301,101 matches
-
jurnalism fiul iese tîrziu, după vîrsta de 40 de ani, intrînd de-a dreptul în proză prin nuvelele din Vîrstele tinereții (1967). În mitologia lumii literare, în contul lui Paul Georgescu figurează și o condamnare la moarte în timpul regimului antonescian. Rămîne adeptul gîndirii marxiste, dar este permanent obsedat de "hahalerism", de scîrbavnicul "cameleonism rentabil" și devine tot un "grefier al stărilor morale", un Istoriograf lucid al Platoneștiului "îndemonit". Judecînd după numărul mare de cărți publicate (toate parabole vătuite autobiografic), teama lui
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
numeroase. Timpul evocat de Blaga era, de asemenea, un timp de fecunditate mistică, precreștină, al altei umanități. Și în piesa lui Blaga există un viclean (Magul) care contribuie inconștient la zămislirea credinței în zeul ucis chiar în efigie (statuie), ca să rămână ideea. Este și un altul, meșterul cioplitor al statuii și care înțelege necesitatea când arată să fi priceput, liniștitor, că "tot ce este trebuie să fie". în scenariul imaginat de Papini, diavolul sau îngerul negru îl poate manipula pe Iuda
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
fel de transă. Speriat, dar și stimulat de discursul personajului obscur, el merge la Caiafa să-i promită vânzarea lui Iisus. Și aici eseul se încheie cu bănuite puncte de suspensie. Ispititorul era un înger negru, cu chip de om rămas în umbră, care își racolează supușii apți să trădeze, cum s-a întâmplat și în istoria noastră recentă. Dar, un astfel de supus, poate încă activ, nu e un Iuda decât pe jumătate, deci nu e paradigma împlinită complet. A
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
să te jertești pentru mărirea lui, spune diavolul, ar trebui să te duci chiar astăzi în taină la Caiafa și să-i spui că ești gata să-i dai în mână pe învățătorul tău". Deși Iuda refuză cu vehemență, ideea rămâne. "Gândește-te la țintă, la rezultat, la substanță", insistă diavolul. Papini surprinde, într-o maximă economie de cuvinte, mecanismul psihologic adânc, misterios, al vicleniei cu folos, ce a dus la nașterea noii religii. Ceea ce alți exegeți dezvoltă în cărți, aici
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
personaje în propriile lor romane. Stilul cărții nu este de bilanț, care contabilizează atent calitățile și scăderile fiecăruia, trage linie și dă verdicte, ci de eseu elegant și liber, ca o călătorie în timp cu un tren de plăcere. Ușa rămîne întredeschisă, privirile se aruncă indiscret, în "bucătăria" încărcată de savori neluate în seamă care însoțesc "ospețele" de soi, acelea pe care le știe, din citite, toată lumea. Gestul criticului, mai degrabă pios, rupe cercul versiunilor autorizate, dar de mîna a doua
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
și cu armata, mai ales când unele dintre căpeteniile sale fac pe față politica partidului aflat la putere. Aici e marea bubă a societății românești: pesedeii vor fi măturați de la putere, dar rădăcinile lor, adânc înfipte în societatea românească, vor rămâne pe loc. Ei se află pretutindeni: în serviciile secrete (unde ofițerii angajați după 1990 au chipul și asemănarea celor de dinainte: cursurile de la Băneasa au fost și sunt adevărate ședințe de îndoctrinare naționalistă), în armată, unde vechii și incompetenții ofițeri
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
de onoare nu mai au nici o semnificație. Mă aflu în admirația lui Andrei Pleșu și a lui Mircea Dinescu, dar în acest moment plecarea lor e aproape un abandon. Chiar dac-ar fi continuat să fie învinși la vot, le rămânea șansa condeiului și a vocii proprii, a conferințelor de presă și-a emisiunilor de televiziune. Din nefericire pentru poporul român, nu-i va regreta nimeni. Dimpotrivă. Echipa se va completa din mers, iar spălătoria de cadavre va lucra cu și
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
câte știu eu - nu! Și atunci? De unde certitudinea lui Gheorghe Onișoru că CVTudor n-a făcut poliție politică? Dacă avea îndoieli că CVT a dat în gât pe unul și pe altul, lui Gh. Onișoru, ca președinte al CNSAS îi rămânea abținerea ca primă soluție. Nici gând. Fără să ezite, Onișoru a dat două voturi în favoarea lui Vadim Tudor. Nu știu și nici nu mă interesează dacă asupra lui Onișoru s-au făcut presiuni pentru a vota astfel. În calitatea lui
Voturile lui Gh. Onișoru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12415_a_13740]
-
crezi în el. Probabil că Gh. Onișoru a decis că soarta lui e să trăiască de pe o zi pe alta. Poate că are dreptate. Singurul lui moment de glorie e cel de președinte al CNSAS. După aceea însă ce mai rămâne din el? Ce mai contează că funcția se golește de conținut? Totul e perpetuarea funcției. Sper că Gh. Onișoru s-a înșelat în calculele sale.
