3,755 matches
-
tehnologic a fost adăugarea benzii Ka. Pistoalele radar ale poliției au început sa fie produse pe frecvența Ka în 1988. Acestea pistoale erau toate produse pe o singura frecventa Ka. Escort DSP a fost lansat in 1989 devenind primul detector radar cu procesare digitală a semnalului, tehnologie ce a fost folosită la nivel militar. Produsul utiliza un chip DSP Motorola 5600 care singur costa mai mult decât detectorul radar. Detectorul radar Escort DSP a oferit compatibilitate pe 3 benzi X, K
Detector radar () [Corola-website/Science/316545_a_317874]
-
frecventa Ka. Escort DSP a fost lansat in 1989 devenind primul detector radar cu procesare digitală a semnalului, tehnologie ce a fost folosită la nivel militar. Produsul utiliza un chip DSP Motorola 5600 care singur costa mai mult decât detectorul radar. Detectorul radar Escort DSP a oferit compatibilitate pe 3 benzi X, K si Ka, cu o sensibilitate fără precedent. Al treilea obstacol tehnologic care ar micșora pozițiile dintre producătorii de detectoare radar a fost lansarea pistoalelor laser. În 1991 pistoalele
Detector radar () [Corola-website/Science/316545_a_317874]
-
Escort DSP a fost lansat in 1989 devenind primul detector radar cu procesare digitală a semnalului, tehnologie ce a fost folosită la nivel militar. Produsul utiliza un chip DSP Motorola 5600 care singur costa mai mult decât detectorul radar. Detectorul radar Escort DSP a oferit compatibilitate pe 3 benzi X, K si Ka, cu o sensibilitate fără precedent. Al treilea obstacol tehnologic care ar micșora pozițiile dintre producătorii de detectoare radar a fost lansarea pistoalelor laser. În 1991 pistoalele laser au
Detector radar () [Corola-website/Science/316545_a_317874]
-
5600 care singur costa mai mult decât detectorul radar. Detectorul radar Escort DSP a oferit compatibilitate pe 3 benzi X, K si Ka, cu o sensibilitate fără precedent. Al treilea obstacol tehnologic care ar micșora pozițiile dintre producătorii de detectoare radar a fost lansarea pistoalelor laser. În 1991 pistoalele laser au fost aprobate pentru măsurarea vitezei. Compania Laser Atlanta a început livrarea primelor pistoale laser pe la sfârșitul anului 1991. În luna mai a anului 1992, Escort a scos pe piață primul
Detector radar () [Corola-website/Science/316545_a_317874]
-
În 1991 pistoalele laser au fost aprobate pentru măsurarea vitezei. Compania Laser Atlanta a început livrarea primelor pistoale laser pe la sfârșitul anului 1991. În luna mai a anului 1992, Escort a scos pe piață primul receptor laser destinat populației - detectoarele radar și laser Passport 1000 și 1100. Restul produselor ce urmau în vara anului 1993 aveau integrate detecție radar și laser. La scurt timp de la introducerea laser-ului, producătorii de pistoale radar au introdus pistoale care operau pe diferite frecvențe în
Detector radar () [Corola-website/Science/316545_a_317874]
-
laser pe la sfârșitul anului 1991. În luna mai a anului 1992, Escort a scos pe piață primul receptor laser destinat populației - detectoarele radar și laser Passport 1000 și 1100. Restul produselor ce urmau în vara anului 1993 aveau integrate detecție radar și laser. La scurt timp de la introducerea laser-ului, producătorii de pistoale radar au introdus pistoale care operau pe diferite frecvențe în raza de frecvența super larga de 2.6 GHz. Aceasta a însemnat ultima picătura pentru multe dintre detectoarele
Detector radar () [Corola-website/Science/316545_a_317874]
-
scos pe piață primul receptor laser destinat populației - detectoarele radar și laser Passport 1000 și 1100. Restul produselor ce urmau în vara anului 1993 aveau integrate detecție radar și laser. La scurt timp de la introducerea laser-ului, producătorii de pistoale radar au introdus pistoale care operau pe diferite frecvențe în raza de frecvența super larga de 2.6 GHz. Aceasta a însemnat ultima picătura pentru multe dintre detectoarele radar mai slabe. Primele detectoare radar ce aveau integrate banda Ka au fost
Detector radar () [Corola-website/Science/316545_a_317874]
-
și laser. La scurt timp de la introducerea laser-ului, producătorii de pistoale radar au introdus pistoale care operau pe diferite frecvențe în raza de frecvența super larga de 2.6 GHz. Aceasta a însemnat ultima picătura pentru multe dintre detectoarele radar mai slabe. Primele detectoare radar ce aveau integrate banda Ka au fost livrate în vara anului 1993.
