17,529 matches
-
23 Doina Ruști, Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Editura Coresi, București, 1998, pp. 102-104. 24 Sabina Fânaru, op. cit., p. 232. 25 Am preluat sensul pe care autoarea îl dă termenului de mitonim: "numele și relațiile personajelor cu referent mitologic" (Sabina Fânaru, op. cit., p. 240). 26 Ștefan Borbély, op. cit., pp. 27 și 38. 27 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 47. 28 Mariana Istrate, op. cit., p. 58. 29 Mircea Muthu, "Înțelegerea personajului literar", în Excelsior, anul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pp. 72-74. 214 Christian Ionescu, op. cit., p. 128. 215 Sintagma este folosită de Mihai Ignat în op. cit., p. 328: "Numele cu funcție intertextuală este un nume care vine dintr-un alt roman și este "umplut semantic", motivat; este situația unui referent ficțional deja constituit, preexistent noii ficțiuni în care intră" (p. 318). Acest tip de referent se opune referentului care trebuie inventat de la zero pe parcursul cărții și care își limitează rolul la nivelul unei anumite opere (p. 319). Capacitatea de evocare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în op. cit., p. 328: "Numele cu funcție intertextuală este un nume care vine dintr-un alt roman și este "umplut semantic", motivat; este situația unui referent ficțional deja constituit, preexistent noii ficțiuni în care intră" (p. 318). Acest tip de referent se opune referentului care trebuie inventat de la zero pe parcursul cărții și care își limitează rolul la nivelul unei anumite opere (p. 319). Capacitatea de evocare intertextuală este pusă în relație cu "situația specială a unor nume cu referent preexistent, a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
328: "Numele cu funcție intertextuală este un nume care vine dintr-un alt roman și este "umplut semantic", motivat; este situația unui referent ficțional deja constituit, preexistent noii ficțiuni în care intră" (p. 318). Acest tip de referent se opune referentului care trebuie inventat de la zero pe parcursul cărții și care își limitează rolul la nivelul unei anumite opere (p. 319). Capacitatea de evocare intertextuală este pusă în relație cu "situația specială a unor nume cu referent preexistent, a unor nume care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tip de referent se opune referentului care trebuie inventat de la zero pe parcursul cărții și care își limitează rolul la nivelul unei anumite opere (p. 319). Capacitatea de evocare intertextuală este pusă în relație cu "situația specială a unor nume cu referent preexistent, a unor nume care desemnează într-o operă dată personaje preluate dintr-o altă operă" (p. 317). Conceptul este tratat și de Mariana Istrate în op. cit., p. 34: Deși numele propriu are denotat unic, el poate fi atașat, în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și depreciativă" (pe care sufixul o are în opera lui Caragiale și în limba de azi) și având în vedere "valoarea lui neutră" din limba de origine, procedeul redă un mod de formare a antroponimului literar cu trimitere clară la referent (Meșterul Manole). Zafiu, Rodica, "Păcatele Limbii: "Românache", "străinache"", în România literară, nr. 10/2001, articol disponibil la adresa web: http://www.romlit. ro/romnache strinache, accesat la data 27 ianuarie 2016. 640 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 111. 641 Mircea Eliade, Jurnal, II
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ce ar putea fi descris. Priveliștea pe care o avem sub ochi - în ochi - nu e obiect exterior al naturii adus la reprezentare, ci o priveliște creată, în absența oricărei aduceri la prezență în care am putea recunoaște lumea concretă, referentul vizat. Viziune și nu vizare, poemul nu e decât rama în care sufletul își proiectează perspectiva poetală. Nu e de mirare că proiecția aceasta nu este una de natură optică, ci mai degrabă dezvăluitoare a faldurilor de lumină ce învăluie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
realul ca deziderat neîmplinit, raportul invizibil cu o existență pe care nici autorul nici cititorul se pare că nu sunt dispuși să o abandoneze cu totul în experiența estetică; pe de altă parte, realul dintotdeauna prezent, imanent - subtextual - nu ca referent al exteriorității empirice, ci ca substrat al sensului transpus. Dar Dufrenne remarcă de fapt același lucru atunci când afirmă că "nu există adevăr decât în descoperirea unui sens care iluminează și transfigurează realul, și prin aptitudinea unei subiectivități de a sesiza
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
elementele lumii exterioare, ca și structura lor nu se mai află în poziția firească", imaginea "se eliberează de orice servitute față de real", imaginația coagulând un "flux de imagini tinzând spre viziune"16. Imaginea aceasta nu mai e reprezentativă a unui referent pe care îl face vizibil prin reflectare directă; desprinsă de obiecticitatea lumii exterioare, ea e liberă până la transparență, liberă să arate "sâmburele misterios, ireductibil, al realului", adică inefabilul, inexprimabilul, indicibilul, cu un cuvânt: necunoscutul. Dar realul astfel intuit în esența
