5,310 matches
-
reflex, de trecere a palmelor peste coapse, să-și aranjeze fusta, apoi întinde mîna spre mine: Îmi dai puțin casca? Ia casca din mîna mea, merge la fereastră și se uită spre porțiunea de perete dintre un dulap metalic și rama ferestrei. O urmez, ajung în spatele ei și descopăr că pe perete, lîngă dulap, e pusă o oglindă, în care doamna Teona se uită, potrivindu-și cu atenție casca. Mda, murmură ea, privindu-mă în oglindă, vine o vreme cînd regreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și inginera-șefă Roman Brîndușa. Între inginera-șefă și secretarul Comitetului P.C.R. al combinatului stă secretarul cu probleme economice, de la municipiu. Dincolo de directorul general, în partea dinspre fereastră a mesei, stă un bărbat blond, suplu, cu ochelari de vedere cu rame metalice, aurite, pe deasupra cărora m-a privit în momentul intrării mele în sală. Un șef de secție, din Zona Doi, vorbește despre consumul de oxigen în condiții normale de lucru, citind cifrele de pe o coală de hîrtie. Bărbatul blond și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ladă frigorifică roșie, cu capac alb, 330 mililitri, gândise, de ce nu 500, n-ar fi mult mai convenabil?, iată și poarta cetății medievale, păzită - de la ora cutare la ora cutare, conform programului așezat la intrare, însă acea hârtie prinsă în rame subțirele nu se mai vedea, poate că nici nu fusese vreodată acolo, cu toate că ar fi putut să bage mâna în foc că o văzuse și o citise, în grabă de străjeri înalți, cu atitudine morocănoasă, coifuri țuguiate, argintii, vizierele ascund
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu băiatul angajat pentru a curăța piscina, dar senzația pe care o avea privitorul - mai puțin Lady Esmeralda, să spunem - era aceea de teamă profundă, zugrăvită până în cele mai mici amănunte. Frica năpasnică ieșea, pur și simplu, dintre cele patru rame. Teroarea era foarte bine surprinsă pe chipurile celor doi, o surpriză răvășitoare care îi determinase să întrerupă ceea ce făcuseră până atunci sau ceea ce avuseseră de gând să facă. La câțiva metri de ei, în stânga, un un rău își trimitea valurile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fost așa. Ele trăiesc în continuare. Sub ochii dumneavoastră, doamnă... Sub ochii noștri, Jack... Arătă un alt tablou, apoi sorbi încă o gură de coniac. Știi, Jack, această posibilitate neanticipată de a fixa viața pe pânză și, ulterior, între patru rame, i-ar face pe mulți să ne privească lung, ca și cum am fi anomalii ale naturii. Sau ne-ar pune în camere izolate, pentru a ne scoate, la intervale regulate de timp, spre a ne duce în laboratoarele lor pline de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sau culoarea. Da, doamnă, viața. Fiecare tablou din colecția dumneavoastră înseamnă viață. Așa cum copiii reușesc să prindă fluturi pentru a-i fixa în insectar cu un bold, așa prindeți dumnevoastră crâmpeie de viață și le fixați, instantaneu, între cele patru rame. Închizând pumnul, pur și simplu. Ce dar minunat! Majordomul înclină capul, în semn de respect. Iar Lady Esmeralda îi întinse mâna, invitându-l să o sărute. Ceea ce se și întâmplă. Apoi ciocniră din nou paharele. Jack, cred că aceasta va
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
strâng sfârcurile între degete. Sunt convins că s-ar înfiora și ar avea orgasm. Cred că bărbatul ei este unul din acela care citește ziarul, se uită la meciurile de fotbal și uită să mai facă duș. Are ochelari cu rame groase, l-am văzut o singură dată, e roșu în obraji și are burtă. Libidinos. Sunt convins că doamna Geta nu-i mai dă voie să intre acolo. Ea e altfel. Dar e CURVĂ, iar curvele trebuie pedepsite. Știu că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Ce trist este să simți că nu-i pasă nimănui de tine - cel dinăuntrul tău -, ci, eventual, doar de tine - cel de la suprafață! Ca și cum ai fi o schiță, un contur lipsit de orice substanță în interior. Un portret într-o ramă. Oare de ce au oamenii suprafețe și interioare care diferă atât de mult, Edo? Cât timp va continua asta? Va veni oare o vreme când frumusețea exterioară va pătrunde în interior, și frumusețea interioară va exploda în exterior? Sau, măcar, va
