3,728 matches
-
face mai greu adaptabilă la schimbare. Cultura de sarcini (gen "rețea") Este tipul de cultură organizațională patronat de zeița Atena. Centrată pe persoane, pe promovarea echipei, ea este de multe ori solicitată în atingerea obiectivelor organizației. Calitățile și competențele echipei primează în fața poziției ierarhice. Sarcinile sunt distribuite în funcție de competențele fiecărui individ. Cultura gen rețea favorizează instalarea unui climat cald, prietenos. Managementul este flexibil, stimulativ. Nu există o separare clară, netă a funcțiilor de conducere și a celor de execuție. Mare parte
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Departamentul Lucrărilor Publice, însărcinat uneori cu interimatul Ministerului Cultelor și Instrucțiunii, când pleca în concediu titularul Spiru Haret n.n.), iar Zanne i-a făcut mare surpriză ministrului „ridicând hârtia de pe placarda fixată deasupra ușii de la intrare pe care scria: „Școala primară mixtă Spiru C. Haret". Haret a privit cu lacrimi în ochi surpriza și, strângând mâna la toți țăranii, a intrat în școală... Cea mai importantă inițiativă a Societății a fost înființarea revistei „Glasul nostru", care i a valorificat obiectivele programului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pedagogice, anul I 1933 Coordonare P. Todicescu, profesor de pedagogie, N. Galaction, învățător licențiat în litere și Șt. Toporaș, institutor. Tipografia C.D. Lupașcu Bârlad. Câteva materiale publicate și autorii lor: „Stroe Belloescu - ...Un om de forță” de Paul Constantinescu: „Școala primară recunoscătoare” de C. Antonovici; „Stroe Belloe scu” de Cezar Ursu; „Din viața lui Stroe Belloescu” de P. Tod icescu. * Petrache Todicescu „a păstrat legătura științifică cu toți profesorii și mai ales cu pedagogii ieșeni: Gh. Comicescu,V. Todicescu, Ștefan Bârsănescu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a consulta populația în prealabil sunt contestate. "Nimeni nu decide în numele meu, fără ca eu să am un cuvânt de spus". Suntem gata să facem să învingă ceea ce credem că este dreptul nostru, chiar și printr-un proces. -3. Valorile personale primează asupra valorilor instituționale: de exemplu dragostea asupra căsătoriei sau credința asupra Bisericii. Oamenii își concep independența în raport cu marile instituții care "fabrică" și "inculcă" valorile. -4. Fericirea persoanelor are întâietate asupra imperativului colectiv. Dacă ele aleg un mod de viață care
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de „echilibru psihologic” între două persoane: persoana primară (persoana frustrantă și dominantă) și persoana secundară (persoana frustrată și dominată) care este în relație simbolica cu prima, așa cum se poate vedea din schema de mai jos: fig. p. 254 ms. Persoana primară Reacție Persoana bolnavului Contre-reacție Persoana secundară Identificare Acest fapt este posibil întrucât bolnavul va identifica simbolic, în persoana secundară, imaginea persoanei primare, atribuindu-i în mod inconștient acesteia atributele primei. Frustrând persoana secundară, bolnavul va face un act de „anulare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Din aceste considerente, vom admite că viața unui individ este, pe de o parte, rezultatul dispozițiilor sale sufletești, iar pe de altă parte rezultatul valorilor morale, spirituale și culturale interiorizate de acesta și devenite pentru el, alături de natura sa biologică primară o a doua natură sufletească și spirituală. Ambele contribuie la configurarea psihobiografiei unui individ. 1) Modelele de existență psihologică În ceea ce privește modelele psiho-biografice, există numeroase contribuții în această problemă. Psihologia și psihanaliza, iar ulterior psihologia diferențială și comparată, au adus extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și în cazul "realității economice", de o invenție. Viziunea creștină asupra lumii creează individul. Schematizînd, putem spune că ea scoate fiecare membru din comunitatea sa pămînteană pentru a-l introduce într-o relație directă cu Creatorul. Relația individuală creată astfel primează în fața celorlalte relații (politice, sociale, juridice, culturale) specifice comunității din care facem parte pe pămînt. Afacerile pămîntene (proble-mele care privesc cetatea, ar fi zis grecii, respectiv libertatea, justiția, puterea, războiul etc.) trec pe planul doi. Numai că ideea de individ
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
diferite modalități ale lui " a fi", nu sunt echivalente: "a fi în acțiune" (ceea ce este) reprezintă plenitudinea lui "a fi în putere". Posibilul este conceput ca ceea ce este în așteptarea realizării. Gîndirea lui Aristotel afirmă posibilul dar acțiunea, actualizarea, realitatea primează. În viziunea noastră asupra conceptului de posibil ținem cont de cele două distincții făcute de Aristotel dar teroria pe care o propunem dă prioritate posibilului în raport cu realitatea. Filosof al eliberării, refuzînd orice transcendență, respingînd credința în voința divină, Epicur (342-271
