7,890 matches
-
scrierea (Redactarea); 4.11. rescrierea (de la pasul I până la pasul IV). Atragem atenția asupra importanței cruciale pe care van Manen o dădea ultimei etape. Pentru el, scrierea fenomenologică nu este simplă „redactare”, ci momentul esențial al „aventurii fenomenologice”, al „explorării profunzimilor conștiinței”. A scrie înseamnă a descoperi, a dezvălui, a crea în sensul cel mai autentic al acestor expresii. Totuși, avem de-a face cu un îndrumar destul de sumar. Varianta operațională simplifică, în chip evident, demersurile cercetării fenomenologice. Max van Manen
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
știința curriculumului a hermeneuticii, în varianta ei fenomenologică, Elaine Atkins (1988). Articolul ei din Journal of Curriculum Studies, „Reframing Curriculum Theory in Terms of Interpretation and Practice: A Hermeneutical Approach”133, poate fi considerat deschiderea cercetării curriculare către zona de profunzime a problematicii formării personalității umane prin învățare și educație. Ea a studiat operele lui Hans-Georg Gadamer 134 și Richard Rorty 135, care au influențat-o profund. Se știe însă că Gadamer a fost discipolul preferat al lui Heidegger, iar Rorty
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nou. „Lectura naivă” din prima fază nu este deloc... naivă. Ea pregătește faza a doua, a explicării. Explicarea privește compoziția textului, genul, stilul autorului. Sunt pașii esențiali prin care se face trecerea de la naive reading la in-depth understanding („înțelegerea în profunzime”). În esență, este vorba de o analiză structurală care validează textul printr-o procedură obiectivă. În a treia fază, lectura se transformă într-un proces de „însușire/asimilare” (appropriation) și de „înțelegere de sine” (self-understanding). Această fază este posibilă numai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care le conțin teoriile curriculumului, ci și la descoperirea unor noi direcții de dezvoltare a curriculumului. Ar fi străpunsă „coaja aparențelor” alcătuită din terminologia standard a discursului formal și artificial al teoriei, iar „breșa în superficialitate” ar permite accesul în profunzimea fenomenelor primare și autentice ale curriculumului, cele care însoțesc și formează eul autentic. La prima vedere, studiul lui Reynolds este unul „documentar”, pe linia exegeticii și criticii literare clasice. Și, din păcate, unii pedagogi l-au recepționat și comentat în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pic165. 15.3.8. Doll jr. și postmodernizarea modernismuluitc "15.3.8. Doll jr. și postmodernizarea modernismului" Lumea curriculumului postmodern este, fără îndoială, una pestriță, în care se amestecă, în egală măsură, mari înțelepți și mari nebuni, gânditori de mare profunzime și epigoni, minți geniale și inteligențe mediocre. O istorie critică a gândirii curriculare postmoderne, bazată pe o scară de valori indiscutabilă, este încă prematură. De aceea, în puzderia de idei și teorii contradictorii nu se poate încă decide care dintre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
patru etape ale Raționalului lui Tyler): Richness („îmbogățirea”), Recursion („reiterarea”), Relations („conectarea”) și Rigor („rigoarea”) - curriculumul postmodern ar trebui să fie bogat, recursiv, relațional și riguros. Sensurile acestor caracteristici postulate imperativ de Doll jr. necesită unele lămuriri: a) Richness definește profunzimea curriculumului: de a fi un layer of meanings, un incubator al posibilităților multiple și al interpretărilor multiple. Curriculumul postmodern trebuie să aibă dreptul de a valorifica indeterminarea, anomalia, haosul, dezechilibrul, disiparea și experiența trăită. După Doll jr., „dezvoltarea îmbogățirii” (developing
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
instrumentală pentru reconstituirea nu anecdotică, ci riguros științifică a cotidianului comunist (în genere, a celui totalitar) - un domeniu de explorare care, la noi, începe să fie, tot mai sistematic, defrișat, dar este încă departe de a-și dezvălui amploarea și profunzimea. În linii generale și simplificând drastic analiza, s-ar putea spune că au existat trei maniere principale de reconstituire a cotidianului. Cea dintâi și, totodată, cea mai veche și mai durabilă a fost aceea descriptivă. Inseparabilă de biografia „marilor oameni
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
adevărat, m-am înșelat, dar credeam într-o cauză nobilă” - această justificare este imediat acceptată de un fost stalinist, niciodată de un fost nazist”. În cele din urmă, „această distincție este cea mai cumplită pentru că implică faptul următor: comunismul, în profunzimile sale, ar împărtăși moștenirea spirituală iudeo-creștină”. Mai general, „există în societate, inclusiv în societățile democratice, o proporție importantă de bărbați și femei care detestă libertatea - și, în consecință, adevărul” (Revel, 1998, p. 232). Urmează că „aspirația de a trăi într-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
