3,496 matches
-
LUNA 1. SOARELE a. Imaginea a-temporală și a-spațială În cultura umanității, semnificațiile arhetipale ale "soarelui" se supun a-temporalului și a-spațialului, păstrându-și procesualitatea originară. Reprezentare a divinității, în majoritatea mitologiilor, "soarele" face lucrurile manifeste, prin eterna reîntoarcere la starea dintâi a creației. Soarele prezintă alternanța viață / moarte / renaștere, fiind un "simbol al învierii și al nemuririi". Soarele este "inima" sau "ochiul lumii", în simbolismul vedic, Atmă, Spiritul universal. "Simbol cosmic", soarele a impus o adevărată religie astrală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe "creanga de aur" a Pomului Vieții.79 Izvor al vieții și al morții, soarele este întruchiparea luminii diurne, focul uranian, dătător de viață, purificator, dar și distrugător, prin arșița și seceta pe care le provoacă. Ca simbol al veșnicei reîntoarceri și al centrului, soarele este nemuritor, el este cel care reglează, prin echinocții și solstiții, viața satului patriarhal. De-a lungul timpului, soarele a cunoscut o multitudine de simboluri arhetipale, specifice codurilor culturale. Astfel, simbolurile specific solare sunt discul, discul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să fie în număr de 7, 9, 12 sau 15 (în mitologia nordică). Potrivit unei alte concepții, stelele au fost considerate bucăți ale oului cosmic (Kalivala). Cea mai importantă stea, luceafărul, este un vestitor al renașterii, un principiu al veșnicei reîntoarceri. Ca simbol al principiului vieții, Luceafărul a fost considerat fratele mai mare al Soarelui.139 În spațiul românesc, există obiceiul ca, în cele trei zile de Crăciun, să se umble cu "steaua" , cu 6, 8 sau 12 colțuri. Steaua era
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al naturii. Divinitățile lunare patronează vegetația, nașterea, moartea, fertilitatea pământului, creșterea plantelor. Luna a fost considerată "primul mort" din cauza dispariției din 3 nopți, considerată a fi înghițită de vârcolaci sau de monștri. Ca măsură a timpului și simbol al veșnicei reîntoarceri, luna este primul mort care învie. Lumina reflectată a lunii reprezintă cunoașterea indirectă, conceptuală, discursiv-rațională, evocând subconștientul, imaginația, visul, elementarul, femininul (anima).177 Deosebindu-se de soare care apare în fiecare zi a anului, cu aceeași înfățișare, luna este un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
soarele cu căldura. / În cei doi umerei, / Doi luceferei. Câteșinouă mările, / Trece Ion oștile. / Iar Ion făt-frumos, / El să fie sănătos / Ca un trandafir frumos."200 În structura magică tradițională a urăturii de Malancă, luna este supusă unui ritual al reîntoarcerii în matricea apelor, tocmai pentru a se împlini descântecele și farmecele. Moartea ritualică a lunii, care precede apariția lunii noi, numită popular Luna Tânără, Luna în două coarne sau Crai Nou, mijlocește împlinirea unor vrăji și descântece. "Luna din fântână
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu pere, / Da nu-s mere și cu pere, / Da nu-s mere, nici nu-s pere, / Ci-s mai multe suflețele."320 O altă reminiscență a noului an agrar, este prezența "rândunicii" în unele colinde românești. Simbol al veșnicei reîntoarceri și al învierii, în mitologia universală, rândunica este considerată o metamorfoză a zeului apelor, al cuvântului, dar și al vegetației: "Acolo jos pe râturele, / Florile dalbe, / Trece-un cârd de rândunele, / Maica Sfântă după ele, / Tot plângând și blăstămând / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al luminii, al laturii spirituale a omului.338 Simbol al transformării temporale, al fecundității și al permanenței ancestrale, "complement viu al labirintului", ouroboros-ul, apare ca "marele simbol al totalizării contrariilor", în vederea devenirii cosmice și ca regenerare a forțelor prin schema reîntoarcerii: "animal al misterului subteran, al tainei aflate dincolo de mormânt, el își asumă o misiune ce devine simbolul clipei dificile a unei revelații sau a unei taine taina morții biruite de făgăduiala reînceperii."339 Mare regenerator, stăpân al "pântecului lumii", șarpele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în seara aceasta despre moartea lui, a spus că nu-i este frică, de fapt, că va muri, dar că este îngrozitor de neliniștit că își irosește puținele momente care îi mai rămân de trăit.“19 Câteva zile mai târziu, înaintea reîntoarcerii în Anglia, Wittgenstein i-a împărtășit lui Pinsent planul său de a părăsi Cambridge pentru a lucra câțiva ani, în deplină singurătate, într un loc izolat din Norvegia. El ajunsese la concluzia că numai dacă va întrerupe pe deplin contactul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
