3,810 matches
-
fost denumită „Tabăra Ocean” și membrii grupului s-au oprit acolo. Din când în când, unele echipe au mai vizitat epava lui "Endurance", care încă plutea în derivă cu ghețurile la mică distanță de tabără. Au mai fost recuperate din proviziile abandonate până când, la 21 noiembrie 1915, nava a alunecat sub gheață. Coordonatele exacte ale punctului de scufundare nu au fost înregistrate de Shackleton. De pe hărți, se pare că poziția era imediat la sud de paralela de 67°, la aproximativ 160
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
decis oprirea, observând: „Ne-ar lua peste trei sute de zile să ajungem pe pământ”. Echipajul și-a instalat corturile și s-a stabilit în ceea ce Shackleton a denumit „Tabăra Răbdarea”, care avea să fie casa lor în următoarele trei luni. Proviziile erau pe terminate. Hurley și Macklin au fost trimiși înapoi la Tabăra Ocean să recupereze hrana lăsată în urmă cu scopul de a ușura povara săniilor. La 2 februarie 1916, Shackleton a trimis un grup mai mare înapoi, pentru a
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
de salvare care rămăsese și ea în urmă. Lipsa de hrană a devenit acută cu trecerea săptămânilor, și carnea de focă, consumată înainte doar pentru a crește varietatea regimului alimentar, a devenit aliment principal, Shackleton încercând să păstreze restul de provizii raționalizate. În ianuarie, toți câinii, cu excepția a două grupuri (al căror număr fusese redus de accidente și boli în lunile precedente) au fost împușcați din ordinele lui Shackleton, deoarece câinii necesitau excesiv de multă carne de focă. Ultimele două echipe au
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
destinație mai bună. Aceasta era departe spre vest, spre capătul unui lanț care forma Insulele Shetland de Sud, dar Shackleton credea că pot fi traversate mai ușor. Avantajul era că ele erau uneori vizitate de baleniere și se puteau găsi provizii acolo. Toate aceste destinații necesitau o călătorie periculoasă în bărcile de salvare, odată ce banchiza pe care pluteau s-ar fi spart. Înainte de această călătorie, bărcile de salvare erau fiecare denumite după sponsorii principali ai expediției: "James Caird", "Dudley Docker" și
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Caird", improvizând unelte și materiale. Frank Wild urma să fie liderul grupului de pe Insula Elefantului, cu instrucțiuni de a pleca spre Insula Decepției în primăvara următoare, în cazul în care Shackleton nu s-ar mai fi întors. Shackleton a luat provizii doar pentru patru săptămâni, știind că dacă nu se ajunge la uscat în această perioadă, barca avea să fie pierdută. Barca de 6,85 m "James Caird" a fost lăsată la apă la 24 aprilie 1916. „Uluitor” și „incredibil” sunt
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
mult sau mai puțin impermeabilă. Era un adăpost rudimentar, dar eficient. Nimeni nu știa cât de mult avea să dureze până când vor fi fost salvați. Wild, foarte optimist, a estimat inițial o lună, și a refuzat să permită adunarea de provizii de carne de focă și pinguin pe termen lung deoarece aceasta, după părerea lui, era o atitudine defetistă. Această politică a dus la confllicte dure cu Thomas Orde-Lees. Orde-Lees nu era o persoană populară, iar prezența sa se pare că
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
vreunei nave. Degetele de la piciorul stâng al lui Blackborow s-au cangrenat de la degerături, și, la 15 iunie, a trebuit să fie amputate de chirurgii Macklin și James McIlroy în coliba luminată de lumânare. Folosind ultimele rezerve de cloroform din proviziile medicale, întreaga operație a durat , și a avut succes. Până la 23 august, se părea că politica de interzicere a formării de provizii a lui Wild era un eșec. Marea din jur era plină de banchize de gheață care ar fi
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
amputate de chirurgii Macklin și James McIlroy în coliba luminată de lumânare. Folosind ultimele rezerve de cloroform din proviziile medicale, întreaga operație a durat , și a avut succes. Până la 23 august, se părea că politica de interzicere a formării de provizii a lui Wild era un eșec. Marea din jur era plină de banchize de gheață care ar fi oprit orice navă de salvare, resursele alimentare erau pe terminate și pinguinii nu mai veneau la țărm. Orde-Lees scria: „Va trebui să
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
în Australia din cauza problemelor financiare și organizatorice. Sosirea sa în Strâmtoarea McMurdo la 15 ianuarie 1915 a survenit mai târziu decât se plănuise, dar comandantul grupului, Aeneas Mackintosh, a făcut imediat planuri pentru o călătorie de înființare a posturilor de provizii pe bariera de gheață Ross, crezând că Shackleton ar putea încerca să traverseze dinspre Marea Weddell în acest prim an. Nici oamenii, nici câinii nu fuseseră aclimatizați, iar grupul era, în ansamblul său, foarte lipsit de experiență în condiții de