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cunoscut (prin previziuni și calcule); posibilul reprezintă evoluția conservatoare a realului. "Omul posibilului" are un anume simț al realului: percepînd realul pe fond de posibil, realitatea este pentru el "posibilizare", iar posibilul este tot timpul invenție. În viziunea sa, posibilul primează asupra realității. Dumnezeul experimentator al lui Musil se opune atît celui imaginat de Spinoza cît și celui imaginat de Leibniz: lumea care există nu este decît una din nenumăratele încercări posibile. Teoria posibilelor-imposibilelor se întîlnește cu nucleul gîndirii lui Musil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
asupra posibilului. Ca să vorbim ca unul din personajele sale din roman, demnitatea și responsabilitatea nu ne comandă oare "să trăim cu o conștiință redusă a realității"? "Mai sus decît realitatea se ridică posibilitatea 152": susținînd, la rîndul său, că posibilul primează asupra realității, filosoful german Martin Heidegger (1889-1976) inversează relația stabilită de Aristotel. Analizînd modul de "a fi în lume" al omului, filosoful distinge două moduri de existență. Omul ființează, pe de o parte, după modul realului (el face referire la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fie, la fel de mult, dacă nu și mai mult, decît în ceea ce a fost sau este. Omul, fiecare dintre noi, este propriile posibile. Teoria posibilelor-imposibilelor se întîlnește cu gîndirea lui Heidegger în cîteva aspecte esențiale, cum ar fi postulatul că posibilul primează asupra realității. Din Ființă și timp, ale cărei pagini ne-au stimulat cel mai mult în elaborarea acestei teorii, am înțeles că posibilul nu este produsul gîndirii, ci gîndirea este conținută de posibil. Ernst Bloch (1885-1977) scrie despre Principiul Speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu există decît ceea ce imaginația, care a înălțat palatul, a făurit 181." Imaginația constituantă este capacitatea de a crea fără model. Cornelius Castoriadis 182 vorbește despre imaginar instituant. Imaginației secunde (care reproduce, imită și combină imaginile) el îi opune imaginația primă cea care ne interesează de altfel pe care o consideră radicală. Creînd ex nihilo imagini, dar mai ales forme (în special noi forme de gîndire) imaginația radicală este "cea care face posibil ca orice ființă pentru sine (...) să-și creeze
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
tendință. Prima a avut loc în 1993, când, pentru prima dată de la fondarea sa, în anii 1950, Partidul Liberal-Democrat nu a mai intrat la guvernare. Deși se pare că principala cauză a acestei evoluții a fost reforma electorală, forța motrice primară au reprezentat-o presiunile ca Japonia să joace un rol politic mai activ în sistemul internațional. A doua a avut loc în 1998, când recesiunea a scos la lumină problemele structurale ale sistemului japonez de administrare a economiei. Împreună, aceste
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fi niciodată sigure că nu vor fi atacate, există o permanentă incertitudine cu privire la intențiile celorlalți aceasta este a treia ipoteză teoretică a lui Mearsheimer. Urmează ipoteza referitoare la țelul fundamental al statelor, supraviețuirea, ceea ce face ca preocupările de securitate să primeze asupra oricărui alt domeniu. În fine, ultima ipoteză este aceea că statele sunt actori raționali, cu o gândire strategică. Cumulate, aceste ipoteze stimulează statele să se comporte ofensiv unele față de celelalte, conturându-se trei modele generale de comportament: teama, autoajutorarea
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
ideo-afectiv și se exprimă prin conduita motivațională care tinde totdeauna la păstrarea homeostazei conflictuale. Ori de câte ori organismul Întâmpină un obstacol În calea care-l conduce spre satisfacerea unei trebuințe vitale, apare frustrația. Se descriu astfel două tipuri de frustrație: A. Frustrația primară sau privațiunea, care se caracterizează prin tensiunea și insatisfacția subiectivă, datorate absenței acelei situații finale care este necesară satisfacerii unor nevoi afective. B. Frustrația secundară, care se caracterizează prin prezența unor obstacole sau obstrucții În calea satisfacerii unei trebuințe. Reacțiile
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
ascunsă în istorisire.“71 Tot Engelmann își amintește că Wittgenstein aprecia cu deosebire traducerea latină a Bibliei, Vulgata. Motivul: spre deosebire de traducerile ei grecești și germane, care exprimă în mod direct mesajul emoțional al textului, latina este o limbă în care primează rațiunea, astfel încât ceea ce ține de sensibilitate „se arată“ aici neexprimat. Wittgenstein era atras îndeosebi de acele texte religioase care nu conțin reflecții de natură teoretică. 170 GÂNDITORUL SINGURATIC El își dorea religiosul pus la adăpost de orice infiltrări ale teologicului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
rezultatul acțiunii și combinării mai multor factori: structura statală, sistemul constituțional, necesitatea modernizării și creșterii eficienței acestui organism, factori național-istorici, tradiții 15. Ponderea, contribuția acestor factori în stabilirea structurii parlamentului variază de la o societate la alta. În unele cazuri au primat factorii ce țin de tradiție, în altele de structura de stat, în cele mai multe cazuri însă, structura parlamentului a fost rezultatul acțiunii conjugate a tuturor factorilor. a. Parlamentul unicameral. Parlamentul unicameral asigură rapiditate, fluiditate și cursivitate activității legislative. Un asemenea parlament
