4,326 matches
-
același sărutând Cartea sfântă și, în momentul binecuvântării, învăluit de fum de tămâie. M-a amuzat să aud in fine răsunând aceste cuvinte: Domine, salvam fac Republicam. Toate acestea constituie onorurile liturgice, rezervate reprezentantului unei Republici laice (Franța fiind printre puținele țări occidentale care nu-l menționează pe Dumnezeu în Constituția lor și nici nu-i acordă un loc aparte în liturghiile lor civile). El are dreptul, anual, la o "mesă culturală" de acest tip în circa treizeci de biserici sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nici măcar împotriva unui domn abia înscăunat, dar faptul că puteau să se refugieze peste hotarele țării și să găsească acolo sprijin străin, și pe domnul fugar, aceasta ar fi însemnat un permanent pericol pentru noua domnie. De aceea, unul din puținele acte pe care le cunoaștem din primul an al domniei lui Ștefan este salv-conductul pe care îl dă logofătului Mihail (Mihul) și fraților săi. Adresându-se lui Mihul cu formula „credinciosul nostru boier” Ștefan îl anunță că poate să se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
doilea motiv era dorința sultanului de a se apropia cât mai mult hotarul Imperiului Otoman de Ungaria. În timpul campaniei din Moldova, ungurii atacaseră la sud de Dunăre și reușiseră să jefuiască în Serbia, supusă turcilor, și să ia prizonieri dintre puținele trupe turcești, lăsate să păzească marginile Imperiului. Odihnindu-și trupele în Bulgaria, sporind darurile în bani acordate soldaților, Mahomed al II-lea s-a apropiat, prin marșuri grele în timp de iarnă, de hotarele maghiare, a distrus întăriturile de lemn
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și al nostru credincios boier, pan Mihail logofătul, a slujit mai înainte sfânt răposaților noștri înaintași drept și credincios, iar astăzi ne slujește și ni se arată prieten drept și credincios, ca un adevărat creștin”. Este primul și unul dintre puținele documente medievale românești în care un boier este numit prieten. Logofătului îi sunt întărite 14 sate și jumătate. În privilegiu se arată că îi sunt întărite Mihului “satele lui și vislujenia și ocinile drepte pe care le are de la înaintașii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ungare și polone, ceea ce înseamnă că erau alcătuite, în cea mai mare parte din cavaleri și mercenari greu înarmați. Și oștile otomane aveau un nucleu format din oameni care posedau un armament greu (platoșe, coifuri, cămăși de zale etc). Din puținele informații pe care le avem, putem să afirmăm că și în oștile românești din secolele XIV-XV existau oameni bine înarmați, la fel ca cei din statele feudale apusene. O frescă de pe un stâlp din biserica Sfântul Nicolae din Curtea de Argeș reprezintă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1650, cu armele regelui Spaniei și scutul orașului; Piața Bisericii San Francisco, cu catacombele, sacristia și mănăstirea de călugări, bărbați, la care se adaugă bisericuțele Milagro și Soledad; Casa de los Pilatos, în prezent casă de cultură, este una dintre puținele clădiri din secolul al XVI-lea, dintre conacele zidite în anii edificării orașului, care a fost refăcută la mijlocul secolului al XIX-lea și care păstrează curtea interioară (patio) deosebit de frumoasă, scara monumentală și mobilierul antic; Palatul Torre Tagle, o clădire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
le avea ambasada în arhivele ei interne. Ceea ce îmi spunea ambasadorul era confuz și neconcludent. Trebuia să întocmesc un raport demn de o ambasadă, astfel ca să eludez problemele critice generate de imposibila colaborare între ambasador și colaboratorii săi, să supraevaluez puținele acțiuni de popularizare și cu caracter cultural ale predecesorilor mei, să detaliez marcarea în Lima a 70 de ani de la Marea Unire, incluzând câteva aprecieri bine venite ale celor câțiva oficiali prezenți la expunere și la expoziția foto. Despre activitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
acestora... Lectura liniștită, la ambasadă, în camera mea, a celor două pagini cu și despre un mare român, refuzat generației mele, mi-a dat sentimentul unei regăsiri. Fiul de țăran din vecinătatea Sibiului îmi devenea apropiat, găseam la el, în puținele fraze de interviu, omul sincer cu sine și cu ceilalți, intelectualul maturizat în vremuri tulburi, într-o Românie zguduită de corupție, de opacitate pentru tinerii doritori de împlinire a viselor lor adolescentine, ceea ce le infiltra gândul utopic al aflării adevărului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