Voturile lui Gh. Onișoru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12415_a_13740]
-
Rodica Palade a zis da. Și așa a apărut rubrica VIS-Ŕ-VIS. Care durează de doi ani. La început pe unde era loc. După o vreme, de neclintit de pe pagina 3. În revista "22", în față, la politică." Și așa a rămas, din 1998 și pînă astăzi, tableta lui Dan Perjovschi. Săptămînă de săptămînă. Scurtă, concisă, ascuțită ca lama unui bisturiu de chirurg mare, faimos. Cuvîntul, ca și o linie bine trasă, taie, despică, investighează prin măruntaiele ființei, prin viscerele timpului. Rezultatul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
al strategiilor narative Cosmin e cel mai tehnic dintre toți. E ludic, neserios, întinde la maximum coarda autobiograficului, relatează experiențe erotice mit(oman)izate și derizorii inițieri sexuale pentru a călca, brusc, într-un abis ontologic răsărit de nicăieri: Am rămas și eu așa, cu pantalonii scurși în lungul picioarelor, deasupra teneșilor jilavi. Privirea mi s-a întunecat repede. Mi-a venit în minte începutul Bibliei. Poate că așa a fost și la început. Adică multă dezolare" (Începutul lumii). Se redresează
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
delimitată. - Mă primești ca student întârziat la cursurile tale? - Mai bine vino la doctorat! Aș avea și eu, în sfîrșit, un doctorand care știe că realitatea culturii române este un fapt de evidență! - Cum arată Clujul fără bănci tricolore? - Au rămas stîlpișorii. Stîlpișorii tricolori plantați pe marginea trotuarelor, ca să nu poți parca pe trotuar. În plus, citesc în presă că în Consiliul Local se discută din nou posibilitatea de-a revopsi băncile în culorile steagului... Niciodată n-am crezut că tricolorul
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
n-aș fi mișcat un deget. Aș fi citit, senină și cu un confortabil sentiment de normalitate, încrucișarea de replici. Dar, în povestea cu Marie-France Ionesco - palpitantă pentru bucureșteni, am înțeles - singurul meu apărător la vedere a fost și a rămas C. Stănescu. Și, în umbră, din nou Manolescu, care a acceptat să-mi publice una din replici... Și, nu uit: mai e și intervenția ta la o emisiune culturală de televiziune. În rest, Alex, în jurul meu s-au stratificat atîtea
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
ele, pe care puțini știu să le mai gătească azi, cu un fel de tristețe în privirile femeilor, bărbaților... "Barca pe valuri plutește ușor Inima mea plînge de dor." Ca și la Brăila. Într-un oraș-port cineva pleacă și altcineva rămîne, într-un oraș port întotdeauna se nasc și se pierd iubiri, pe străduțele mici, înghesuite, jurămintele fierbinți alunecă din buzunare sau se vînd pe nimic. Esențele pure se pierd și ele în amestecuri de tot felul. Apa spală păcatele, nu
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
Mendelssohn Bartholdy, creație amplă, admirabil susținută și organizată de Cristian Mandeal. Cultură stilistică, un excelent simț al culorilor vocale, am observat în cazul evoluției sopranei Mihaela Stanciu, a basului George Emil Crăsnaru, artist a cărui experiență în domeniul vocal simfonic rămâne exemplară. Tot la Ateneu, debutul stagiunii camerale a adus în atenția noastră evoluția unui cuplu cameral format din muzicieni ce aparțin unor generații diferite, muzicieni ce se întâlnesc în dorința susținerii unor comunicări cordiale cu caracter colocvial, aceasta pe parcursul unui
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
profesionalism: -Domnule, în ceea ce privește desfășurarea acestui nou joc românesc, trebuie să avem în vedere un anume ritual, conform căruia dansatorii nu se țin, după tradiție, de brâu, nici de curea, ci se trag în țeapă unii pe alții până când nu mai rămâne decât domnul Gheorghe Ciuhandu... -Ciuhandu ?! Care Ciuha...? am încercat să întreb, fără să reușesc, fiindcă Haralampy a continuat: -A, scuză-mă, dragă, nu știai ? E vorba despre cineva care joacă Solitaire pe internet și, stresat, într-o pauză de "șeptic
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]
-
Iar în privirea sa se putea citi o mare și definitivă hotărâre... -Părerea mea, zice Haralampy - deși nu i-o cerusem - este că domnul Stolojan a renunțat, fiindcă s-a betegit din cauza șantajului... Ce zici, vecine ? -Ce să mai zic ? Rămâne cum a stabilit Hamlet! CU PA, DE VIS. După ce am vizionat meciul de "Cupă Davis" România - Canada, m-am liniștit dându-mi seama cu bucurie nedisimulată (?) că dispunem în continuare de forțe valoroase în tenis. Mai ales văzându-l pe