Detector radar () [Corola-website/Science/316545_a_317874]
-
de la introducerea laser-ului, producătorii de pistoale radar au introdus pistoale care operau pe diferite frecvențe în raza de frecvența super larga de 2.6 GHz. Aceasta a însemnat ultima picătura pentru multe dintre detectoarele radar mai slabe. Primele detectoare radar ce aveau integrate banda Ka au fost livrate în vara anului 1993.
Detector radar () [Corola-website/Science/316545_a_317874]
-
la bordul unui Ferrari F430 negru, conducând cu viteza de 271 km/h, pe o autostradă limitată la 130 km/h. Oprit de poliția franceză între Lyon și Geneva în regiunea Ain, autoritățile locale au declarat că viteza înregistrată de radar, 271 km/h, a fost cea mai mare viteză înregistrată vreodată în regiune, depășind recordul anterior de 248 km/h stabilit de un motociclist în 2000. Ca urmare, mașina lui Baroš a fost confiscată și i s-a luat permisul
Milan Baroš () [Corola-website/Science/316677_a_318006]
-
iar celălalte trei adaptate pentru transport de combustibil urmau să decoleze de pe Insulă Masirah, Oman. Atît avioanele de transport cât și elicopterele urmau să pătrundă în spațiul aerian iranian zburând la altitudine joasă pentru a evita să fie detectate de radar iranian, toate îndreptându-se către locul desemnat "Deșert One" - ca și elicopterele - și unde aveau să aterizeze. Trupele aveau să asigure perimetrul în timp ce cele trei avioane cu combustibil urmau să umple rezervoarele de combustibil ale elicopterelor. După aceea elicopterele aveau
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
și a părăsi Iranul sub escortă unor avioane de vânătoare. Elicopterele aveau să fie distruse înainte de retragerea trupelor. Revista iraniană "Modjahed" 6/1980 relatează alte elemente ale planului american: că personalul bazei aeriene Maschhad fusese trimis în permisie, ca stația radar de la Babolsar fusese stinsa cu câteva zile înainte și că luminile stadionului "Amdjadijeh" (azi "Shahid Shiroudi") fuseseră aprinse toată noaptea. În data de 31 martie 1980 a avut loc o operație secretă a CIA care avea ca scop explorarea și
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
avione, baza provizorie "Deșert One". Elicopterele nu aveau decât echipajele de zbor la bord; trupele aveau să vină la bord la punctul Deșert One. Pînă la traversarea coastei iraniene au zburat la foarte joasă altitudine (30 m) pentru a evadarea radarului iranian. La traversarea Munțiilor Zagros trebuia urmat profilul terenului, evitat munți. Piloții schimbau rolurile fiecare jumătate de oră - unul pilotă, celelalt citea instrumentele și naviga. Între timp și avioanele urmau profilul terenului zburând la circa 130 m deasupra solului. Unul
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
distrus, iar echipajul luat la bordul elicopterului opt, care după aceea a ajuns din urmă restul elicopterelor. Pe la orele 22:30 elicopterele au intrat în primă furtună de nisip. Trebuiau să zboare la foarte joasă altitudine deasupra solului de teama radarului, ceea ce în condițiile de "habub" era extrem de dificil și obositor. Praful a pătruns în cockpituri, acoperind instrumentele și ochelarii de viziune nocturnă, ridicând temperatura și obligând piloții să zboare mult mai incet și prudent, întârziindu-i. Datorită vizibilității extrem de reduse
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
contrabandei de droguri. Se pot observa niște "sfere" foarte calde care se deplasează haotic, aparent cu mare viteză. Obiectele nu au putut fi văzute cu ochiul liber, nici echipajul la bord, nici personalul de la sol nu a confirmat orice contact radar cu obiectele în cauză. Echipajul, cu toate acestea, a avut un contact radar anterior cu un obiect în mișcare, la 60 mph, care mai târziu a fost descris ca un singur camion aflat pe autostrada de sub ei.
Incidentul OZN din Mexic în 2004 () [Corola-website/Science/320075_a_321404]
-
haotic, aparent cu mare viteză. Obiectele nu au putut fi văzute cu ochiul liber, nici echipajul la bord, nici personalul de la sol nu a confirmat orice contact radar cu obiectele în cauză. Echipajul, cu toate acestea, a avut un contact radar anterior cu un obiect în mișcare, la 60 mph, care mai târziu a fost descris ca un singur camion aflat pe autostrada de sub ei.