deosebirea esențială dintre pregătirea individuală a studenților de la facultatea de medicină veterinară față de a celor de la facultatea de litere. La facultatea de medicină veterinară Însușirea cunoștințelor se făcea aproape exclusiv În sălile de lucrări practice (sălile de disecție și laboratoare), puținele manuale și tratate existente servind doar pentru lămurirea unor neclarități. La facultatea de litere, totul se baza pe studiul În biblioteci, cititul operelor fundamentale și a unor tratate de specialitate. Între studenții de la medicina veterinară era o colegialitate mai strânsă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
știai că te iubesc.” S-a cântat - până la terminarea studenției. În vacanța de vară am cunoscut-o pe Lu (Lucica), o tânără elevă brunetă, inteligentă și plină de viață din Brașov. Eu tăcut, ea vorbăreață, făceam un cuplu perfect, În puținul timp petrecut Împreună, una două săptămâni În vacanțele de vară sau Între două trenuri la trecerile mele prin Brașov spre București sau spre casă. Totul a fost bine până În primăvara anului 1949, când aspirațiile ei nu mai coincideau cu ale
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
din cazuri. Este bine ca rațiunea să biruie sentimentalismul și În activitatea sanitară umană sau veterinară să-și spună cuvântul cei pregătiți În domeniile respective. Dar, nu mai sunt singur. Să revin la viața În doi cu umbrele și mai puținele ei luminișuri. După numai câteva zile de la sosirea În Capitală, Milly s-a angajat ca zilieră la Banca de Investiții din București. Plecam astfel amândoi cu * Pentru date suplimentare asupra morții colegului dr. M. Wegner vezi “Din amintirile unui medic
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cu alți doi colegi care erau buni "la română" să asistăm la o ședință de cenaclu la Liceu. Ascultând poeziile "celor mari", precum și paginile de proză citite de ei, am simțit atunci cum îmi cresc aripi. A fost unul din puținele momente din viața mea când "exemplul" a funcționat imediat. Am vrut și eu să scriu precum acei elevi de liceu care mă impresionaseră prin inteligența și talentul lor. La un moment dat locuiai la București cu Ion Zubașcu, în același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
m-a scos. El e ajutorul meu, nimeni altul. Și Maica Domnului. Dragii mei frați și surori Întru Domnul, să știți că nimic nu mi-a venit de-a gata. Mult efort și osteneală am pus În toate. Și poate puțina rugăciune care ieșea din amărâta mea inimă. Ochii spuneau ce trăia inima și intensitatea ei. Duhul Sfânt mă călăuzea și-mi ajuta la toate. Dar dorul de a vedea Grădina Ghetsimani nu s-a stins, deși trecuseră zeci de ani
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
era vorba de soarta țării. După-amiază, starea de asediu. Noaptea, la 12, în sunetele clopotelor și goarnelor, mobilizarea și declarația de război Austro Ungariei. Ionel părea foarte preocupat; își dădea seama de toate greutățile ce avea, de toate lipsurile, de puținul temei ce era să ne fie ajutorul Rusiei, dar că singura soluție bună era cea hotărâtă. Viitorul țării depindea de el. Vintilă, deși foarte nervos, era mai puțin îngrijorat sau cel puțin se arăta astfel; Dinu, tot timpul foarte optimist
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
I. Duca, Naumescu și Săvescu 115. Ceilalți, abia sosiți la Săveni, au scris acasă. Acolo au avut o surpriză plăcută, casele nu fuseseră devastate, dar erau de o primitivitate extremă, unele nici saltele nu aveau pe paturile de scânduri, iar puținul bagaj ce li se îngăduise să ia nu le putea îndulci traiul. Dar li se asigură că nu vor muri de foame și de frig. Tot era ceva. Unchiul prefectului a încredințat pe Mariuța că vor avea o libertate relativă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o sfidare între Cazinou și plimbarea spre Castelul Peleș. De aci încolo, tot mai rău, și la Predeal o adevărată aglomerare de ziduri dărâmate. Unele case țărănești însă începuseră a se cârpi și multe [erau] chiar reparate; apropierea pădurii și puțina muncă ce reclamau au înlesnit refacerea lor. Ne bucuram să trecem la granița fără barieră, strigând de trei ori Ura! Ce deziluzie! Aclamațiile noastre patriotice se opriră înaintea lemnului încă colorat cu tricolorul unguresc, care închidea șoseaua. Siliți să ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
educație tânărului rege lipsit de ea. Observație inutilă. Trei zile, generalul Antonescu s-a instalat șeful statului, ceea ce nu putea fi, existând un rege. Miniștrii n-au depus jurământul față de rege, ci [față] de primul-ministru, care lua suveranului una din puținele lui prerogative, de altfel iluzorii. Jurământul funcționarilor către rege e mai mult către Conducător, și în 4 puncte. Corolare inutile și exagerate. Ambasadele române au fost suprimate din prima zi și fără înțelegere prealabilă cu țările respective, care nu le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
