3,728 matches
-
pe deasupra casei în care stau, niște tonuri însuflețite, un sunet îndelung, profund și odihnitor. În același fel se poate manifesta împărăția valorilor în mijlocul lumii reci și aspre a realității". Există două momente indicate în ambele imagini. Oaza se află în pustiul însuși; același vînt care stîrnește indispoziția provocată și sunetul mîngîietor. Așadar, valoarea este atît ceva ce contrastează cu realitatea cît și o parte dintr-însa. Prin această duplicitate devine posibilă o stare sufletească vitală cum este humorul o mentalitate ce
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
serioasă este obligată să lupte cu îngrădirile, zîmbetul său nu dispare nici pentru că suferința se insinuează și pe drumul fericirii liniștite. Dizarmoniile vieții se evaporă pînă la urmă în fața marii forțe cu care este trăită. Humoristul nu se refugiază în pustiu pentru că nu se împlinesc toate visele înflorate. Consecința răfuielii cu viața, pe care o presupune marele humor, poate să se prefacă într-o tinerețe. Fiindcă humorul nu se potrivește cu prima tinerețe. Aceasta lasă să i se reverse forța, fără
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ochilor vrăjitori“, îi schimbă convingerile, iar Strindberg mai face o dată jurământul. „Nu este așa, emfatici mysogini - în teorie, că trebuința fiziologică se substituie cu succes complexelor relațiuni de-amor?... O singură privire de femee și am vedea reînviind și în pustiul deziluziei poezia dulce a extazului, farmecul admirației până la delir... nu este așa, triști apostoli ai mysoginiei?“ Poate că așa o fi fost. Dar un lucru mai trebuie spus: în timp ce consemna despre această reconvertire la feminism, gazetarul nu bănuia că veșnicia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
văzut Pe unde-ai trecut Un zid părăsit Și neisprăvit La loc de grindiș, La verde-aluniș?". "Ba, doamne,-am văzut Pe unde-am trecut Un zid părăsit Și neisprăvit. Câinii cum îl văd, La el se repăd Și latră-a pustiu Și urlă-a morțiu." Cât îl auzea, Domnu-nveselea Și curând pleca, Spre zid apuca Cu nouă zidari, Nouă meșteri mari Și Manole zece Care-i și întrece. "Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de mănastire Și de pomenire. Deci
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
argint, Cum n-am văzut de când sunt. Frunzuliță trei foi late, De ce în temniță-mi șade? Pentr-un paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat, De nu știu cine furat; Pentr-un roși bidiviu, Cal nebun, roșu zglobiu, Cea fost prins de prin pustiu". El, care înainte alerga mândru prin munți și câmpii, stă de douăzeci și șapte de ani în beznă și groază. Seara, lângă vatră, oamenii vorbesc despre el cu frică. Într-o sâmbătă, în ajunul Duminicii Mari, voievodul, purtând pe cap
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sunt ajutați de o voce elocventă și o pană puternică, este o fericire pentru umanitate. Mă întreb adesea dacă poeții nu pot fi decât ecoul timpului lor sau dacă ar putea fi stâlpul de foc care călăuzește spre ieșirea din pustiu? Dacă ajung vreodată la Paris, aș fi fericită să vă cunosc, iar lucrul acesta nu-i mai cu neputință decât altele de pe lume! Elisabeta". Leconte de Lisle a citit și i-au plăcut poeziile prietenei sale regale; a și tradus
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
unde să te exilezi când nici jungla Amazonului nu mai este virgină, în Groenlanda se topesc ghețurile, iar la Polul Nord au înfipt rușii steagul? A rămas deșertul Saharei, loc milenar de testat abilitățile sihastre. Te poți retrage însă într-un pustiu predominant galben fără să ai halucinații sau vise cu... blonde? Nu trimit cititorul la literatura de gen, nici la fața locului, să verifice dacă e așa sau nu. Pentru că nu m-aș mira ca și tuaregii să aibă televiziune prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
simtă nimenea Cum îmi plânge inima - III - Vine-o vreme când dorul te arde Să vii la cei rămași departe Dar în loc de părinți cu multă minte Găsești în loc două morminte Doar un lacăt, prins în cui Și vântul bate-a pustiu. Pribegie, pribegie Te blestem eu pe vecie Să nu mai simtă nimenea Cum îmi plânge inima Iași - 2002
?S-a dus fiul meu departe? ... (sau ?Pribegie, pribegie) by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84087_a_85412]
-