părți/membre se supun voinței mele și care nu...”. Lui Eugen Ionescu îi plăcea să afirme: „Nouă ne place să credem că facem experiențe, însă, în fond, experiențele sunt cele care ne fac”. Completarea lui Wittgenstein duce la o altă profunzime: „Pentru ca o «lume» să fie «lumea mea», se poate remarca în faptul că granițele limbajului meu (pe care numai eu îl înțeleg) sunt granițele lumii mele”. Altfel spus, realitățile (externe sau interne) pe care eu nu le pot verbaliza într-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să spună: „Nu am decât o pasiune și o amantă: Franța”. Așadar, o descriere detaliată a relației de apropiere dintre caracterele noastre „impregnate de comunism” s-ar putea folosi de termeni sinonimi descrierii unei iubiri, deosebirea fiind făcută doar de profunzimea sentimentului sau de modurile subiective de reprezentare a obiectului ei. Fără a intra în detaliile psihologiei propagandei, se poate spune că discursul comunist era plin de stimulări afective puternic polarizate: dragostea de țară, partidul care trebuia adorat, conducătorii iubiți și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
poate important, în aplanarea conflictelor și „liniștirea” spiritelor. Este religiozitatea crescută de la noi o formă de prelucrare a trecutului? D.G.: Din păcate, nu putem analiza decât retroactiv unele fenomene - crezi că excesul de biserică poate fi semnul unei religiozități de profunzime? „Crescută” sună cantitativ și superficial; s-a pierdut mult din autenticitatea sentimentului religios prin felul cum ne-am repezit să ne punem sub protecția crucii. Naziștii au făcut la fel, dar ei nu au ponegrit Biserica așa cum au făcut comuniștii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
I. Bușilă și M. V. Stăureanu. Printre colaboratori se numără Grigore Sima al lui Ion (Cântece populare din Ardeal). Mihail Strajanu figurează cu o analiză a poeziilor lui Mihai Eminescu, în care pune în evidență originalitatea imaginilor, „libertatea de cugetare” și profunzimea ideilor filosofice. R. Z.
VOCEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290617_a_291946]
-
literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie făcută când vorbim de Aripa grifonului (1980), Drumul spre Polul Sud (1985) și Frigul verii (1985). Prozatorul nu pare, în scrisul său, deloc străin de un anume clasicism al meditației, trăsătură
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
din cauza absenței vorbirii și stimulului emoțional afectiv; - orientarea pe bază de auz este diminuată sau chiar inexistentă, iar simțul echilibrului poate fi tulburat ca urmare a afecțiunilor de la nivelul urechii interne; - gradul deficienței auditive diferă în funcție de cauza, tipul, locul și profunzimea leziunii componentelor structurale ale analizatorului auditiv; gesturile și mimica se însușesc în mod spontan în comunicarea deficientului de auz, constituindu‑se treptat într‑un limbaj caracteristic acestor persoane; însușirea limbajului verbal se face în mod organizat prin activitățile de demutizare
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de clasificări, efectuate după criterii diferite. Astfel, dintr-o altă perspectivă pot fi identificate două categorii mari de deficiențe fizice: deficiențe morfologice (de structură); funcționale (de activitate). Ambele categorii, la rândul lor pot fi subgrupate, în raport de întinderea și profunzimea afecțiunii în: deficiențe globale (generale sau de ansamblu); deficiențe parțiale (regionale sau locale). În subgrupa diferențelor morfologice globale, semnalăm următoarele categorii specifice: de creștere - reprezentate de hiposomie și nanosomie (statură foarte mică), hipersomie și gigantism (statură foarte înaltă, exagerată), dizarmonii
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
apără (1968), cartea care deschide seria, adâncește interogațiile din Poarta cetății și confirmă că, fără a fi monocord, poetul își propune să evolueze, asemeni lui Blaga, în cercuri concentrice, a căror axă va fi, în cazul său, sondarea permanentă în profunzimile simbolurilor și miturilor cosmice, altfel spus căutarea a ceea ce el însuși va denumi ceva mai târziu „sunetul originar”. P. nu este, cu toate acestea, un neoromantic. Căutarea „muzicii sferelor” în sinele lăuntric sau în sinea lucrurilor nu echivalează cu un
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
al acestuia. Uneori demistificarea, mai puțin apăsată, e cu bătaie mai lungă, așa cum se întâmplă în parabolele ironic-meditative prezente mai cu seamă în ultima parte a cărții și care, precum poemul Zeul din mașinărie, dovedesc nu numai ingeniozitate, ci și profunzime. O parte din versurile lui P. sunt traduse în limbile italiană, germană, franceză, engleză, fiind incluse în numeroase antologii. Îngrijește și prefațează o ediție din poezia lui Al. Macedonski (1981) și participă la elaborarea unor lucrări colective: Dicționarul cronologic al
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
1969-1975). P.M. scrie o poezie de notație lirică în volumele Curcubeul (1987), Sunetul luminii (1989), Al cincilea anotimp (2003), cu unele accente de sentimentalism desuet, apelând la o recuzită imagistică lipsită de relief. Dominate de sentimentul vremelniciei, versurile câștigă în profunzime și dramatism în Al cincilea anotimp, carte scrisă după pierderea unei ființe apropiate. P.M. compune texte și pentru melodii de muzică ușoară, aducând un spor de seriozitate într-un domeniu în care predomină improvizația. Romanul Ispita (1999) ar fi o
POPA MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
Folclor românesc, I-II, îngr. Nicolae Constantinescu și Alexandru Dobre, București, 1998. Repere bibliografice: Vrabie, Folcloristica, 395, 396, 409, 420, 421; Ion Vlăduțiu, Etnografia românească, București, 1973, 49, 394, 395, 398, 406, 426; Biberi, Lumea, 154-161; Nicolae Constantinescu, Claritate, noutate, profunzime sau Despre tinerețea fără bătrânețe a profesorului, REF, 1987, 3; Școala Mihai Pop, îngr. Gheorghe Deaconu și Ioan St. Lazăr, Râmnicu Vâlcea, 1997; Datcu, Dicț. etnolog., II, 161-163. S.Is.
