5,478 matches
-
pătrundeau în lumina cețoasă a străzii pe care venea un biciclist în întâmpinare; trotuarul se dădea în lături în dreptul fațadei unei clădiri joase, deasupra acoperișului plat se înălțau o macara și zidul curbat al unui siloz. Sări afară ca din pușcă, spuse: - Așteaptă! și o porni cu pașii lui lungi înspre intrarea principală de la capătul clădirii, iar eu stam pe bancheta tapițată a mașinii, cuprins de o singurătate bruscă. Tata avea să rostească acum într-un birou toate cuvintele acelea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în care port fustă doar ca să am dovada că am purtat și fustă ocazional. (Deși ție îți plăceam mai mult în blugi și-mi spuneai că semăn cu Calamity Jane, dovadă acea întâmplare când eu, pretinzând că umbrela era o pușcă, te-am lovit peste osul maxilarului și ți l-am ciobit. Și apoi ți-am spus că mi se pare romantic să petrecem sâmbăta noaptea la Urgență în loc să ne uităm la serialul cu același nume.) Fiecare bun al nostru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Perudo cu Maria și noul ei prieten toată seara. Măușa Lynn începu să bată ouăle mulțumită de răspunsul meu. Mă întreb ce ar fi zis sau ar fi făcut dacă i-aș fi spus că mi-am petrecut seara cumpărând puști Kalașnikov de la un traficant de arme rus pentru cabala teroristă în care tocmai intrasem. Ar fi trebuit probabil să mă mulțumesc cu fulgi de porumb la micul dejun. —Mătușă Lynn, cât timp ai de gând să stai aici? Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dar este fără profesiune. Deunăzi, de pildă, îmi oferise un vagon de armament, acoperit cu piei de vite disponibil la gara de vest. Spunea că frachtul e falsificat și că, deși scrie pe el „Piei crude”, vagonul e plin de puști și cu mitraliere. E singurul împuternicit, spune el, să negocieze acest transport de marfă clandestină. Și Ioșca se aruncă moale în fotoliu, picior peste picior, ca să trateze vânzarea. I-am răspuns că de o piele de bou, are el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
coșciuge. Dar să fi semănat cu mine, arză-l-ar focul, că la douăzeci de ani eram caporal. Duminica o porneam înspre maidanul bâlciului. Acolo crăpam între dinți semințe de dovleac până se făcea alb pământul. Trăgeam la semn cu pușca și când cădea oblonul de fier, „mireasa” venea de-a-nvârtitelea, clătinându-se pe vârful pantofului alb. Când mi se făcea, treceam pe ulița cu fete și iubeam de două ori la rând, plătind numai o dată. Așa le-am păcălit pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cele mai cumplite chinuri, în inima codrului nu departe de un hoit de cal, pus acolo de momeală pentru fiarele înfometate. Comandantul batalionului poruncise să i se facă un adăpost de scânduri, între doi copaci. Își trecu prin ferestruică țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
câteva o dată și, sincer vorbind... Du Maurier aruncă o privire de jur Împrejur și coborî glasul. — ... sincer vorbind, multe dintre ele sunt din categoria celor pe care le găsești prin atelierele mai deocheate de la Paris. Fete care stau Întinse, goale pușcă... sau și mai rău, doar cu ciorapii În picioare, sau cu o pălărie sau o mască, răzlețite pe sofale, expunându-și... ce mai, expunând totul. Are mii de asemenea poze. — Mii!? — Da. E membru În Clubul fotografilor din Charing Cross
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
câțiva ani. Astfel, Barrie a ajuns tutorele celor cinci orfani. I-a răsfățat, i-a trimis la Eton și la Cambridge, le-a oferit totul... Cel mai mare, George, a murit În Flandra, În martie, anul trecut. Un glonț de pușcă. Avea douăzeci și unu de ani. S-a Întâmplat la doar o săptămână după ce a fost ucis fratele Sylviei, Guy Du Maurier, pe același front. Guy era soldat de meserie, locotenent-colonel. Slavă cerului că Emma n-a mai apucat să audă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai Înalt. Era prima acțiune serioasă pe care o organiza Batalionul V. Pentru mulți dintre flăcăi, prima și ultima. Atunci nu știam, dar până În momentul ăla o duseserăm bine, doar marșuri lungi și câteva salve de artilerie și focuri de pușcă. Ne ținuseră mai mult de rezervă, În timp ce luptele le dădea Batalionul