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
eficienței acestui organism, factori național-istorici, tradiții. Ponderea, contribuția acestor factori în stabilirea structurii parlamentului variază de la o societate la alta și nu se poate vorbi despre un model absolut, aplicabil în fiecare stat, în fiecare societate. În unele cazuri au primat factorii ce țin de tradiție, în altele de structura de stat, în cele mai multe cazuri însă, structura parlamentului a fost rezultatul acțiunii conjugate a tuturor factorilor. Din această cauză, nici în state care au același tip de regim nu putem identifica
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
materie primă (furnizată de client), transformarea acesteia În procesul de producție („asamblarea” produsului conform documentației primite și deci valoarea adăugată a forței de muncă slab calificate) și apoi reexportarea produsului finit având o valoare adăugată modestă (conceptul, documentația și materia primă fiind importate În prima fază). În cazul drepturilor de proprietate și a contractului comercial clasic, abaterea de la litera contractului, antrenează delimitarea imediată a drepturilor de proprietate inițiale și ieșirea sau abandonul (exit-ul) părților din relație. În acest sens, Durkheim includea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
renale și extrarenale. După chiștii hepatici și afectarea valvulară și aortică, manifestările intracerebrale (îndeosebi anevrismele intracraniene) sunt prezente la bolnavii cu ADPKD. Evenimentele neurologice majore și acute ce survin cel mai frecvent în cazul pacienților cu ADPKD sunt hemoragia intracerebrală primară și infarctul cerebral complicații ale hipertensiunii arteriale și hemoragia subarahnoidiană, consecință a ruperii unui anevrism intracranian (Pirson și Chauveau, 1995) (10). Mult mai rare sunt chiștii arahnoidieni sau diferite malformații arterio-venoase intracerebrale. De aceea, identificarea unui pacient cu ADPKD impune
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
pacienții cu ADPKD. După Pirson și Chauveau (1996), hemoragia subarahnoidiană (HSA), prin ruperea unui anevrism intracranian, se situează pe locul 3 ca frecvență printre evenimentele neurologice majore și acute ce survin mai frecvent la bolnavii cu ADPKD, după hemoragia intracerebrală primară și infarctul cerebral (10). Subliniind necesitatea recunoașterii tabloului clinic și a semnelor premonitorii ale HSA, autorii realizează profilul unui bolnav cu ADPKD și risc crescut de ruptura anevrismală. Este vorba de pacienți tineri, cu vârsta medie 41 ani (cu 10
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
morale și politice ale mulțimilor". Este șarjată politica științifică promovată de Marx și materialismul său economic, pentru care raporturile politice depind exclusiv de felul producției, ecuație în care nu sînt cuprinse și sentimentele. "În artă ca și în politică sentimentalismul primează. Arta curentă nu poate fi estetică, politica nu poate fi științifică. Există astăzi o coincidență care mi se pare instructivă: arta comună se face din ce în ce mai sentimentală pînă într-atît că nici farsa, nici opereta nu mai sînt suferite fără condimente duioase
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
război de hărțuială. El poate provoca uneori, prin evaziune, o formă a pasiunii erotice. Nu ne putem imagina, zice tot Denis de Rougemont, pe Tristan însurat. Heliade și-l imaginează, îndrăgostitul său stă nerăbdător la porțile templului familial. Simțul datoriei primează în raport cu simțul erotic. Pasiunea n-are, pentru Heliade, nici o justificare dacă nu duce spre altar (cămin). Odată instalată în celula familiei, pasiunea îmbracă veșmintele datoriei. Pentru spiritul romantic asta ar echivala cu un detestabil eșec. Pentru Heliade este o împlinire
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nesancționate derapajele, impostura, aroganța, nedreptatea și necinstea unora dintre cadrele didactice universitare), în Finlanda universitatea este locul unde înveți să fii pregătit pentru a intra pe piața muncii, unde ai nevoie de cunoștințe în profesie, îndemânare, perseverență și caracter. Aici, primează interesele studentului (bunăoară, pentru că voia să urmeze un curs de Dreptul Sportului, fiicei mele i-a fost adus un profesor de la Helsinki, de la peste 700 de kilometri, cu care a stabilit un program de studiu, lucrări și dialog prin internet
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de a uni elemente din mulțimi distincte. Aș vrea ca președintele să nu se mai închipuie domnitor și să creadă că voința personală este suficientă pentru schimbarea direcției de mers a societății. Aș vrea ca structuri de stabilitate, impersonale, să primeze: legea să fie pentru toți, deficitul bugetar să fie limitat prin Constituție, parlamentarii să nu îndrăznească, nici măcar în vis, să-și amnistieze complicii, instituțiile statului să fie funcționale și să-și facă datoria, indiferent de "carisma", dibăcia, vizibilitatea sau susținerea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]