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]
-
de omniprezenții ruși (care vor fi și invitații de onoare în primăvară la Salonul cărții) se etalează copios pe numeroase zone tematice. În concluzie, dacă României i se recunosc virtuțile economiei de piață, afirmarea ei literară și în general culturală rămîne în afara Europei. Cine știe unde. - Dar viața literară franceză cum ți se înfățișează? Este frenetică, așa cum mi-o imaginez eu de la București, sau agonizează? Este înregistrată de conștiința publică sau trece neobservată? Care sînt vedetele momentului? Care sînt discuțiile cele mai pasionante
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
socialul ! Și că numai ei ar fi descoperit socialul sau, mai nou, realitatea dezabuzării postideologice. Predecesorii au fost taxați imediat de manieriști sau calofili care întorseseră spatele realității socialiste jalnice, ocupați exclusiv de futile probleme de stil, în vreme ce condotierii postmodernismului rămăseseră singurii, chipurile, să sape cu furia lor strict instinctivă la temelia comunismului. E un proces de intenție patent și o gravă deturnare a însăși naturii ficțiunii. Discuția serioasă, ce ar trebui să înceapă prin a pune întrebarea cît mai credem
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
atît mai greu, de fiecare dată, cu cît viața socială îl poate obliga să facă diverse negoțuri, în paralel. Trist este pentru mine să constat că mulți dintre cei cu care pornisem la drum, cu cîteva decenii în urmă, au rămas numai prin negoț. Nu profită de incredibilul cadou făcut generației noastre: dispariția cenzurii, recîștigarea libertății. Dacă am ,evoluat" în comparație cu ceea ce eram înainte de a-mi părăsi țara, atunci poate că este vorba de un proces interior ce mă ajută mai bine
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
calitatea umană a celui care se arată interesat de ceea ce-i propui și să simți că te afli în adevăr, dacă o comunicare se stabilește. Cine e cititorul? Nu știm. Mai mult decît oricare alt tip de ficțiune literară, poezia rămîne un mod bizar de a-l contacta pe celălalt. Comunicare cu nimeni și cu toată lumea, cu fiecare în parte și cu fiecare altcumva. Însă totdeauna doar cu cei care ajung să descopere prietenia de neînlocuit a poeziei. Nu e vorba
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
negație cioraniană, ca o transcendență demonică, revers al aspirației spre sacru. Pe bună dreptate, Ion Dur, reamintind "dorul" inextingibil al gînditorului ajuns la maturitate după tărîmul natal, a cărui emblemă e Coasta Boacii, consideră "provincialismul" său drept incurabil: "Cioran va rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta radicală față de această nefastă însingurare (...) a provincialului". însă cum rămîne cu bifurcația pe care o
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
său drept incurabil: "Cioran va rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta radicală față de această nefastă însingurare (...) a provincialului". însă cum rămîne cu bifurcația pe care o stabilește Cioran în legătură cu condiția de provincial? închiderea într-un eu etanșeizat sau distrugerea realului advers? Poate că, mai în adînc, cele două rețete nu se exclud, ci se complinesc, întrucît eul ce se forează pe
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
Sergiu Nicolaescu se recomandă drept magnet pentru public și regizor al poporului. Și, ca să-i dăm Cezarului ce-i aparține, poporul a venit, nu, mai degrabă s-a înghesuit la noul său film, Orient Expres. Odată ajuns în sală, a rămas - cu excepția a două replici la care s-a râs de fiecare dată - siderat, încremenit, mut. Vrând, nevrând, am subscris și eu la muțenia generală, din politețe; speram câteva comentarii acide la final. Ei bine, nu! Mai erau indivizi rarissimi care
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
în care Ana îi declară prințului 2 că preferatul ei e Villon - să fi știut ea de filmul lui Sergiu Nicolaescu din 1987, intitulat François Villon, poetul vagabond? Mai mult, uneori dialogurile sunt atât de forțate încât dau în ridicol: rămas fără argumente în dezbaterea naturalețe socială versus distincție autoimpusă, Bob (nepotul baroanei Frunzetti) îndeamnă oaspeții să strige "ohe" în ceva ce - bănuiesc - se vrea o sfidare a bunelor maniere, și, implicit, a prințului... Dar, încercând să dau de vreun sens
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]