3,930 matches
-
interogație. Ambele fețe la fel de expresive și semnificative ca mesaj. Mai bine zis, ca jumătate din mesaj. Pentru că răspunsul-mesaj, în "totalitatea" sa, întârzie. Poate că e o întârziere perpetuă, întru tristă eternitate ce nu sugerează totdeauna soluții... Sper să accepți această remarcă din partea unui coleg care a publicat cinci cărți de interviuri, adică unul care a pus, a tot pus sute de întrebări... De aia și trebuie să-și plătească... datoriile, răspunzând, la rândul său...(râde) A.B.Mai există cenzură astăzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în țara de peste ocean câtva timp, lucrând la ziarul Lumea liberă și la revista Lumină lină), ediția aceasta extinde informația până în anul 2009. Este așadar un jurnal româno-american. Toți cei care l-au citit mi-au transmis cele mai entuziaste remarci și, deși la început am avut reticențe în a-l publica, reacția cititorilor mi-a confirmat că am făcut bine. Despre revistă... aș vorbi chiar mai mult. Suntem, cum îți spuneam, extrem de mândri de reușita ei. Primim cuvinte de laudă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unitare Într-un singur punct și anume În egalizarea țăranilor noștri În mezerie». Încă din secolul al XIX-lea oamenii de stat au căutat să prevină pericolul pulverizării loturilor țărănești. Totuși, În Franța «regimul succesoral egalitar» a dăunat agriculturii, așa cum remarca Le Play; În schimb, În Elveția exploatația revenea În Întregime unui singur succesor, care asigura recompensa celorlalți ce plecau În alte activități. La fel era În Germania, unde chiar arendarea era Îngrădită. Legea germană, preciza cu pregnanță cu privire la agricultori: Cine
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
îmi veți confirma sau... infirma simțământul vinovăției, pentru că un sentiment de ușoară culpabilitate a existat la timpul respectiv. Am plecat la drum, bineînțeles cu ricșa. Instaurată o oarecare agitație după discuțiile dinaintea plecării, Flori, luată puțin de val, făcu câteva remarci critice. Am observat imediat și am rugat-o: - Flori, te rog, suntem după havan, iar drumul acesta m-aș bucura să-l parcurgem în armonie. Hai să lăsăm în urmă orice subiect critic și să ne saturăm de frumuseți!/ - Ai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dispersia aceasta este doar aparentă. Misiunea sa și punctul său de vedere sunt cele care impun o asemenea procedură. Vom încerca să dăm un exemplu concret de cum procedează Eliade, care este metoda sa. Scriitorul francez Julien Green a făcut o remarcă interesantă, pe care a încercat s-o analizeze în jurnalul său publicat. Când, la un moment dat, s-a ivit ocazia de a-și parcurge romanele publicate, a fost frapat de o situație de care nu fusese conștient. Toate momentele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mijloc predilect, pentru atingerea țelurilor sale, crearea unei noi mitologii. Acum, la distanță temporală și în climatul democratic în care viețuim, este de natura evidenței că experimentul construirii acestei mitologii "à rebours" a fost, în mare parte, o reușită. Cum remarca Lucian Boia, în lucrarea pe care a coordonat-o, Miturile comunismului românesc (Editura Universității București, 1995), în primul eseu: "Mitologia comunistă se afirmă în aceeași măsură ca deterministă și voluntaristă, libertară și totalitară, democratică și elitistă, internaționalistă și naționalistă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Lucian Blaga. Poetul a fost pus sub supraveghere de Securitate din anul 1946, cînd a refuzat să fie unul dintre membrii Comitetului Central al Partidului Național Popular satelit al coaliției comuniste, urmărire care a continuat "pînă în ziua înmormîntării", cum remarca Ion Bălu în articolul însoțitor la Dosarul Lucian Blaga, publicat în "Apostrof", nr.7-8/1998. Două voluminoase dosare, aflate în Fond "D", la nr. 64, din Arhiva Serviciului Român de Informații, cuprind note informative, rapoarte, referințe livrate de "surse", dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