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu mă așteptam să fie cineva acasă, dar erau și domnul Scarlat, și Bobo. Domnul Scarlat mi-a deschis ușa și pentru o clipă mi s-a părut că zăresc o lumină vagă în ochii lui obosiți, as cunși de ramele groase și negre ale ochelarilor. — Clara Martin! a exclamat el. Robert, a venit Clara Martin! — Ce face Eduard? l-am întrebat, destul de nepoliticoasă, înainte chiar de a intra. Mi-a răspuns calm, încercând să mă liniștească. M-a bătut pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
teșit. O nouă zi e pe cale să înceapă - o zi la fel ca altele din ultima lună. Ar trebui să se ridice și să meargă la baie acum, dar știe ce îl așteaptă. își îndreaptă ochii spre cârjele sprijinite de rama pa tului. Privirea cenușie i se înnegurează și corpul refuză să se miște de pe pat. Eduard își urăște cârjele. E un sentiment puter nic, de o virulență care îl miră și pe el. Niciodată până la ac cident nu a nutrit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un zâmbet de circumstanță. O cuprinsese o agitație subită și nu avea nici un chef de conversație. Voia să fie lăsată în pace și să vadă tablourile. Se ridică în picioare și se apropie de peretele din față. Chipurile încadrate de rame simple, subțiri, aproape invizibile, îi păreau vag familiare, în mod cu totul straniu. Și, în ciuda faptului că erau desenate neconvențional, deformând întru câtva realitatea, îi păreau foarte reale și foarte vii, ca și cum respirau tăcut la unison cu ea, în aceeași
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tremurând sub pătură. O apucase un tremur incontro labil. închise ochii, încercând să se liniștească. Dar și cu ochii închiși vedea același lucru: chipul de fată cu ochi imenși și fruntea plină de imagini disparate. Un chip uitat, zăvorât în rama subțire a unui tablou. Imaginile disparate de pe fruntea fetei din tablou se învălmă șeau în fruntea Clarei, izbindu se între ele. încercă să le alun ge din minte și să-și ordoneze gândurile. Dar, pentru prima dată după mulți ani
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din comun. Se ridică tulburată din pat, își trase hainele pe ea și coborî în holul hotelului. Era de-abia trecut de amiază. Mai ceru o cafea fierbinte și sorbi cu nesaț din ea, în timp ce contempla de la distanță tablourile cu rame subțiri, aproape invizibile. Acum le putea contempla în voie. Tânărul mustăcios plecase și, după spusele fetei de la recepție, nu mai revenea în acea zi. — Pot însă să vă asigur că va reveni în zilele următoare în fiecare dimineață, adăugă fata
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
venea să le strige tuturor celor din jurul mesei. „Aici e o persoană pe care nu o cu nosc și care, cu totul întâmplător, are același prenume ca și mine. Clara. Dar eu, eu, Clara Martin, sunt acolo, în hotel, în rama unui tablou din hol. Clara Martin e în rama unui tablou și e vie doar acolo, nu aici, la masă! E încă vie acolo, până mâine, când tabloul va fi luat de mâini străine și viața fetei din tablou se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
e o persoană pe care nu o cu nosc și care, cu totul întâmplător, are același prenume ca și mine. Clara. Dar eu, eu, Clara Martin, sunt acolo, în hotel, în rama unui tablou din hol. Clara Martin e în rama unui tablou și e vie doar acolo, nu aici, la masă! E încă vie acolo, până mâine, când tabloul va fi luat de mâini străine și viața fetei din tablou se va sfârși!“ Dar, în loc să le strige aceste gânduri dramatice
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se așeză Într-un scaun rotativ din imitație de piele. Mare parte din suprafața de lucru era acoperită de-un calendar de birou enorm, peste care se odihneau dosare, o cutie de corespondențe și un telefon. La dreapta, Într-o ramă de bronz, era o fotografie a unei femei orientale și trei copii mici, aparent rodul acestui mariaj mixt. — Soția dumneavoastră? Întrebă Brunetti, ocupând un scaun din fața biroului. — Da, e frumoasă, nu-i așa? — Foarte, răspunse Brunetti. — Iar ei sunt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și ei flacéra. Dar cred cé au copiat-o de pe steag pe perete, céci de pe perete nu puteau sé o copie cu hîrtie neagré pe steag, cé prin perete nu trece. Erau numai litere frumoase pe pereți și erau fécute rame cu frunze pe la colțuri, și erau poezii Întregi scrise pe stele de carton. Șasa avea Întotdeauna timp céci autobuzul venea Întotdeauna mai tîrziu și el putea sé stea pe coridoare, dacé nu-l alunga elevul de serviciu sau vreo Învéțétoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