II - ei erau din trupele regulate, bineînțeles. Dați naibii. „Regimentul de fier“, așa le spuneau germanii. Una peste alta, de data asta urma să le acordăm sprijin. Ei trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și... să-i terminăm. Țara nimănui n-avea mai mult de trei sute de metri. Cât trei terenuri de fotbal. Așa ne-a spus căpitanul Courthope, ca să ne-ncurajeze. Trei terenuri de fotbal puse cap la cap și, chiar și cu pușca și cu ranița, tot puteai ajunge În partea ailaltă sub un minut, ne-a zis. Și, când s-a dat semnalul pentru atac și oamenii au Început să iasă din tranșee, cu ofițerii fluturând stegulețele roșii ca niște arbitri, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau obuzele noastre au avut ceva de n-au explodat, așa cum s-a spus după aia, dar cei din Batalionul II, imediat ce-au ieșit din tranșee și au atacat, au fost secerați de rafale de mitralieră și focuri de pușcă. Era omor curat. Nu s-a apropiat nimeni la mai puțin de o sută de metri de liniile germane - erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi sau Încercând să se apere cum puteau În cratere și după copaci. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
curăța și pe cele ale colegilor de dormitor, dacă aceștia doreau, și încă atât de corespunzător încât, la apel, erau o plăcere până și pentru ochii celui mai sever dintre sergenți. Cârpa și peria le mânuia fără probleme, numai pe pușcă nu punea mâna, pe armă, pe carabina de 98, care făcea pentru el, ca și pentru noi toți, obiectul pregătirii premilitare. A fost supus pedepselor de tot felul, a fost tratat cu toată răbdarea, dar nimic nu a funcționat. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să se iasă din acoperire, să ne adresăm unul altuia în germana infanteriștilor și să venim mai aproape cu arma coborâtă, atât de aproape încât să ne putem atinge, chiar mai aproape. Fratele meu de cântec era înarmat cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent berlinez, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
locvace care, astăzi, în vremuri de pace durabilă, ne-o mai oferă, în serile de diapozitive, turiștii care fotografiază maniacal. „Aici vreau să mai ajung o dată cu Erna a mea, mai târziu, după ce s-a mai împrăștiat mirosul de praf de pușcă.“ E drept că mâncărica de ciuperci și terciul de urzici au făcut din mine bucătar și gazdă, dar premisele chefului meu, care nu m-a părăsit nici până astăzi, să amestec ingredientele într-o oală, să umplu asta cu aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
desfășura la mese lungi o serbare câmpenească cu multă bere. Mulțime de popor se adunase acolo. Se purtau costume populare și pălării vânătorești. Tarabele te invitau să arunci la țintă în turnuri de cutii de tablă sau să tragi cu pușca, dar și să câștigi flori artificiale sau alte premii. Să țintesc oameni învățasem de timpuriu, dar cu toate astea nu ajunsesem niciodată să trag. Iată că acum se ofereau ținte inofensive, în plus puști cu aer comprimat, încărcate cu muniție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de tablă sau să tragi cu pușca, dar și să câștigi flori artificiale sau alte premii. Să țintesc oameni învățasem de timpuriu, dar cu toate astea nu ajunsesem niciodată să trag. Iată că acum se ofereau ținte inofensive, în plus puști cu aer comprimat, încărcate cu muniție de calibru minim. La început am ezitat să apuc patul, să ating țeava. Apoi însă m-am apropiat de stand și am vrut să împușc un trandafir pentru Anna. Uitându-mă pe direcția țintei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