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
gheață. A plutit în derivă printre ghețuri până la 12 februarie 1916, la o distanță de înainte de a se elibera și a ajunge, cu greu, în Noua Zeelandă. Ducea cu ea o mare parte din combustibilul, hrana, hainele și echipamentul grupului, deși proviziile destinate posturilor fuseseră lăsate la țărm. Totuși, pentru a-și continua misiunea, grupul rămas pe țărm trebuia să se reechipeze și să se reaprovizioneze din resturile expedițiilor anterioare, și anume din Expediția Terra Nova a căpitanului Scott. Datorită improvizărilor ingenioase
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Mihail Marinoski (1510-1523), ultimul episcop care a purtat titlul canonic de Baia. Carol Auner avansează anul 1418 ca an al înființării episcopiei. În secolul al XV-lea orașul Baia avea o piață largă, lângă Catedrala Catolică, un punct fortificat pentru provizii și adăpost în caz de primejdie, pivnițe mari, depozite de mărfuri, casa de lemn, cu pereți decorați cu ceramică smălțuită. Aici se stabiliseră negustori care vindeau, în țară și străinatate, vite, oi, miere, ceară, pește, grâne etc. și cumpărau în
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
soldați aliați în Creta și a 23.000 în Egipt, e adevărat, cu prețul pierderii întregului echipament greu. Obiectivul operațiunii aeropurtate germane era cucerirea punctelor cheie ale insulei, inclusiv a aeroporturilor, care ar fi fost folosite pentru transportul rezervelor și proviziilor pe calea aerului. Corpul aerian al 11-lea urma să coordoneze atacul Diviziei a 7-a aeriene (care urma să-și lanseze parașutiștii din avioane sau cu planoarele) și a Diviziei de debarcare aeriană a 22-a (care avea să
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Karabiner 98k, iar cam un sfert dintre ei erau dotați în plus și cu pistoale mitralieră MP40. Aproape fiecare pluton de parașutiști era dotat cu o mitralieră MG 34. Germanii foloseau parașute colorate după un anumit cod pentru a distinge proviziile parașutate - armament, muniție, alimente, medicamente, etc. Echipamentele mai grele, precum "Leichtgeschütz 40", erau parașutate cu parașute triple, special proiectate pentru a susține greutățile mari. Soldații germani aveau în dotare fâșii de material textil care puteau fi derulate și aranjate în
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
dovedit capabili să aprovizioneze trupele deja aflate la sol folosind pentru aterizare terenuri neamenajate. Un pilot german a aterizat forțat cu avionul său de transport pe o plajă pustie. Alți piloți germani au aterizat pe câmpii goale, și-au descărcat proviziile și au decolat fără probleme majore. Nu este clar dacă, în condițiile în care germanii s-au arătat dispuși să accepte distrugerea a unei părți a avioanelor lor de transport pentru a cuceri bătălia, distrugerea aeroporturilor ar fi avut vreo
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
17:30. Atacul era așteptat de apărători, care le-au provocat pierderi grele atacatorilor. Heraklion era apărat de Brigada a 14-a de infanterie britanică, sprijinită un batalion australian și de trei batalioane cretane. Grecii duceau lipsă de materiale și provizii, cea mai mare parte a lor fiind trimise pe continent la declanșarea invaziei în Peloponez. Cu toate acestea, grecii au luptat cu deosebită abnegație. Dacă la începutul atacului germanii au reușit să străpungă linia defensivă de la Heraklion, cucerind garnizoana grecilor
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
focul artileriei aliate, ei au reușit să stabilească un perimetru defensiv. Până la miezul nopții, „Forța D” a Royal Navy a interceptat o flotilă de vase ale Axei cu întăriri, escortată vasul torpilor italian "Lupo", reușind să interzică debarcarea rezervelor și proviziilor. Convoiul Axei, format de 20 caice a fost apărat cu dârzenie de torpilor italian. Zece vase de transport cu aproximativ 2.000 de germani la bord au fost salvate de acțiunile comandantul italian Francesco Mimbelli, în ciuda superiorității copleșitoare a vaselor
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
și cu zgarde de fier la gât. Mulți dintre ei mureau în marș. Cei care supraviețuiau erau adăpostiți în tabere cu condiții de trai improprii și puși să muncească, indiferent de condițiile de climă. Era o lipsă disperată de hrană. Proviziile trebuia cărate pe distanțe uriașe de către convoaie de animale de povară sau cu plute pe râurile repezi. Mare parte a hranei era furată de bandiți sau era consumată pe drum de către cărăuși. Foametea accelera o rată a mortalității deja ridicată
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
