16,229 matches
-
cu maturitate. Purkey: Invitând la succesul școlar. A fost primul autor care a insistat asupra semnificației relației dintre imaginea de sine a elevului și reușita școlară, într-un volum numit Invitând la succesul școlar (1970). La fel ca și alți psihologi umaniști, Purkey și-a construit teoria ca reacție la perspectiva prea tehnologizată a psihologiei educaționale americane. El a fost de la început impresionat de cercetările privind impactul pe care îl au așteptările educatorilor asupra performanțelor elevilor (vezi capitolul II Ă predicția
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
umanistă are în vedere faptul că cel mai mare impact asupra învățatului îl are relația profesor-elev. Teoreticienii behavioriști sunt preocupați de aranjarea cât mai eficientă a situației de învățare; cei cognitiviști, de felul în care elevii percep situația de învățare. Psihologii umaniști pun accentul pe maniera în care profesorul interacționează cu elevii, considerând că acest lucru determină reușita școlară. Este evident și probabil că știți din proprie experiență că e mult mai probabil ca elevii să răspundă cu atenție unui profesor
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
o atmosferă destinsă și pozitivă, decât unuia ce predă într-un mod impersonal. Și acest deziderat se poate realiza folosind mesajele personale de tipul „Eu..” și tehnicile lui Gordon de depistare unde și cine deține problema. Cu toate acestea, majoritatea psihologilor umaniști avertizează că nu trebuie să cădem în extrema cealaltă și să devenim prea mult prietenii elevilor uitând că, de fapt, le suntem profesori. Deci, e de preferat să fiți un profesor de ajutor mai mult decât un prieten. Există
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de mare circulație și de o excepțională actualitate științifică ale prestigiosului concern editorial Cambridge University Press. Dreptul de a opera selecția capitolelor nea fost înlesnit, cu o deosebită amabilitate, de coordonatorul tratatului, Robert J. Sternberg, profesor la Yale University, SUA, psiholog si pedagog reputat în comunitatea mondială de specialitate. În voluminoasa ediție engleză (peste 500 de pagini tipărite în caracter foarte mic), lucrarea este structurată în șase părți, abordând evoluțiile semantice ale conceptului de creativitate (I), metodologia cercetării creativității (II), fundamentele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nevoiți să-și adapteze resursele la cerințele activităților în perpetuă schimbare. Creativitatea - un domeniu de cercetare neglijat La jumătatea secolului XX, cu prilejul discursului său în calitate de președinte al Asociației Americane de Psihologie (American Psychological Association - APA), Guilford (1950) a îndemnat psihologii să acorde atenție unui aspect neglijat, dar extrem de important - creativității. Guilford a putut constata că un procent mai mic de 0,2% din articolele publicate în Psychological Abstracts* până în anul 1950 au avut ca subiect creativitatea. Interesul față de studiul creativității
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
conform căreia eșantioanele de subiecți cu aptitudini medii ar putea permite înțelegerea nivelurilor înalte de creativitate. S-a creat, astfel, o anumită incertitudine care continuă să planeze asupra metodei testelor de creativitate de tip „creion și hârtie”. Cel puțin, unii psihologi au eludat acest impas de evaluare pentru a se dedica temelor de cercetare mai puțin controversate. Abordări cognitiviste ale studiului creativității Abordarea cognitivistă a creativității își propune să înlesnească înțelegerea reprezentărilor și a proceselor ce stau la baza gândirii creative
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a crescut de la 0,002% în anii ’20 la aproape 0,01% în anii ’80. De la finele anilor ’60 până în 1991, aproape 9 000 de referințe la creativitate s-au adăugat literaturii de specialitate (p. 272). Cu toate acestea, majoritatea psihologilor din secolul XX (precum Freud, Piaget, Rogers și Skinner) au tratat cu multă seriozitate natura creatoare, astfel că în prezent se poate spune că cercetările în domeniu sunt de-a dreptul explozive. S-a observat că maturizarea intereselor profesionale este
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în mare parte, din „capacitatea generală”, una dintre capacitățile esențiale ale geniului (Albert, 1975; Cropley, 1966), după cum afirma el în Geniul ereditar (1869). Dar, până în anul 1900, măsurarea diferențelor individuale de inteligență devenise o temă predilectă de cercetare în rândurile psihologilor. De fapt, în jurul anului 1904, Binet și Spearman investigau deja empiric testele de inteligență utilizând testul lui Binet cu ajutorul unor itemi care în opinia lor, solicita imaginația și ceea astăzi se înțelege prin gândire divergentă (Brody, 1992; Willerman, 1986). Din
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
deși testul coeficientului de inteligență (IQ test*) era instrumentul său favorit de cercetare, structurarea cadrul conceptual i-a aparținut lui Galton (Terman, 1924). Deși cercetările lui Galton au ieșit din actualitate, influența lor continuă să persiste. Terman a fost primul psiholog american care a abordat tema geniului. Profundul său interes (și al studiilor din secolul XX) față de geniu transpare în titlurile și datele studiilor proprii (Terman, 1906, 1917, 1924; Terman și Chase, 1920), inclusiv în lucrarea sa în cinci volume, Genetic