biologică, cauza bolii este una spirituală. Într-un sens mai larg, culturală. De acest fapt ar trebui să țină seama mai mult fanii exclusiviști ai tratamentului farmacologic. Probleme profunde, cum este cea a lipsei de sens a vieții, a imensului pustiu din suflet și minte, a terifiantului sentiment de deșertăciune a vieții, a crizei eului, a viziunii sumbre a vieții, a întâlnirii cu ispitele morții nu o tratezi (doar) cu antidepresive triciclice, cu modulatori și inhibatori ai metabolizării serotoninei. Soluțiile oferite
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
vaccinuri controversate, suspiciuni privind afacerile cu medicamente etc. Ce-i de făcut? În niciun caz disperarea nu-i o soluție. Doar omul necredincios disperă. E bine să avem întotdeauna ceva sfânt în viață. Doar așa putem străbate acest drum al pustiului, această "teroare a istoriei", cu convingerea că există un sens spiritual a tot ceea ce ni se întâmplă. Apocalipsa din 2012 fictivă sau reală se cere a fi citită a o probă inițiatică a Morții la care este invitată întreaga planetă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
destinal să fim de acord cu amara reflecție populară, copios saturată de substanță gnostică: ,,Ne naștem goi, uzi și flămânzi...După aceea lucrurile se înrăutățesc...". Versiunea gnostică a istoriei ar putea continua cu firesca și reconfortanta speranță a mântuirii. Străbați pustiul până la capăt, dar până la urmă tot scapi. Evadezi subtil de sub povara Timpului și a Istoriei. Totul se poate termina cu bine. Or, românii par a nu avea această apetență pentru soteriologia gnostică. Suprasaturarea de bine poate fi suspectă. Prin urmare
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
și readuce războiul la acele veacuri de dezordine și de violență când nu era decât o năvălire de barbari... Dar Rusia ignoră încă ceea ce Europa a datorat acestor progrese ale civilizației. Un secol a putut să arunce câteva orașe în mijlocul pustiurilor sale; acest secol însă n-a schimbat viața națiunii. Ea seamănă încă cu strămoșii ei și Europa mai are încă a se apăra împotriva sciților. Împărăția de la Constantinopol a fost altădată expusă pustiirilor lor; același pericol o amenință și astăzi
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Externe franceze: „... 10. Țara Românească și Moldova. - Aceste provincii sunt de o fertilitate admirabilă. Erau acoperite de turme de vite; dar oștirea rusească a mâncat astfel această țară încât, la începutul anului 1809, ea nu mai oferea decât icoana unui pustiu. Armata rusească începea să fie silită a-și trage proviziile din provinciile de la nordul Nistrului și de la Odesa...” Ledoulx scria lui Otto, la 15 aprilie 1812: „...Printr-un ordin al d-lui general Kutuzov, Valahia Mare și Mică trebuie să
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
înainte de a deșerta Țara Românească, făcuse o cerere la fel, dar mult mai puțin considerabilă. De astă dată, armata va trage cu dânsa 80.000 boi și 40.000 țărani, care vor merge fără îndoială să populeze vreun colț de pustiu. Și aceasta, Domnule Ambasador, nu este tot. Generalul Kutuzov mai cere și două milioane în bani. Divanul va fi silit să pună o nouă dare pe toți locuitorii țării, pământeni sau străini...” Principatele fură îndatorate să furnizeze armatei rusești toate proviziile
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
alte vremuri, alte împrejurări. Dacă vremurile sunt într-adevăr altele, împrejurarea esențială, acea care alcătuiește primejdia, a rămas aceeași. Astăzi, ca și acum două sute de ani, uriașul teritoriu al Rusiei este cuprins între mări înghețate, Germania și Austro-Ungaria, rivale ei, pustiurile Asiei și Marea Neagră închisă prin strâmtorile Bosforului și a Dardanelelor. Astăzi încă, mai mult decât oricând, Rusia, spre a-și atinge dezvoltarea integrală, are nevoie să ajungă cât mai repede la marea caldă și liberă cea mai apropiată de centrele
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
pe cap, ies din clasă. Alți copii mă salută în timp ce merg spre cancelarie. Mă opresc o clipă, mă întorc din drum, mă uit la cuvintele zgâriate pe perete. DIRIGA E O VACĂ. Mă uit în stânga, în dreapta. Holul e din nou pustiu, ușile au rămas deschise, dar toți copiii au intrat în clase. Îmi deschid poșeta, îmi scot cheia. Cu litere mari, adaug la finalul propoziției cuvântul PROASTĂ. Fac un pas în spate, îmi admir opera. Aud un zgomot în stânga mea. Mă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
vreau să zic. Dreapta mea. Nu, stânga mea. Haideți, măi, oameni buni, ce-i așa greu? ăsta lucește? Colierul ăsta, măi, femeie. Nu vezi că stau cu mâna pe el? Măi, fetițo, tu ai imagine acolo sau io latru-n pustiu aicea? Păi da. Păi de ăsta zic. De-ăsta de la gâtu meu. Păi și nu poate să prindă și altfel lumina? Să-l pun pe dos? Adică să fie fără nimic. Auzi, ăăă, haideți. Tu cum preferi, măi băiete, fără