plan pentru bătălie, pentru a se putea folosi de această superioritate numerică și pentru a-i limita lui Alexandru alegerile tactice. Alexandru și-a așezat tabăra pe malul râului Bulemus și a înaintat împreună cu oamenii săi, transportând doar echipamentele și proviziile pentru câteva zile. Macedonenii au ajuns la Gaugamela în după amiaza zilei de 30 septembrie. Alexandru a dorit inițial să îi atace pe perși imediat după ce au ajuns, dar generali s-au opus. De asemenea, generalii lui Alexandru au propus
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
amestecat din pleava și bălegar. În camerele interioare erau vetrele (adâncituri în sol, cu pereții lutuiți, înconjurate de o grădina din pietre, poate și cioburi în structura și un cenușar) și cuptoarele. S-au găsit și hambare și gropi de provizii. Precursorii vaselor de ceramică erau recipiente din nuiele împletite și lutuite, burdufuri din piele, fructe cu coajă lemnoasă, tigve de animale.Prin intermediul descoperirii vaselor de ceramică, se atestă existența unor centre meșteșugărești de olărit, dar și studierea obiceiurilor alimentare, și
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
răsăriteană” era cea care trebuia să facă „Flotilei italiene a Mării Roșii”. Până la declanșarea celui de-al doilea război mondial, Oceanul Indian fusese considerat un „lac britanic”. Oceanul Indian era mărginit de posesiuni importante britanice sau ale Commonwealthului. O bună parte a proviziilor necesare Regatului Unit atât pe timp de pace, cât și pe timp de război, traversau Oceanul Indian pentru a ajunge în metropolă. Printre aceste resurse, cele mai importante erau petrolul iranian, cauciucil malaezian sau produsele alimentare neozeelandeze. Pe timp de război
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
metropolă. Printre aceste resurse, cele mai importante erau petrolul iranian, cauciucil malaezian sau produsele alimentare neozeelandeze. Pe timp de război, britanicii se bazau pe loialitate și forța de muncă din Australia și Noua Zeelandă. Traversarea sigură a oceanelor de către convoaiele cu provizii și forță de muncă era vitală pentru victoria britanică în timp de război. În ciuda nevoii stringente pentru apărarea tutelor din Oceanul Indian, Royal Navy avea tendința să plaseze în porturile din China și din Orientul Îndepărtat cele mai vechi și mai
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
că o asemenea acțiune ar dăuna prestigiului italienilor. Mai mult, Kassala era un important nod de cale ferată. Dacă ar fi păstrat controlul asupra acestui nod de cale ferată, italienii îi împiedicau pe englezi să o flosească pentru transportarea de provizii din Port Sudan de la Mara Roșie spre baza militară de la Gedaref. Informațiile despre retragerea italienilor au fost rapid decriptate de serviciile de contraspionaj britanice și, având cunoștință de planurile italienilor, generalul locotenent Platt a fost capabil să organizeze ofensiva din
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
colonelul Daniel Sandford și Wingate. Sandford a transmis un raport la cartierul general de la Khartoum din care reieșea că resursele folosite de Wingate pentru succesele limitate ale forțelor sale convenționale, paralizau activitățile patriotice prin redirecționarea armelor, munițiilor și a altor provizii exclusiv spre forțele regulate, în loc să ofere o parte echitabilă luptătorilor împăratului Salassie. Aprovizionarea corespunzătoare a patrioților etiopieni ar fi avut drept consecință imediată mult mai mare asupra situației nu doar din regiunea Gojjam dar și în restul teritoriului țării. Wingate
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
forțelor Axei, președintele american Franklin Delano Roosevelt a putut declara că aceste regiuni numai sunt zone de luptă. Ca urmare, vasele comerciale din SUA au început să circule prin Canalul Suez. Acest fapt a schimbat în mod hotărâtor fluxul de provizii care se îndrepta spre Regatul Unit. Etiopia a fost administrat de Regatul Unit ca teritoriu sub mandatul Națiunilor Unite până în 1944. În ianuarie 1942, după capitularea oficială a forțelor italiene, britanicii, după presiuni importante din partea americanilor, au semant un acord
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
forțele germane care participaseră la cucerirea orașului puteau să se îndrepte către inima Fortăreției Olandeze. Comandanții olandezi luaseră în considerație posibilitatea ca germanii să declanșeze bombardamente devastatoare de aviație, dar acestea nu au fost considerate ca motivație pentru capitulare. Fuseserăfăcute provizii pentru păstrarea controlului guvernamental asupra țării și armatei chiar și după distrugerea masivă a orașelor. Liniile defensive din jurul orașului Haga era suficient de puternice pentru ca să respingă în continuare atacurile blindatelor, iar Nieuwe Hollandse Waterlinie (Noua Linie de Apa Olandeza) era
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]