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reală, adică de o trimitere fără echivoc la datele imediate ale unei realități care se prezintă vederii așa cum este? Ce este de văzut în orizontul deschis de cuvântul poetic, în așa fel încât să fim îndreptățiți să vorbim de un referent ca despre un lucru ridicat la vedere în limbaj? Nu își pierde el poziția curentă, situarea de ființă ce apare în fenomenalitatea lumii obiective? Căci a vedea un fenomen ca existent înseamnă a-l înțelege ca altceva posibil și, implicit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înțelesul cuvintelor/ și nu vor aminti nici de armonii muzicale:/ o ecolalie a unei lumi/ care a plecat fără tine mai departe". Suspensia realizează astfel survenirea neașteptată a ceea ce - în timp - este inaparent: scena nevăzută pe care joacă imaginile fără referent real, în pofida timpului - acum - epuizat. Pe nisipul lucios al așteptării are loc - în chiar locul de întoarcere și de răsfrângere - uvertura unui spectacol, deschiderea vederii. O avanscenă a inevidentului care se expune, se spune în predicțiunea posibilului. Și în răspărul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
seară". Pentru început, experierea decuvântării, destructurarea discursivă; cuvântul nu mai exprimă un sens dat înțelegerii, rostitul abdică din orizontul unei denominații - acum - superflue. El se întoarce la rostirea în care nespusul prefigurează actul comunicativ, dar spune mai mult prin omisiunea referentului. Vorbele răstălmăcite până la întunecarea înțelegerii traduc tocmai, prin anticipație, întoarcerea pe dos, tulburarea pertinenței lingvistice. Cuvintele nu mai au ce și despre ce vorbi, nici nu se adresează cuiva anume; ele scriu poemul de-scriindu-se pe sine, resorbindu-se în semne
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
43 Fără îndoială că "ceea ce este spus în poem pare inseparabil de poemul care îl spune" (Roger Munier, op. cit., p. 129), dar lasă totodată să transpară, prin țesătura cuvintelor, nespusul care, la rândul lui, tot în textura poemului își are referentul, și nu în vreun model din afara lui. 44 Vol. Rune, Editura Cartea Românească, București, 1980, p. 219. 45 Proces de esențializare prin reducție - în întregul ciclu intitulat " Despărțirea de cuvinte" - în care imaginea se defenomenalizează, "zăpada timpului se face timp
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Paris, București). Doina Butiurca, Lingvistică și terminologie. Hermeneutica metaforei în limbajele specializate (c) 2015 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com.; www.euroinst.ro Referenți științifici: prof.univ. dr. Angela Bidu-VRĂNCEANU prof. univ. dr. Gheorghe CHIVU cercet.hab.dr. Inga DRUȚĂ Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BUTIURCĂ, DOINA Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate / Doina Butiurcă; pref.: Gheorghe Chivu. - Iași: Institutul European
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de terminologie / 42 II.1.4. Școala de Terminologie din Quebec / 44 II.1.5. Școala românească de Terminologie / 45 II.2. Concepte fundamentale în terminologie / 51 II.2.1. Conceptul / 51 II.2.2. Termenul / 57 II.2.3. Referent/ referință / 58 II.3. Metafora lexicală; metafora terminologică / 59 II.3.1. Metafora lexicală - obiect de studiu al retoricii / 59 II.3.2. Teoria conceptuală a metaforei: G. Lakoff și M. Johnson / 63 Capitolul III. Hermeneutica metaforei în limbajele specializate
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
1933, K. Bühler identificase trei funcții ale limbii: expresivă sau emotivă (desfășurată la emițător; exprimă atitudinea acestuia în procesul de comunicare), conativă (orientată spre destinatar; este specifică modalității imperative și interogative a comunicării) și funcția cognitivă sau referențială (orientată spre referent). La acestea, Roman Jakobson adaugă alte trei funcții - fatică, metalingvistică, poetică - completând schema lui K. Bühler. Având în vedere un număr de șase factori - emițătorul și receptorul, mesajul, contextul și contactul, codul - R. Jackobson stabilește șase funcții ale limbii. Funcția
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fiind diversitatea tipurilor de incidență. Prin funcția referențială, limba actualizează sensul conceptual al laturii "semnificat" al semnului lingvistic, actualizează conceptul specific unei clase de obiecte (de ex. flori de grădină reprezintă o clasă specifică de plante) și/sau categoria tuturor referenților posibili ai unui cuvânt. Grație aceleași funcții, limba poate realiza codificări de natură culturală (DSL, 2005: 160) și/sau socială, reflectând o atitudine colectivă a vorbitorilor față de referent etc. Sub aspectul relevanței discursive (de transmitere a informației), funcția denotativă este