la întâmplare, una din uși și îl introduse pe Porfiri într-o încăpere îmbrăcată în lemn galben extrem de lucios. Stilul unor obiecte de mobilier trădau o notă de exces, iar Porfiri se simți stingherit de numărul mare de oglinzi în rame sofisticate și de focul mocnind, care sugera că, în afară de umbrele trecătoare de pe pereți, cineva tocmai ocupase camera. O sa vă fie prea cald dacă insistați să nu vă dați blana jos. ă Caut o fată. ă Bineînțeles. ă În legătură cu o investigație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să își scoată haina de balnă. § Deși focul din șemineu îi usca gâtul, Porfiri refuză șampania. ă Va să zică Window Cliquot nu e pe gustul dumitale? întrebă Fraulein Keller cu ironie. Porfiri refuză, de asemenea, fotoliul cu tapițerie de brocard, cu rama ornată în stil Rococo, ignorând grija cu care Fraulein Keller îl așezase. ă Voi rămâne în picioare, spuse el scurt scurt. Patru 'fete' se strecurară printr-o altă ușă în salon și stăteau acum în fața lui. Nu se clinti în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ochii îi erau gri și reci. Bărbatul așezat era corpolent, dar aranjat. Își ținea barba tunsă scurt, iar părul, deși des și lung, îi era pieptănat cu grijă. Se apropia de cincizeci de ani și purta ochelari de citit cu rame argintii. În spatele lentilelor lucioase, ochii săi ageri sclipeau a intelingență și umor. Cu toate că figura sa i se revărsa și fața îi era plină, era încă un bărbat arătos, sau cel puțin știa încă să se poarte ca unul. Nasul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de ecran strălucitor care părea că plutește în fața icoanelor, luminându-le, dar și protejându-le. Sfinții erau cei binecuvântați în ceruri, iar ei, cei din cameră, erau păcătoșii de pe pământ. Icoanele, care parcă se loveau una de alta, ramă lângă ramă, acopereau fiecare centimetru pătrat de peret, iar aerul era greu cu miros de ceară de albine, ulei și tămâie. Nevenindu-i să-și creadă ochilor, Porfiri o privi pe Lilia pentru confirmare. Ea își înclină capul cu fața rușinată. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îi apăru clară se culcă, împăcată că făcuse o treabă din cele mai bune. A doua zi, la prima oră, se prezentă în biroul directorului de creație. Spuse pe nerăsuflate: Știu ce vrea Donald Veber. Andrei Robu o privi peste rama ochelarilor. Dormise doar două ore în timpul nopții și nu avea chef de poante. Ea îi citi gândul. Nu glumesc. Te rog să mă asculți. Bărbatul își coborî privirea peste planșa de lucru. Doamnă Noia, nu ai altceva de făcut? Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
măsură doar de el știută, Se oprește într-un punct anume și, reluându-și pensula încă cu galben de soare pe vârful perilor, din câteva mișcări ușoare pune culoarea unde voia să fie, Cunosc cu precizie la ce distanță de ramă am pus fiecare tușă, în sus, în jos, la dreapta sau la stânga, Uite, să-ți demonstrez! Trântește neglijent pensula pe masă, aproape peste caietul meu, din fericire, l-am tras la timp, Din acest punct, și degetul lui arătător se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-ți demonstrez! Trântește neglijent pensula pe masă, aproape peste caietul meu, din fericire, l-am tras la timp, Din acest punct, și degetul lui arătător se situează ușor deasupra ultimei tușe de culoare puse pe pânză, de aici până la rama de sus sunt exact patru deschizături de palmă, și îmi demonstrează măsurând cu palma deschisă prin aer, ajungând cu precizie la ramă, Incredibil! Revine apoi în jos, refăcând traseul spre punctul de pornire, Tot de aici înspre dreapta sunt aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și degetul lui arătător se situează ușor deasupra ultimei tușe de culoare puse pe pânză, de aici până la rama de sus sunt exact patru deschizături de palmă, și îmi demonstrează măsurând cu palma deschisă prin aer, ajungând cu precizie la ramă, Incredibil! Revine apoi în jos, refăcând traseul spre punctul de pornire, Tot de aici înspre dreapta sunt aproximativ trei palme, precizia lui mă uimește cu adevărat și abia acum înțeleg tăinuitele lui măsurători, în jos nici n-are rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]