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Clădirea e un mic colos de tristă amintire, situat la periferie, în mijlocul unor terenuri virane populate de câini fără stăpân. Sunt convins că o firmă care închiriază aici spațiu pentru birouri plătește o chirie infimă. Pe hol e frig și pustiu. Câteva neoane pâlpâie nesigur. Lipsesc doar steagurile Partidului Comunist Român și portretele celor doi foști tovarăși de viață și de ideologie. În lift încap doar două persoane, îmbrățișate strâns. Îmi iau prietena în brațe și, timp de zece secunde, călătorim
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Când privești de pe peron în depărtare, spre sud, ai impresia că te afli la capătul pământului. Poți să-ți imaginezi că locomotiva vine cu zornăitul ei din deșert, se oprește câteva minute, apoi pleacă iarăși spre deșert. Dincolo de gară începe pustiul, nu se vede nici un copac, doar iarba galbenă, uscată. De acolo, se zărește un punct negru ce se mărește. Odată ce auzi zgomotul infernul de fiare izbindu-se de alte fiare, nu te mai interesează cât de aproape sau cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
striviți de greutatea unei astfel de sarcini. în schimbul acestei libertăți li se oferă toturor binele social, fericirea terestră. Ceea ce încearcă să înfăptuiască Marele Inchizitor este să rectifice răspunsul dat de Hristos Diavolului și să accepte provocările incluse în ispitirile din pustiu. Scena ispitelor, plasată înaintea activității publice a lui Isus, sugerează că, în faptele sale, acesta se dezice de Rău și este pregătit să-și împlinească destinul. Textul apare în toate evangheliile sinoptice , dar forma cea mai cunoscută - la care se
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
aceste locuri ispititoare, pline de belșug și frumuse, scrie marele istoric N.Iorga. Chiar la răscrucea furtunilor care bat și vor mai bate în fiecare veac, pentru că suntem la poarta trecătorilor oștilor străine. Suntem un copil al Romei,pierdut în pustiul veșnic înnoit al barbarilor și siliți de a trăi mereu perioade îndelungate de timp,de la o bejenie la alta,dar am revenit mereu la albia și țărmurile părăsite pe lungi perioade de vreme. Oricare altă nație,scrie N.Iorga,s-
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
istorie. Pentru aceste motive pentru care națiunea noastră a fost umilită și înjosită de-a lungul istoriei de către mulți străini, Nicolae Iorga, cere: "Voi urmașilor, învățați istoria trecutului strămoșilor noștri" în volumul Neamul Românesc. Suntem copii ai Romei, pierduți în pustiul veșnic râvnit al barbarilor și siliți de a trăi mereu cu sabia scoasă pentru a ne apăra, deoarece soarta sau Dumnezeu, ne-o fi aruncat la această răscruce de drumuri, în calea oștilor străine. Capitolul X Răpirea fetei de către teroriști
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în bazinul de la Băile Felix, n-a aruncat nici o privire asupra noastră, n-a scos nici o vorbă de răspuns la cele încurajatoare ale noastre, rămânând tot timpul vizitei într-o prostrație dureroasă, prizoniera catatoniei ei statuare, statuie a mizeriei și pustiului uman. Ca personajele lui George Segal. Când s-a vindecat, după tratamentul de lues la care a fost supusă cu succes, mătușa mea și-a revenit complet, aceeași ca și înainte, vioaie, glumeață, inimoasă, fără a se mai putea face
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și înalte spre curte, cu acuratețea semnalată agresiv de mirosul de terebentină ce-l emanau podelele. Nici o amintire simpatică, memoria nereținând decât două figuri umane, un învățător și un coleg. Trecut ce nu se învăluie în ceață, ci îmi pare pustiu, neant abia întrerupt de câteva elemente fade. Poate din motivul, în stare să explice multe, că niciodată nu mi-a plăcut să învăț și cărțile nu m-au atras decât prin posibilul meu contact strict personal cu ele (cărțile școlare
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Foarte bine pregătit din punct de vedere didactic, conștiincios cu pasiune, îi depășeam deja cu informațiile și cu gusturile mele moderne. Profesor de latină era Gheorghe Guțu, specialist în Vergiliu, căruia i-a dedicat lucrări, dar care mi-a făcut pustiul de bine să se lase și el sedus de „strălucirea“ mea, să nu se ocupe de mine cu severitatea acordată celorlalți elevi, mai norocoși astfel la învățătură decât mine, deși lor nu le-a folosit la nimic limba Eneidei. Nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]