miscroscop și ochi, căci primul e perfecționarea celui de-al doilea. Același lucru trebuie afirmat și despre baston și picior, conform atât de vânturatei ghicitori cu piramidele și sfinxul. În concluzie, trupul e o mașină: mâna nu mai puțin decât pușca Remington, fesele nu mai puțin decât scaunul de lemn sau electric, patinatorul nu mai puțin decât patina. De aceea, e cu totul lipsit de sens pruritul fugii de mașinism; omul e prima schiță a ceea ce complementează, În sfârșit, ochelarii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne place. BINE. SUNT ÎNCÂNTAT CĂ VĂ PLACE. ESTE O ENTITATE IMPRESIONANTĂ DE DIMENSIUNI MARI. Da, așa este, spuse Norman, ștergându-și transpirația de pe frunte. „Doamne, Își zise, e ca și cum ai vorbi cu un copil care are În mâini o pușcă Încărcată“. ESTE DIFICIL PENTRU MINE SĂ MANIFEST ACEASTĂ ENTITATE MARE. SUNT ÎNCÂNTAT CĂ VĂ PLACE. — Este foarte impresionantă, admise Norman. Dar nu e nevoie să repeți pentru noi această entitate. DORIȚI O NOUĂ ENTITATE MANIFESTATĂ PENTRU VOI? Nu, Jerry. Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îndepărtă Norman Îi văzu din nou aceeași privire detașată, scrutătoare. O oră mai târziu, aflară cum se lansează balonul. Auziră sfârâitul metalic Îndepărtat al cablului ce se desfășura de pe mosorul exterior, tras de balonul umflat care se ducea ca din pușcă spre suprafață. Urmă o pauză lungă. — Ce se Întâmplă? Întrebă Norman. — Ne aflăm la o adâncime de trei sute de metri, spuse Beth. Balonul are nevoie de ceva timp până să ajungă la suprafață. Apoi pe ecran apăru un buletin informativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care pătrundea prin geamurile înghețate ale ușii de la intrare, provenea de la felinarul de stradă din fața casei. Am început să formez numărul de la apartamentul meu din Londra. Zgomotul pe care-l produceam stârnea ecouri în liniștea casei. Semăna cu zgomotul unei puști descărcate. „Dumnezeule“, m-am gândit tremurând, „familia McLoughlin, care stă la trei case distanță, o să vină să se plângă de zgomot“. Au urmat câteva clicuri în timp ce telefonul din Dublin se conecta la telefonul dintr-un apartament gol aflat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai spus: era doar puțin straniu. Eram nițel cam stânjenită din cauza corpului meu și din cauza faptului că Adam mi-l vedea. Nici în condiții normale nu eram tocmai lipsită de inhibiții. Nu eram genul care să danseze prin casă goală pușcă. Cât fusesem cu James, totul era în regulă. Cu el nu aveam nici o problemă. Adică, într-un final, nu mai avusesem nici o problemă. Dar chiar și cu el, fusesem timidă o veșnicie. Adam îmi tot spunea că sunt frumoasă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
weekend, cum am fost atîția ani, acum simt nevoia duminicală de-a mă odihni, ca Dumnezeu după ce-a redactat În numai șase zile această enormă saga cu oameni și păduri, vreau să fiu spectator, să-mi privesc nevasta, copilul, pușca de vînătoare. Așa că, dac-am plecat la muncă, ziua de scris a sărit În aer, cu tumbă, ca o elevă Împușcată. „Dacă ieși zece minute din casă, atunci cînd ai de lucru, totul s-a stricat”, Îmi spunea cîndva Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
exterior: Ziaristul face eforturi vizibile să nu alerge. Ochii Îi sînt dilatați, mîinile Îi tremură, i se aude gîfÎitul. Camera se depărtează: lîngă ziarist merge la fel de grăbit un bărbat care vorbește răgușit: Ne-au invadat orașul. Dac-aș avea o pușcă. În clipa următoare se aude o Împușcătură și bărbatul cade Împleticindu-se, cu o expresie de nesfîrșită uimire. Cer parțial senin, vînt moderat. Tăiat la: Cadru interior: Redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Ziaristul intră În clădire. Radu G. Țeposu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
muzicală energică, viguroasă, interpretată la tobe. Se aude un răpăit În crescendo care, deși bogat În alterații, evocă foarte bine cadența unui pluton de execuție Îndreptîndu-se spre locul execuției. În mintea ascultătorului prind contur liniile sumbru-albăstrui ale unui șir de puști (sau ale unei spînzurători, Însă În acest caz plutonul de execuție nu-și mai are rostul). Prin bubuitul percuției, eroii negativi intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asupra unei singure scene: la un moment dat, luptele se dădeau În stradă, pentru fiecare casă, balcon, felinar, cu nemți și ruși Înnegriți de fum și Încordare, răniți, turbați, plini de sus pînă jos de noroi, sînge și praf de pușcă, și, deodată, dintr-o tranșee bine Întreținută răsare un ofițer impecabil, cu dungă, cu uniforma și căciula proaspăt scrobite și-un steag alb În mînă. Armata a nu știu cîta română capitula. În vreme ce ăilalți se omorau pentru onoare, demnitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]