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au fost mereu invocate și Institutul de evaluare și cercetare a personalității a recurs frecvent la ele prin aportul lui Barron, Helson și MacKinnon.) Prezentarea sistematică a informațiilor autobiografice și socioculturale - utilizând numeroase simboluri - pe baza cărora Cox și alți psihologi au evaluat coeficientele de inteligență și caracteristicile perioadei de dezvoltare din copilărie reprezintă o altă îmbunătățire a studiului lui Galton. Astfel, subiecții nu au mai fost reduși la simple cifre, „poveștile” lor au devenit mai plauzibile și au prins viață
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
erau dominate de o dihotomie: Există două tipuri de teste de creativitate - teste care implică abilități cognitiv-afective, precum Testul Torrance de Gândire Creativă (...) și teste care intenționează să exploreze un sindrom de personalitate, precum Inventoriul biologic Alpha... Unii pedagogi și psihologi au încercat să stabilească dacă procesul creator poate fi considerat un sindrom de personalitate caracterizat prin receptivitate la experiență, spirit de aventură și încredere în sine și dacă procesele cognitive ale gândirii logico-raționale din cadrul gândirii creative sunt identice cu procesele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
îmbinarea perfectă a două segmente distincte. Articulația segmentelor, atât structurală, cât și funcțională, este cel mai important aspect al metodei studiului de caz, ea lipsind cu desăvârșire din cele mai elaborate tehnici de măsurare și din inferențele statistice utilizate de psihologi. Atunci când s-a referit la „corelația creșterii”, Darwin (1859) avea în vedere tocmai evoluția unei asemenea articulații structurale: Întreaga structură este într-atât de strâns unită în timpul creșterii și dezvoltării sale, încât, dacă există variații minore într-un segment, se
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
V. (1957), A room of one’s own, Harcourt, Brace, Jovanovich, New York (ediția originală: 1929). Creativitatea din perspectivă istoriometrică Ce este creativitatea? Cum poate fi măsurată creativitatea? Ce factori pot prezice apariția sau manifestarea creativității? Cu ce trebuie să înceapă psihologul pentru a descifra aceste dileme? Să abordăm mai întâi ultima problemă fiindcă de răspunsul ei depinde soluționarea a numeroase alte probleme fundamentale. De ceva vreme, psihologii au beneficiat de trei principale metode de cercetare. În primul rând, psihologii au posibilitatea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativitatea? Ce factori pot prezice apariția sau manifestarea creativității? Cu ce trebuie să înceapă psihologul pentru a descifra aceste dileme? Să abordăm mai întâi ultima problemă fiindcă de răspunsul ei depinde soluționarea a numeroase alte probleme fundamentale. De ceva vreme, psihologii au beneficiat de trei principale metode de cercetare. În primul rând, psihologii au posibilitatea de a alcătui și a desfășura experimente de laborator. Creativitatea este deseori definită aici drept soluția adecvată la probleme ce necesită un grad de perspicacitate (vezi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
să înceapă psihologul pentru a descifra aceste dileme? Să abordăm mai întâi ultima problemă fiindcă de răspunsul ei depinde soluționarea a numeroase alte probleme fundamentale. De ceva vreme, psihologii au beneficiat de trei principale metode de cercetare. În primul rând, psihologii au posibilitatea de a alcătui și a desfășura experimente de laborator. Creativitatea este deseori definită aici drept soluția adecvată la probleme ce necesită un grad de perspicacitate (vezi Sternberg și Davidson, 1995). În cazurile mai puțin frecvente când se solicită
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
solicită producerea unor idei originale, creativitatea este evaluată de o comisie de experți sau prin intermediul altor metode (vezi, de exemplu, Amabile, 1996; Martindale, 1973; Sternberg și Lubart, 1995). Printr-o manipulare atentă a situațiilor în care se manifestă comportamentul studiat, psihologii pot descoperi condițiile cele mai favorizante pentru dezvoltarea creativității. Subiecții sau participanții la acest experiment sunt deseori studenți din instituții de învățământ superior care solicită credite suplimentare la cursurile de introducere în psihologie, deși uneori subiecții pot fi indivizi ce
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