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de grădină reprezintă o clasă specifică de plante) și/sau categoria tuturor referenților posibili ai unui cuvânt. Grație aceleași funcții, limba poate realiza codificări de natură culturală (DSL, 2005: 160) și/sau socială, reflectând o atitudine colectivă a vorbitorilor față de referent etc. Sub aspectul relevanței discursive (de transmitere a informației), funcția denotativă este comună tuturor speciilor discursului comunicării publice și private, are relevanță pentru speciile discursului tehnico-științific și poate fi identificată în specii ale stilului beletristic (S. Dumistrăcel, 2006: 49). Comunicarea
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pe sine, își cunoaște semenii, propria cultură. I.1.4. Funcția metalingvistică Funcția metalingvistică este focalizată pe limbă, "subliniază" codul. Mesajul trimite la cod. În opoziție cu "limbajul obiect" (prin "limbaj obiectual" lingvistica înțelege limbajul concret, care spune ceva despre referent) "metalimbajul" este utilizat în investigarea și discutarea "limbajului obiect". Metalimbajul transmite informații despre limbaj și/ sau despre un anumit cod, devine el însuși obiect de descriere în enunț. În enunțul: "Nu se spune "el sunt", ci "ei sunt", contextul referențial
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Revizuirea Constituției o facem pentru cetățeanul român, nu pentru viitorul președinte"). Legătura dintre act și persoană prin metaforă jurnalistică este o strategie deosebit de productivă: Stănișoară - "sturionul cu icre de Cotroceni"; "Achile de la Cotroceni". Strategia este preferată și în relația dintre referent și acțiune/ fenomen: ,,Plata prin card, "călcâiul lui Ahile" pentru vânzările online din România!", făcându-se apel la clișee care aparțin moștenirii culturale a Europei. Argumentul continuității este strategia cea mai des folosită în intertext, structurată de două și chiar
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
structură perceptivă cel puțin asemănătoare, cu aceea a obiectului material. Icon-iconicitate Pornind de la o premisă ontologică, Peirce considera că lumea este alcătuită din două tipuri de "realități": din semne și non-semne. Raportându-se la tipul de legătură a semnului cu referentul, filozoful susținea existența a trei clase de semne, repartizate în trei categorii: 1) semne motivate printr-o proprietate comună sau printr-un raport de contiguitate, în categoria cărora sunt incluse semnele iconice (imagini, grafuri și metafore); 2) semne indiciale. Acestor
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
printr-o proprietate comună sau printr-un raport de contiguitate, în categoria cărora sunt incluse semnele iconice (imagini, grafuri și metafore); 2) semne indiciale. Acestor două clase li se opun semnele simbolice, definite printr-o legătură pur convențională, nemotivată cu referentul, din categoria cărora fac parte semnele lingvistice. Funcția iconică se referă la trăsăturile comune semnului și referentului (fotografia este o imagine iconică, strigătul cocoșului, redat în oricare limbă prin patru silabe etc.) și generează figuri metaforice. Funcția indicială are în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
imagini, grafuri și metafore); 2) semne indiciale. Acestor două clase li se opun semnele simbolice, definite printr-o legătură pur convențională, nemotivată cu referentul, din categoria cărora fac parte semnele lingvistice. Funcția iconică se referă la trăsăturile comune semnului și referentului (fotografia este o imagine iconică, strigătul cocoșului, redat în oricare limbă prin patru silabe etc.) și generează figuri metaforice. Funcția indicială are în vedere un raport de contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
iconică se referă la trăsăturile comune semnului și referentului (fotografia este o imagine iconică, strigătul cocoșului, redat în oricare limbă prin patru silabe etc.) și generează figuri metaforice. Funcția indicială are în vedere un raport de contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia deterministă asupra lumii, funcția indicială ridică la rândul ei, alte aspecte controversate tocmai datorită variatei sfere de acțiune. Limbile naturale utilizează funcția indicială prin intermediul construcțiilor deictice/ semnele indiciale generează figuri metonimice (la fel de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
1946: 117). Despre grade diferite de iconicitate vorbește în lingvistica românească și Solomon Marcus. Complexitatea funcției iconice (generatoare de figuri metaforice) datorată gradelor diferite de iconicitate îl determina pe academicianul român să-și pună întrebarea dacă analogia dintre obiect și referent este în semiotica lui Peirce "un raport necesar" pentru constituirea unui semn iconic, sau dacă putem condiționa iconicitatea de intenționalitate (S. Marcus, 1988: 283-389). Complexitatea relației semn iconic-iconicitate-semn lingvistic, eterogenitatea celor două sisteme este condiția sine qua non a argumentației
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]