talent de scriitor și o mare mobilitate asociativă" nu fără a amenda lipsa de convingere a acestuia în valabilitatea misiunii sale critice. Locul lui Călinescu, stabilit de E. Lovinescu, se află în a treia generație postmaioresciană. Lovinescian ca formație, după cum remarca și N. Manolescu, criticul este autorul primei istorii integrale a literaturii române, de natură strict estetică, față de Istoriile lui E. Lovinescu, fatalmente teziste, avînd rol de manuale practice. Viața lui Eminescu (1932), prima mare biografie călinesciană, este considerată de G.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vitală nevoie, a fost și este reprezentat, pe cel mai înalt platou, de către cei doi celebri critici ai noștri exilați la Paris." ("Vatra", 277/1994). Pe lîngă activitatea lor, atît de importantă pentru critica românească, Al. Cistelecan ("Vatra", 277/1994), remarcă, la adresa celui care prezenta Povestea vorbei, că "a fost sanitarul moral al culturii noastre postbelice. Dar acțiunea sa morală crește în interiorul unei strălucite competențe critice și se naște din ea. Critica e, și pentru Virgil Ierunca, o formă de dragoste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scris Subiect și predicat nu poate "fi concepută și suportată decît dacă o trăiești ca pe un fragment". Trecut-au anii... se vrea doar un remember a ceea ce a fost și a însemnat exilul în viața atîtor români. O tristă remarcă, între atîtea din Jurnal, despre ce puteau vorbi, la Paris, doi exilați fostul elev, Virgil Ierunca, cu fostul lui profesor, Lucian Bădescu despre fără viitorul lor. Virgil Ierunca continuă să fie prezent în actualitatea românească. Într-un dialog purtat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
promis-o evreii. Iar după Stalin, politica Rusiei se va schimba". Bineînțeles că nouă nu ne venea a crede: "Lasă-ne, domnule, acum ești și proroc?" Dar Stalin a murit chiar în '53!" Vasile Balanovici, în acest context, face cîteva remarci privind problema delicată "a evreilor care au fost implicați în represiunea comunistă. Numele unor anchetatori evrei revin cu încăpățînare în multe din relatările foștilor deținuți politici: Ruchenștain, Hudescu-Segal și alții. Acest adevăr nu poate fi nesocotit. Mai pot spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
chirpici și pămînt bătut: o cameră, o bucătărie, o tindă. La 1 decembrie, am intrat în casă nouă. Bordeiul a devenit beci". Căsătorit în 1962, soția va afla că a fost deportat doar după Revoluție. Își sfîrșește mărturia cu cîteva remarci zguduitoare: "Oricum a fost, soarta deportaților din România, a fost blîndă în comparație cu a deportaților din URSS. În 1940, familia bunicului dinspre tată a fost deportată din Kazahstan. Din cele șase persoane, s-au mai întors doar două fete. Ceilalți au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui N. Steinhardt) a ales Calea, Adevărul și Viața, gest existențial, unde, după cum se mărturisește: "Pentru mine creștinarea se confundă cu o poveste de dragoste! O dublă îndrăgostire de Biserica creștină și de neamul românesc". Cu toții sîntem părăsiți de Dumnezeu, remarcă, alături de Simone Weil, viitorul monah, o părăsire ce este în același timp și semnul suprem al "existenței" și dragostei lui Dumnezeu față de creaturile sale, acordîndu-le astfel o desăvîrșită libertate. Agoniseala anilor de închisoare e un sentiment, e drept, firav, nesistematic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dintre aceștia, colonelul de justiție Nicolae Valeriu Sitaru, a fost avansat imediat, în februarie 1990, la gradul de general-maior" (L.H.L.). Paul Goma și mișcarea inițiată de el vor determina să se vorbească în Europa de o disidență românească. Astfel, cum remarca Monica Lovinescu, în anul 1978, "România a încetat să fie marea absentă de pe scena pe care se zbate convulsiv libertatea de conștiință a Răsăritului". Basarabean, din ținutul Orheiului, după 23 august 1944 se afla refugiat în România împreună cu familia. Hăituiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
exprimarea realității așa cum a fost, este copleșitoare. Adevărul ne va tămădui. Dar pînă vom reuși să-l afirmăm sînt încă pași mulți și greu de urmat cît timp exponenții fostei puteri țin cu subtilitate frîiele deciziei în mîinile lor. Cum remarca Marius Oprea, președintele Institutului de investigare a crimelor comunismului în România, la un colocviu internațional, în 24 aprilie 2007, la Poiana Brașov, Cum să ne împăcăm cu comunismul? (text publicat în "Observatorul Cultural" nr. 126/2-8 august 2007), primul pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost bătuți fără milă, înainte de a accepta să tortureze pe alții". Întîlnirea pe drumul către muncile agricole din Balta Brăilei cu un bătrîn lipovean care își păștea oile dincolo de sîrma ghimpată și care îi urmărea cu mare compasiune determină cîteva remarci însoțit de o pilduitoare întîmplare: "Rușii lipoveni se refugiaseră la gurile Dunării în urma unor lungi și nedrepte persecuții religioase. În secolul al XVIII-lea, protopopul lor, Avacuum, un strămoș spiritual al bătrînului cu oile, fusese condamnat, ca și noi, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trăiți ! — Iată ce ager la minte este nătărăul, râde bătrânul. Domnule Vasile, în urma conflictului pe care l- ați avut în timpul unui concert cu acești domni