul și cu mine. Nu erau prea guralivi. Se înțelegeau din semne. Numai la ultima tură femeia a început să țipe cu vocea ei rece, intensă, când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de vechituri, veneau într-adevăr la ei, oricât de mare rușine ar fi fost. Totuși ea s-a dus la înmormântarea lui, ba chiar a plâns, și tot ea a gătit cina. Nu era cușer, că la aia nu se pricepea, dar măcar și-a dat silința, săraca. Încerca deci să mă educe religios, dar am căzut la înțelegere că eu eram deja dincolo de credință și că mă interesau mai degrabă leacurile ei. Cu asta am zdruncinat-o pe viață. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Colonelul. „Asta e poza?“ - m-a întrebat el. „Bineînțeles“ - i-am răspuns eu. „Nu bineînțeles. Asta e o copie.“ „Dar priviți textul, vă rog. Eu am scris textul.“ „E o copie“ - a spus el. „Hârtie cartonată, supraexpusă. Cine nu se pricepe la fotografii, să nu fotografieze. Deocamdată țara noastră nu are nevoie de fotografi nepricepuți. Comisia va hotărî peste cât timp va avea nevoie.“ Comisia a hotărât că-mi vor da de lucru peste treizeci de ani, iar până atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cel puțin în privința Celui de Sus. Astea sunt chestii complicate. Vezi păianjenul de pe vaza aia? Se suie pe ceva de șase sute de ani, din India. Nu știu dacă e cu cruce sau văduva neagră, pentru că la cele vii nu mă pricep. Dar vaza știu că valorează cât o casă, totuși țin la ea mai mult decât la mumie. Iar dacă s-ar răsturna, mi-ar părea tare rău. Nici nu-ți poți imagina cât de rău. Însă păianjenul am putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Engelhart nu știa ce să creadă, dar n-a intervenit, cum nu intervenea niciodată — E vreo problemă? Vă nemulțumește ceva? l-a întrebat el plin de speranță pe client. Nu știu ce să spun. Eu nu îndrăznesc să mă amestec. Nu mă pricep - a spus el, continuând să tropotească. — Nu vă sfiiți - l-a îndemnat Engelhart. Eu încerc întotdeauna să pun în practică observațiile clienților mei. — Cum să vă spun? Nu sunt aici decât de o săptămână, dar am observat că soarele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în lac. Cina, sângele, venele, fiolele și seringile. Cred c-îl tratam ilegal, dar dacă n-aș fi acceptat, îl duceau la sanatoriu. Egon mi-a adus seringile și o instalație în care le sterilizam. Am început încet să mă pricep mai bine la ele decât la ouăle moi. La prima lui criză am lipsit. Tocmai jucau cărți undeva. Apoi mi-l aduc dintr-odată acasă și Egon îmi dă toate explicațiile. Mă instruiește. Da, să-l împung fără nici o grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sistem mă desparte de zâmbetul lui, dar i-l simt. — Bineînțeles, doamnă. E o chestie de numai câteva minute. Prea multe mă părăsesc dintr-odată. Încerc să le ghicesc pe nevăzute: un corp străin. Metale. Da, și acest Dumnezeu. Se pricepe, nu-l simți decât la despărțire. — E deja destul de mare, dar încă fără sex, ca un înger - îmi spune ca să știu totuși ceva despre el. Aș dori să vi-l cer spre păstrare. Dau din cap că sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
domnișoara Scover a sunat marți seara să comande câte ceva. Eu am răspuns la telefon în magazin și când i-am auzit vocea am închis. A sunat mai târziu și a răspuns domnul Williams. L-am auzit spunându-i că nu pricepe ce s-a întâmplat, scuze, trebuie să fi fost vina centralistei. Mi-a dat comanda și am vrut să plec înainte să apuce să îmi mai dea și adresa. Când am ajuns la ușă, m-a strigat și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ce să fac cu prietena mea. Ne-am înțeles? a spus Johnny nervos. Nu ai citit de curând Cosmopolitan-ul? a zis Nat. Aș spune că atitudinea ta a depășit termenul de garanție. Johnny s-a holbat la el fără să priceapă. Harriet l-a apucat de mână. —Uite, Johnny, a spus repede, voi vă duceți cu toții la restaurant și am să vin și eu în zece minute. îmi comanzi ceva bun de mâncare, orice crezi tu că mi-ar plăcea. Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