Incidentul OZN din Mexic în 2004 () [Corola-website/Science/320075_a_321404]
-
la o serie de apariții de OZN-uri triunghiulare în Belgia, în perioada 29 noiembrie 1989 - aprilie 1990. a început cu evenimentele din noaptea de 30/31 martie 1990. În această noapte mai multe obiecte necunoscute au fost urmărite pe radar, fotografiate, și au fost reperate de aproximativ 13.500 de oameni - dintre care 2600 au depus declarații scrise care descriu în detaliu ceea ce au văzut. În urma incidentului forțele aeriene belgiene au realizat un raport care detaliază evenimentele din acea noapte
Valul belgian de OZN-uri () [Corola-website/Science/320321_a_321650]
-
fi forțat o invazie pe scară largă a arhipelagului nipon. Din cauza secretului strict păstrat în jurul Proiectului Manhattan, Forțele Aeriene ale SUA nu puteau dezvălui și nici măcar sugera că cucerirea insulei Iwo Jima era critică. Japonezii de pe Iwo Jima aveau un radar și deci își puteau anunța compatrioții de apropierea avioanelor B-29 Superfortress dinspre Insulele Mariane. Avioanele de luptă cu baza la Iwo Jima atacau și ele uneori bombardierele, deosebit de vulnerabile în drumul lor spre Japonia deoarece erau încărcate cu bombe și combustibil
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
american de bombardare era marginal; în cele trei luni dinaintea invaziei, doar 11 avioane B-29 au fost pierdute din cauza lor. Superfortressurile nu aveau nevoie să facă niciun mare ocol în jurul insulei. Capturarea insulei Iwo Jima nu a afectat sistemul de radar japonez, care a continuat să primească informații despre avioanele B-29 de pe insula Rota (care nu a fost niciodată atacată). Unii membri ai echipajelor bombardierelor B-29 au fost salvați de vasele și avioanele care operau de pe insulă, dar Iwo Jima a
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
care a fost încadrată într-o formă de pepene verde cu exterior aerodinamic, la care s-au alăturat componente suplimentare necesare pentru încărcare și transport, cât și echipamente pentru folosirea bombei pe un câmp de luptă, că siguranța, sistem de radar, balamale, stabilizator de aluminiu coadă, barometru, ceasuri, antenă etc. Diagramă: Lista de componente principale ale bombei: La 9 august 1945 la 11:02 ora locală "Fâț Mân" a fost lansat de la bordul bombardierului de tip B-29 cu numele BOCKSCAR al
Fat Man () [Corola-website/Science/321082_a_322411]
-
prin achiziționarea de echipamente specifice și amenajarea unui centru de supraveghere". Mai multe informații găsiți aici: http://www.youtube.com/watch?v=oZChfzWHoA 0 -PARK(ing) Day: http://www.bucharestherald.ro/dailyevents/41-dailyevents/37141-mira-telecom-supported-environment-care-at-parking-day -MIRĂ TELECOM a instalat trei sisteme radar pentru ROMATSA în București, Constantă și Arad: http://www.comunicatedepresa.ro/mira-telecom/mira-telecom-a-instalat-trei-sisteme-radar-pentru-romatsa-n-bucureti-constana-i-arad/ -Miră Telecom a fost prezentă cu unul dintre cele mai importante produse de securitate proprii la standul de la expoziția internațională dedicată sistemelor și serviciilor de securitate Romanian
Mira Telecom () [Corola-website/Science/321075_a_322404]
-
și câteva ordine confuze date de Abe, flota s-a împărțit în câteva grupuri. Flota americană s-a dispus într-o singură coloană în jurul "Ironbottom Sound", cu distrugătoarele în fața și în spatele coloanei, iar crucișătoarele în mijloc. Cinci nave dispuneau de radarul SG, dar Callaghan nu a dispus niciuneia dintre aceste nave să se plaseze în fața coloanei și nici nu a ales una dintre ele pentru a-și comanda flota de la bordul ei. Callaghan nu le-a furnizat comandanților de nave un
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
alte lupte intense de noapte, efectuaseră trageri și exerciții în timpul nopții, iar această experiență ar fi putut fi decisivă nu doar în lupta care urma, dar și în alte câteva bătălii navale de la Guadalcanal care vor veni după acest moment. Radarele câtorva nave americane au detectat navele japoneze, începând cu ora 01:24, dar au avut probleme cu sistemele de comunicații și nu au putut să-i transmită informația lui Callaghan. Problemele erau cauzate de lipsa de experiență a echipajelor care
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
lucreze ca o unitate navală, de lipsa de disciplină în ceea ce privește procedurile de comunicare și de echipamentele radio. Un mesaj a fost transmis și recepționat, dar nu a ajuns la comandant la timp pentru a putea fi procesat și folosit, pentru că radarul era încă ignorat și încă nu era apreciată capacitatea acestuia de a furniza informații exacte cu privire la autenticitatea obiectului detectat și la distanța față de acesta. La aceste cauze s-a adăugat lipsa de experiență în coordonarea informațiilor arătate de radar cu
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
pentru că radarul era încă ignorat și încă nu era apreciată capacitatea acestuia de a furniza informații exacte cu privire la autenticitatea obiectului detectat și la distanța față de acesta. La aceste cauze s-a adăugat lipsa de experiență în coordonarea informațiilor arătate de radar cu informațiile obținute prin percepție vizuală. Amiralul Callaghan a pierdut timp încercând să pună cap la cap informațiile indicate de radar referitoare la poziții și distanțe cu ceea ce putea să vadă pe mare; iar în condițiile din noaptea respectivă nu
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]