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
cu moderniștii E.A. Poe ori T.S. Eliot, cu poeți precum Emil Botta, Virgil Mazilescu, Cristian Popescu, raportările la optzecism și nouăzecism nu spun prea mult despre adevărul poeziei lui P. E o lirică bine structurată, ce se distinge printr-o profunzime și o seriozitate de tip „modernist”, poate ușor desuetă dacă nu ar fi deghizată în haine la modă precum intertextualitatea, aluziile livrești, practicile textualiste, epicul, pitorescul, prozaicul ori ludicul ironic-absurd. Temele sunt moartea, transcendența, neputința ieșirii din timp și din
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
de semnele grației, așa cum simțea Sfântul Augustin. Nu e vorba de o lirică mistică în înțelesul comun, ci de o poetică mistică. Cealaltă carte, Aurea saecula, conține în titlu o superbă ironie cu țintă politică, dar are, ca miză de profunzime, un conținut existențial cu totul străin de istoricitate. Se produce acum o „întoarcere acasă”, universul poetic, ce amenința să se pulverizeze în abstract și simbolic, își recapătă consistența, emoția se încarcă de senzualitate, lumea se umanizează: „gust vinul ceresc și
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
ca instrument deopotrivă ontologic și gnoseologic - și revelație, proces urmărit în toate sinuozitățile sale, de la antinomie la dialectică și apoi la coincidentia oppositorum. Respingând tentația de a explica compartimentele operei lui Blaga unul prin celălalt, criticul caută un nucleu de profunzime, care să explice în egală măsură generarea discursului poetic și a celui filosofic. P. optează pentru o perspectivă mai pronunțat semiotică, ce prezintă avantajul de a efectua nu numai o radiografie a universului poetic, ci și a poeticii ca atare
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
mai cu seamă dramele (Nu ne naștem toți la aceeași vârstă, jucată în 1980, Lungă poveste de dragoste, reprezentată în 1982), cultivând genul „pieselor de producție”, „de șantier” sau ficționalizând destinul unor activiști comuniști cărora li se conferă iluzorii sensibilități, profunzimi spirituale ș.a.m.d. Tentativele scriitorului de a-și adapta unele lucrări - de pildă, Milionarul sărac (1987), devenită Milionarul la minut - la noile condiții sociale și politice nu au dat rezultate. După cum nici piesele din anii postrevoluționari - Ajutor, salvați un
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
pot fi considerate modele scrierile lui Hugo, Lessing, Herder, Pușkin, Gogol, Gerhart Hauptmann, Lev Tolstoi, Ibsen ș.a. În cadrul acestei orientări „poporane”, simpatia pentru țăran este identificată, în ultimă instanță, cu simpatia și devotamentul față de interesele poporului român. Un îndemn la profunzime și obiectivitate, mărturie a înțelegerii unei realități specifice, oferă Alecsandri, Russo, Eminescu, Caragiale, Slavici, Coșbuc, Goga, Agârbiceanu ș.a., dintre străini fiind invocați Dickens, George Eliot, Dostoievski, Anatole France ș.a. Afirmațiile se sprijină pe credința că toată creația literară a umanității
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
poeziilor cu forme fixe vor face însă din R. un tălmăcitor de excepție al vechilor lirici francezi, nu o dată versiunile lui fiind aproape desăvârșite. Valoarea antologiilor alcătuite de el este sporită de note și comentarii, toate dezvăluind o cunoaștere în profunzime a subiectului, concurând-o pe aceea a specialiștilor francezi. Merite deosebite are și Bibliographie franco-roumaine, „operă excepțională prin proporții, prin erudiție și prin utilitate” (Perpessicius), care, completând și îmbunătățind lucrarea lui G. Bengescu din 1907, rămâne un instrument prețios, indispensabil
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]