văzut la nașterile la care a asistat, a devenit, cu timpul reprezentantul cel mai de seamă al vieții medicale, situație consfințită și mereu recunoscută de tradiție, care a consolidat statutul moașei atât în mediul rural, cât și, cu timpul, în puținele localități care prefigurau târgurile și orașele Moldovei. Prin tradiție, moașa avea nu numai rostul de a asista și dirija nașterile propriu-zise, dar, în mod firesc, și rolul de îndrumător în puericultură și în toate implicațiile medicale care priveau copilul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
că numărul surorilor medicale, numai în Iași, din consultarea unor surse și ele incomplete și disparate, era de peste 1000, răspândite la unitățile sanitare ale timpului, atât la instituțiile de stat, comunale, fie la acele aparținând diferitelor culte religioase. Sunt interesante puținele documente privind patologia timpului. Astfel, un agent militar sanitar raportează starea de sănătate pe un lot de 151 soldați examinați, cum rezultă din tabelul anexat. Total (ostași) examinați: 151 Din care: Amigdalită acută (ilizibil) Conjunctivită 12 boln. Pneumonie 16 boln
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bisericii ortodoxe, istoria nebuniei a fost mai calmă, mai apropiată de spiritul creștin. Trecutul psihiatriei nu poate fi, deci, disociat de religie. Nu cunoaștem o disciplină științifică mai omogen legată de religie, cum a fost psihiatria. Este una din foarte puținele căi de comunicare între aceste două categorii atât de distincte, știință și credință, considerate incompatibile oricărei apropieri, și chiar comparații, știință și credință. Psihiatria a îndeplinit acest rol care este concomitent cunoaștere (rațiune) și sentiment. Ambele funcțiuni se înscriu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care a fost activitatea sa psihiatrică de la acest Ospiciu. Ne-a lăsat doar o broșură cuprinzând unele date despre sugestie și psihoză, prezentate în cadrul a două conferințe la Bârlad. Nu avem referințe directe asupra activității sale la Ospiciul Adam. Recapitulând puținele date pe care le avem despre Ospiciul de femei alienate de la mănăstirea Adam, desprindem câteva fapte: mai întâi vechimea acestui ospiciu organizat, desigur, de către mănăstire cu mult înainte de 1866, când a fost trecut sub administrația Epitropiei Sf. Spiridon. Este caracteristică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Dl. farmacist Zbișewschi) deoarece îndeplinea funcția de farmacist. Existența acestui ospiciu este indubitabilă, deși amintirea sa s-a pierdut și nu-l găsim menționat nicăieri. Nu putem identifica nici imobilul în care a funcționat respectiva instituție. Ne mărginim așadar la puținele știri pe care le transmite documentația respectivă. Aceste știri se referă mai ales la aspectele contabile ale instituției: le vom menționa doar în măsura în care din ele putem extrage date cu caracter medical. În mod indirect rezultă că ospiciul, Spitalul Comunal de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
anului. În timpul activității sale (a lui Moroiu, n.n.) afirma că erau 12, dar că niciodată nu se întruneau mai mulți de 3 sau 4, din cauza lefii prea mici: Lipsiți de orice cultură juridică, ei pronunțau hotărârile folosindu-se numai de puținele cunoștințe dobândite prin practică". Ne putem cu ușurință imagina într-un asemenea cadru pe bolnavul psihic, inculpat atât de frecvent în cauze penale. El urma deseori calea în care depoziția era smulsă prin caznele cele mai barbare; tăierea mâinilor devenise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
încă din 1832. Cât privește Moldova, știm că, în 1838, la Congresul Naturaliștilor, la Freiburg, Iacob Cihac amintea de "nădejdea de a se deschide la Iași un curs de hirurgie". Înființarea unei școli medicale superioare corespundea unor acute necesități sociale. Puținii medici diplomați, majoritatea străini, de obicei angajați pe perioade limitate, își exercitau profesia într-un cadru social restrâns. În 1851, sub domnia lui Grigore Ghica și sub influența programului revoluției de la 1848, s-a întocmit cunoscutul proiect de organizare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lichidului cefalorahidian în tifosul exantematic și, cu deosebire, modificările medulare în poliomielită au fost lucrări care l-au consacrat. Ca și alți cantacuziniști, cultiva calitatea, având oroare de inflația de lucrări care creează valută științifică falsă. De aceea, cu relativ puținele lui publicații, s-a impus ca o autoritate universală în limfogranulomatoză, poliomielită, rabia experimentală, aparatul reticular Golgi. Toate acestea constituie contribuții la elucidarea a ceea ce denumim, pompos, templul medicinii; dar contribuțiile lui Țupa ca excelent model uman înnobilează și ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]