scorurile obținute de un grup de control cu variabile similare de vârstă, nivel de pregătire și alte variabile pertinente. Scopul general constă în decelarea diferențelor individuale dintre acele variabile care relevă performanța creativă în condiții naturale. În al treilea rând, psihologii sunt capabili să examineze acei subiecți creativi cu statut creator indubitabil din moment ce s-au bucurat de o reputație considerabilă datorită contribuțiilor originale la dezvoltarea civilizației umane (Simonton, 1984d). Cu alte cuvinte, subiecții utilizați în astfel de studii poartă nume care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mai târziu, un botanist suedez pe nume Alphonse de Candolle (1873) a publicat o investigație istoriometrică a condițiilor de mediu care favorizează în cea mai mare măsură activitățile creative ale savanților remarcabili. La scurt timp după trecerea în noul secol, psihologul englez Havelock Ellis a publicat lucrarea A Study of British Genius, în care a identificat factorii biografici și socioculturali ce stau la baza dezvoltării personalității excepționale, inclusiv a creatorilor de marcă (vezi Ellis, 1926). Aproximativ în aceeași perioadă, istoriometria traversa
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în care a identificat factorii biografici și socioculturali ce stau la baza dezvoltării personalității excepționale, inclusiv a creatorilor de marcă (vezi Ellis, 1926). Aproximativ în aceeași perioadă, istoriometria traversa Atlanticul, unde l-a găsit pe promotorul ei în persoana ilustrului psiholog american James McKeen Cattell (1903, 1910). Diseminarea metodologiei a fost extinsă considerabil de Cattell odată cu achiziționarea în anul 1894 a revistei Science, al cărei editor a fost timp de jumătate de secol și pe care a transformat-o în principalul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
respectivă, rezultatul final a epitomizat măiestria utilizării metodologiei istoriometrice. După obținerea titlului de doctor în științe, Cox s-a orientat spre alte teme de cercetare relevante pentru elaborarea cărora a fost nevoie de metodologii mai tradiționale. În orice caz, mulți psihologi au publicat în anii următori cercetări întreprinse prin intermediul metodelor istoriometrice (de exemplu, Albert, 1971; Raskin, 1936; Simonton, 1976a; Walberg, Racher și Parkerson, 1980), iar câțiva psihologi de marcă au inventat chiar tehnici și noțiuni noi care au lărgit sfera cercetării
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pentru elaborarea cărora a fost nevoie de metodologii mai tradiționale. În orice caz, mulți psihologi au publicat în anii următori cercetări întreprinse prin intermediul metodelor istoriometrice (de exemplu, Albert, 1971; Raskin, 1936; Simonton, 1976a; Walberg, Racher și Parkerson, 1980), iar câțiva psihologi de marcă au inventat chiar tehnici și noțiuni noi care au lărgit sfera cercetării empirice (de exemplu, Dennis, 1955; Farnsworth, 1969; Lehman, 1953; Martindale, 1990; McClelland, 1961; Suedfeld, 1985; Thorndike, 1950). În plus, cercetătorii din domeniul științelor comportamentului au adus
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
la inovații științifice a oamenilor de știință de vârstă înaintată față de colegii lor mai tineri (Hull, Tessner și Diamond, 1978; Messerli, 1988; Oromaner, 1977; Stewart, 1986; Sulloway, 1996; vezi și Diamond, 1980; Whaples, 1991). Psihologia diferențială a creativității excepționale Toți psihologii care au fundamentat metodologia cercetării istoriometrice - precum Quételet, Galton, J.M. Cattell, Thorndike și Cox - au fost interesați, în mod special, de diferențele individuale și au explorat posibilitatea corelației dintre variația transversală a anumitor variabile predictive cu variabilele de criteriu relevante
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pe investiție (de pildă, Sternberg și Lubart, 1995) și știința cognitivă modernă (de exemplu, Martindale, 1995). În acest capitol tratez o problemă esențială care se pune pentru toate aceste teorii: rolul cunoașterii în creativitate. Cu toate că diversele abordări teoretice propuse de psihologi par să fie, la prima vedere, foarte diferite, multe dintre ele, inclusiv cele menționate mai sus, conțin o presupunere esențială despre relația dintre cunoaștere și creativitate. Deoarece, prin definiție, gândirea creativă depășește cunoașterea, se presupune, implicit sau explicit, că există
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o anumită persoană. Lucrările unui autor trebuie să fie acceptate de factorii de decizie din acel domeniu și de public înainte de a deveni capodopere, adică înainte de a fi incluse în cărțile care trasează istoria unui domeniu, unde sunt găsite de psihologii cognitivi ce caută dovezi ale realizării creative. De exemplu, dacă George Martin de la casa de discuri Parlophone nu ar fi reacționat pozitiv la înregistrarea de probă pe care impresarul formației Beatles i-a prezentat-o, toată pregătirea lor ar fi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fondat la Berkeley, Universitatea din California, în 1949. Scopul lui era dezvoltarea și folosirea tehnicilor de evaluare psihologică în studierea persoanelor care funcționează normal, în contrast cu persoanele bolnave. Stimulul care a determinat apariția acestui centru a fost experiența unui grup de psihologi în cadrul programului de evaluare lansat în timpul celui de-al doilea război mondial de Biroul Serviciilor Strategice (Office of Strategic Services), a cărui misiune era să aleagă persoane pentru rolurile de spioni, agenți de contraspionaj, conducători ai grupurilor de rezistență din spatele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]