-i era ușor să-i urmărească ideile, alți profesori de la Cambridge nu ezitau să-și exprime nedumerirea sau chiar dezaprobarea. Bătrânul profesor de logică W. E. Johnson, ale cărui relații personale cu Wittgenstein erau de altfel foarte cordiale, a calificat reîntoarcerea lui drept „un dezastru“ pentru Universitate. Johnson avea în vedere înrâurirea, după el nefastă, pe care Wittgenstein o exercita asupra unor tineri dotați, interesați de filozofie. De ce nefastă? Deoarece cu Wittgenstein nu s-ar putea purta o discuție în care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a unor imagini sugestive.80a Asemenea impresii confirmă, poate, temerea lui Wittgenstein că cei care nu frecventau lecțiile sale o perioadă mai lungă de timp nu erau în măsură să înțeleagă câtuși de puțin ceea ce urmărea. În primii ani după reîntoarcerea sa la Cambridge, Wittgenstein și-a făcut destul de mulți prieteni, cei mai mulți bărbați mai tineri decât el, din rândul studenților. Relațiile mai strânse debutau, de obicei, prin discuții despre ceea ce i-a determinat pe aceștia să se intereseze de filozofie, despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
zile ale vieții, în aprilie 1951. Intervalul este de aproximativ 40 de ani. Caz unic printre gânditorii cu reputație, Wittgenstein a abandonat însă preocupările filozofice după încheierea Tractatus-ului, în 1918, pentru a le relua abia la începutul anului 1929, odată cu reîntoarcerea la Cambridge.1 În această perioadă, el nu a scris filozofie și a purtat rareori discuții pe teme filozofice. Oferea, de cele mai multe ori, interlocutorilor și corespondenților săi unele explicații cu privire la Tractatus. Contribuțiile filozofice ale lui Wittgenstein se plasează astfel în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din Tractatus.75 Atât el cât și alți interlocutori ai lui Wittgenstein, care nu făceau parte din cercul prietenilor apropiați, au avut bune temeiuri pentru asemenea presupuneri. Totuși, unele din însemnările și din exprimările sale orale din primii ani după reîntoarcerea la Cambridge nu se mai integrează stilului de gândire care marchează filozofia lui de tinerețe. Bunăoară, în Observațiile filozofice, autorul explorează diferite căi pe care iau naștere nonsensurile de care este plină filozofia. El își notează: „Cele mai rele greșeli
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
următoare face parte dintr-o serie de lovituri decisive L-ai susținut pe Ceaușescu. Implicațiile posibile sunt zdrobitoare: Ai fost un ceaușist / Te faci vinovat de starea În care a fost adusă Țara / Ești parte a blestemului acestui popor ș.a. Reîntoarcerea la noi -ul presupozițional Unii dintre noi nu mai avem mentalitate de comuniști. este o altă capcană. Acesta este un noi din care AD nu mai face parte. Pentru a nu lăsa loc de 65 interpretare a statutului acestui noi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fără scop, fără nici o orientare care să-i contureze chipul de „persoană” în comuniune cu semenii. Fiul risipitor se destramă în prăpastia furtunoasă și plină de amar a vieții. Cel de-al doilea aspect constă, pe de o parte, în reîntoarcerea fiului risipitor, care este asemenea unei „renașteri” din propria-i cenușă, a unei ridicări din destrămarea propriei ființe, și, pe de altă parte, în primirea sau reconsiderarea pe care același părinte bun i-o acordă cu bucurie și cu dragoste
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mai primească pe Victor Eminescu în pensiune și la pregătire. Așadar, Legația îi transmitea Mathildei Ilian că trebuia să aibă în vedere două posibile variante, fie să-i plătească studiile fiului ei, fie să trimită vreo 200 de franci pentru reîntoarcerea acestuia în țară. Indiferent de opțiune, banii puteau fi trimiși chiar pe adresa Legației în cazul în care mama nu avea încredere că fiul ei îi va folosi cum se cuvine: Bruxelles, 8 / 21 Ianuarie 1904 Dnei Mathilda Ilian Brăila
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
în Dlui. Astfel fiind situațiunea, cred că trebue să alegeți între cele două soluțiuni următoare: ori să trimetiți bani pentru întreținerea și examenele Dlui V. Eminescu; - ori să trimetiți lui - sau mai bine Legațiunei - vre doué sute de franci pentru reîntoarcerea Dsale în țară. În acel din urmă cas, dacă-mi trimetiți mie banii, voiu lua măsuri pentru a asigura plecarea Dsale. În așteptarea hotărârilor Dv., vé restitui cele cinci scrisori anexate petițiunei Dv., și vă rog să primiți, prea stimata
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de la aceste motivații, ca "umanitarismul" sau orice altă inițiativă de a alina suferința oamenilor. Alegerile prezidențiale americane din noiembrie 2004 au oferit un verdict ciudat. Comentatorii interpretau, aproape în unanimitate, victoria lui George W. Bush ca fiind un semn al reîntoarcerii la valorile pe care le-am calificat drept tradiționale. Am subliniat de mai multe ori faptul că valorile post-moderne au produs efecte nedorite și că sunt pe cale de a fi modificate. Vor fi ele abandonate în favoarea valorilor tradiționale? Unii spun
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