probleme dacă o să vorbească în timp ce vorbești și tu, face asta cu toată lumea. Anne-Marie avea o voce limpede și proaspătă, ca un iceberg. Nu am mult timp la dispoziție, mi-a spus după ce s-a prezentat. Era evident că nu se pricepea la subtilități telefonice. —Tim mi-a spus că nu ești jurnalist, e adevărat? — Da. — Și că vrei să afli ceva despre Clifford Hammond. — Da. —în regulă. Ce vrei să afli? —Informații despre el, sper, am spus plină de speranță. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
comune. Acum bruiată. Și-a îndreptat privirea asupra mea, singura chestie din tot corpul care i se mișca. Avea niște ochi extraordinari: plini de o ură furioasă, un resentiment teribil, pe care, ca mai toată treaba asta murdară, nu îl pricepeam. Ochii ei gri contrastau cu pielea măslinie, părând două raze de ură. în momentul ăla m-ar fi omorât dacă ar fi putut. Clifford Hammond s-a dat la o parte ca să-mi facă loc, evitând ostentativ orice contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai multe ori această variantă. Dar altceva pur și simplu nu știa să facă și nici nu voia. Doar nu se putea apuca de afaceri la această vârstă, sau de grădinărit, unde mai pui că nici nu s-ar fi priceput. Să-l ucidă pe puști, strecurându-i otravă în paharul cu apă de la capul patului, strecurându-se el însuși, mârșav, pe lângă părinții adormiți ai acestui nou geniu, în încercarea de a-și duce odiosul plan la bun sfârșit? Nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cine știe cum prin cameră cu ocazia unuia dintre desele lui drumuri spre și dinspre bucătărie. Fiind o persoană inteligentă și văzând pe deasupra și unul dintre numeroasele ziare cumpărate de ea întins pe jos și deschis chiar la pagina povestirii copilului, femeia pricepu instantaneu întreaga situație. - Mircea, ce faci? întrebă ea, ușor contrariată. Doar nu cumva... Ochii bărbatului ei trădau însă crima, iar femeia se sperie văzând acest lucru. - Mircea! strigă ea, sperând că ceea ce vedea nu era adevărat. Însă scriitorul era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și simplu, ca urmare a refuzului categoric de a fi cu el al ultimei tipe pe o întâlnise. Motivația ei fusese cât se poate de clară: nu-i plăcuse mustața lui Abdulah, dar acesta, tânăr într-o oarecare măsură inteligent, pricepuse că în spatele refuzului ei se ascundeau cu totul și cu totul alte motivații. Abdulah bănuia că decizia avea la bază faptul că era pakistanez, sau arab, sau român, puțin mai conta. Din punctul ei de vedere era același lucru. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bucăți de față netede, scandinave, fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și întrevăzută în clipa unui orgasm, dragoste perenă neuitată și dureros cuprinsă în sertarele și miile de evidențe ale unei cărămizi, pietre ponce și absconse încastrate de o mână pricepută în albele și alambicatele sipete ale unei împărătese de la începutul lumii, albastru de turquoise și malachit, craniu de jad din care bem purtați de o istorie care se tot repetă, cam așa arăta Lumea de Deasupra în dimineața aceea. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și acum, când vorbeam. Evident însă că nu era numai asta. Mai era ceva, ceva ce nu reușisem să înțeleg niciodată la unii oameni, și care mă enerva cumplit. Adică impostura. Foarte mulți oameni făceau lucruri la care nu se pricepeau deloc, spuneau lucruri pe care nu le stăpâneau deloc, totul culminând în cele din urmă prin faptul că se erijau pur și simplu în posturi sau funcții pentru care nu aveau nici cunoștințele și nici autoritatea necesare. Era și cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
isprăvi, m-am hotărât să intru. Am pășit cu stângul. Clădirea era destul de veche, din câte bănuiam, deși n-aș putea spune exact ce anume mă făcea să cred asta, întrucât stilul arhitectonic îmi era cu desăvârșire necunoscut. Nu mă pricep foarte bine la arhitectură, e drept, dar până și eu mi-am dat seama de faptul că prima încăpere în care intrasem sfida orice reguli, lucru imposibil de anticipat la o privire din exterior. De-acolo părea o obișnuită clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]