militari, este adevărat că dânșii au fost nevoiți să plece în bășcălie și huiduieli, din cauza remarcilor dumneavoastră ? — Povestea este puțin mai complicată. Și deodată primește încă o lovitură, de data aceasta un pumn în ceafă, atât de puternic că își pierde pentru câteva secunde cunoștința și nimerește cu capul de birou, spăr- gându-și nasul. Începe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și cu romanii. Cu aceștia din urmă nu mai seamănă deloc: sunt popoare care au trăit acum două mii de ani, având o cu totul altă mentalitate și un alt mod de viață decât noi, cei de astăzi. Este foarte corectă remarca lui Marc Bloch, care cita un proverb arab: <endnote id="7"/> Disputa În jurul continuității Cât ar fi de complicate originile românești, ele par de-a dreptul simple În raport cu ceea ce urmează: faimoasa și la nesfârșit controversata problemă a continuității. Până acum
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a-și manifesta ostilitatea față de „marea finanță“ internațională, față de Occident În general. Dar, În materie de adversari, nu-i tratează mai bine pe maghiari și pe țigani. Sunt comentatori occidentali care cred a sesiza un fel de antisemitism „potențial“ În remarcile unor intelectuali privitoare la istoria recentă a României. Se prea poate ca anume accente puse asupra perioadei interbelice, regimului Antonescu sau regimului comunist să nu corespundă Întru totul perspectivei evreiești. Evreii au o sensibilitate pe deplin justificată În privința extremei drepte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o societate mereu În tranziție, mare consumatoare de modele, dar și capabilă de a nu lua modelele prea În serios. De aceea românii și astăzi se oglindesc În Caragiale și probabil se vor mai oglindi multă vreme. Cineva a făcut remarca subtilă că până și comunismul românesc avea să fie o Îmbinare de Marx și Caragiale. În toate, românii aduc o notă de improvizație și de aproximație, și Înclinarea mai curând de a vorbi decât de a face. Este o lipsă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aveau cum să devină chiar francezi! În modul lor de viață, În genul lor de sociabilitate rămânea o notă balcanică. Ajunge să privim gastronomia: nimic mai revelator pentru sufletul omului decât ceea ce mănâncă (fiind vorba de Franța, Îmi permit această remarcă tipic franceză). Românii rafinați mâncau desigur și franțuzește, dar nu-și uitau specialitățile locale (Înrudite cu bucătăria balcanică, În primul rând grecească, și purtând adesea denumiri turcești). La aperitiv se bea țuică și se mâncau „mititei“. Pentru a se delimita
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
passant că în multe secvențe apăream „cam șters“ și în loc să mă întrebe dacă iau droguri, reporterul m-a întrebat dacă eram homosexual. Iar eu i-am spus: „Daa, sigur că sunt - categoric!“ adăugând apoi, ceea ce am crezut că e o remarcă haioasă și extrem de sarcastică: „Slavă Domnului!“ „În sfârșit cineva m-a dat de gol!“ am țipat eu. Le povestisem prea multor reporteri despre experimentele sexuale cu alți bărbați - chiar m-am apucat să le dau detalii explicite despre partidele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am aplecat în față, rostind alt nume. - Clayton? Vocea era de gheață. - E unul din numele mele. M-am ridicat în picioare. - Cum adică? Ești Clayton sau nu? - Sunt totul. Sunt fiecare. Pauză plină de paraziți. Sunt chiar tu. Această remarcă mi-a forțat teama să adopte un ton prietenesc. N-am vrut să antagonizez pe oricine-ar fi fost. Ci să fac pe prostul. Să pretind că discut cu altcineva. Începusem să tremur atât de tare încât mi-era aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am mai Întâlnit prin alte părți, care Îți râd parcă din fiecare curte, din fiecare fereastră sau margine de drum. Și nu ar fi cu nimic exagerat dacă aș completa că, parcă și oamenii sunt altfel. De fapt am făcut remarca, că mai sus de Bacău, pe care iertat să-mi fie, nu l-am crezut atât de lipsit de curățenie și de „amestecat”, totul Începe să se schimbe, totul capătă un alt „aer”. Să nu fie cu supărare dacă și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
G.” loc=”(Fălticeni)” data =”5.II.1975”> Signor Eugenio, O ușoară indispoziție mă obligă să apelez la bunele oficii ale nepoatei mele Anca, pentru a vă trimite lucrarea . Cum vedeți, am citit cu atenție și am făcut o serie de remarci. Desigur, nu toate observațiile făcute sunt Îndreptățite. Cercetați-le și unde credeți că e bine de schimbat sau de adăugat ceva, acționați! În general lucrarea se citește cu plăcere: e bogată, interesantă, cu multe noutăți. Cu privire la fotografii, trebuie să vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]