raportată la sfera pasiunilor, menținându-se prin aceasta, în prim-plan, esența morală a nebuniei. 4) Modelul medico-biologic consideră nebunia ca pe o formă de „degenerescență”, o degradare atavică a individului, contrarie procesului de evoluție a acestuia. Ea reprezintă o „reîntoarcere” către formele primitive, ancestrale ale etapelor de evoluție umană, fiind marcată în cazul bolnavilor psihici prin prezența unor „stigmate” fizice și psihice ale acestora. 5) Modelul conform științelor naturii consideră nebunia ca pe un element din ordinea naturii, definibil, descriptibil
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
complexului lui Adam” și îl întâlnim în confruntarea dintre Zeus-fiul și Saturn-tatăl, când fiul revoltat își „castrează tatăl” ca un gest simbolic de preluare a vitalității sau autorității acestuia. În creștinism nebunia este un păcat. Ea poate fi anulată prin reîntoarcerea la tată a fiului, iar Isus este cel care va realiza această legătură ruptă, restaurând omul ca fiu al lui Dumnezeu, redându-i valoarea morală originară. În Evul Mediu creștin, nebunia era considerată ca suferința morală, fiind inclusă în „ierarhia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se pune în cumpănă. Sensurile se pierd. Existența devine inutilă, absurdă. Persoana se dizolvă. Tragicul înseamnă prăbușirea Eului prin pierderea suportului său moral. Disperare. Această situație tragică nu poate fi remediată decât printr-un act de salvare, de reparație, prin reîntoarcerea la valorile morale și redobândirea acestora. Terapia nu poate fi decât psiho-morală. De refacere și regăsire a Eului pierdut. Suferința tragică configurează cea mai profundă prăbușire a Eului personal. Ca suferință și alterare a echilibrului și naturii interioare a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
valorile socio-culturale și moral-religioase dispar, se produce o criză și la nivelul Supra-Eului colectiv, care nu își mai poate exercita rolul represiv-modelator și normativ asupra inconștientului colectiv. În aceste circumstanțe masele sociale vor suferi un proces de regresiune psihologică, de reîntoarcere la formele primare, ancestrale, de comportament, de manifestare emoțională și de gândire colectivă uniformizante. Este momentul, din punct de vedere social, al reîntoarcerii în trecut la starea de barbarie primară, prin dizolvarea valorilor civilizației. Orice stare de anomie, de criză
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
normativ asupra inconștientului colectiv. În aceste circumstanțe masele sociale vor suferi un proces de regresiune psihologică, de reîntoarcere la formele primare, ancestrale, de comportament, de manifestare emoțională și de gândire colectivă uniformizante. Este momentul, din punct de vedere social, al reîntoarcerii în trecut la starea de barbarie primară, prin dizolvarea valorilor civilizației. Orice stare de anomie, de criză a valorilor socio-culturale și moral-spirituale duce la o regresiune psihologică a modelelor de comportament și de gândire a maselor social-umane. Absența acțiunii normative
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
drept consecință și faptul că, în absența sau slăbirea rolului acestuia, masele umane își pierd identitatea. Ele nu se mai recunosc în condițiile sociale schimbate de criză. Din acest motiv starea de regresiune psihologică a maselor nu este numai o reîntoarcere la formele ancestrale, primare, de comportament și de gândire, ci și o formă de apărare în fața condițiilor schimbate ale unui mediu social devalorizat, cu care nu se mai identifică și pe care-l refuză. Dinamica psihopatologică a psihozelor colective La
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Amintiți-vă să planificați și să oferiți mai multă întărire pozitivă decât credeți că este necesar. 7. Reapariția indică eșecul întăririi adecvată a noului comportament. Dacă lucrurile par că merg bine și într-o zi, din senin, se înregistrează o reîntoarcere la vechile modalități de desfășurare a activității, atunci înseamnă că nu ați întărit suficient noul comportament. Acest lucru li se întâmplă frecvent managerilor care încearcă să fie mai participativi, să dea mai puține instrucțiuni sau să transmită ceva. Când nu
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Germania să dezvolte un reflex politic distinct, care favorizează cooperarea în instituțiile multilaterale euro-atlantice. După sfârșitul Războiului Rece au apărut semne ale discontinuității în politica externă germană. Deși aceste transformări sunt foarte importante, ele nu trebuie interpretate ca vestind o reîntoarcere la Germania de altădată. În schimb, ele reflectă ajustări procedurale care aduc la zi, de fapt, contribuția Germaniei la sprijinirea cadrelor de cooperare deja stabilite. Realizarea acestor ajustări oferă Germaniei o platformă stabilă de pe care să-și continue rolul activ
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]