3,294 matches
-
Însemnări din subteranătc "Prefață" Poate cea mai cunoscută sentință dostoievskiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice : „Frumusețea va mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situația economică a Rusiei, care îl obsedează pe eroul principal. Plutind pe valurile conversației și încercînd să evite una dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zi, se ruga să fie ținut la spital cât se poate de mult. Da, ca femeia de la cimitir. Nu știu... Nu pot uita chipul acelei femei. Înțelegi, e complet aiurea, dar, acum, cred că în vocea ei era, parcă, un reproș. Nu știu cum să-mi explic toate astea mie însămi... A tăcut, a stat un moment nemișcată, cu ochii larg deschiși, iar irisul lor părea să păstreze lumina apusului stins. Încremenit, o priveam pieziș, fără să pot să-mi întorc capul, să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
D. Bolintineanu, G. Coșbuc, O. Goga, I. Minulescu, Cincinat Pavelescu, T. Arghezi etc. ale căror stereotipii prozodice și de limbaj, ținând și de conformația specifică epopeii, romanței, epigramei, psalmului etc. devin prin imitare caricaturală atât surse de umor cât și reproșuri exegetice. Pastișarea Psalmilor arghezieni, de pildă, implică și surăsul condescendent al criticului în măsură să reproducă tocmai acele dislocări și amputări sintactice, acele subite redistribuiri de valori gramaticale ale cuvintelor, prin care Arghezi forța limbajul să se împrospăteze, dar care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
încerca să circumscrie în această panoramă a comicului literar românesc, reprezentările diverselor forme ale umoristicului la Caragiale și la scriitorii din perioadele următoare. Cele mai multe încercări de definire a umorului au fost calificate spiritual drept lipsite de umor. Deși riscăm același reproș, vom sintetiza, totuși, aspectele definitorii ale umorului prin concentrarea acelor constante identificate în cele mai multe elaborări teoretice. Trebuie, în acest sens, să precizăm că umorul este simultan un mod natural al existenței și un mod estetic, o formă de comic a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tot la fauna umană din schițele și nuvelele caragialiene. Nici în privința conflictului nu sunt modificate notele esențiale din Năpasta, cu excepția perioadei presupuse între săvârșirea crimei și aplicarea pedepsei, durată prea mare în cazul piesei lui Caragiale, așa cum reiese din majoritatea reproșurilor formulate de critici. În schimb, personajul hamletian feminin, neverosimil prin intransigență și tenacitate, primește la George Mihail-Zamfirescu, parcă în mod expres explorând minusul dramei caragialiene, un spor de credibilitate tocmai prin graba săvârșirii actului de răzbunare. Decizia Nastasiei de a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ibrăileanu, vede în Caragiale "singurul nostru dramaturg care a dat eroilor actele stării civile"17, Eugen Lovinescu reducea teatrul acestuia la "o colecție de imbecili, de imorali, de automate ale unei singure formule"18, înscriindu-și astfel observațiile în prelungirea reproșurilor lui Gherea și Pompiliu Eliade privind schematismul personajelor caragialiene. Ținând structural de esența comediei și a tipurilor comice, schematismul psihologic al personajelor din teatrul și din proza caragialiană a servit ca argument tezelor privind modernitatea și actualitatea operei. În mod
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
condamnarea fenomenului dinlăuntrul universului ficțional. Piesa Gaițele redă o lume în putrefacție în care țipătul, insulta, vulgaritatea, ambiția și prostia întinează totul: familie, prieteni, vecini, servitori. Gălăgia și cearta au caracter de permanență, fiecare replică antrenând contraziceri zgomotoase și obraznice, reproșuri, amenințări izbucnind într-un vârtej verbal contrapunctat de penibile încăierări. Lipsa oricărei cenzurări impuse de normele bunei cuviințe indică un comportament mahalagesc inconfundabil. Prin Margareta, Mircea și Wanda se conturează însă tipul intrusului observator necontaminat. Moartea, adulterul sau fuga sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sale, este oralitatea, generată în primul rând de caracterul dialogic al tuturor textelor sale, inclusiv al celor din publicistică și din corespondență. Atunci când afirma că marele Caragiale "s-a cheltuit în literatură vorbită"165, Zarifopol face mai mult decât un reproș la adresa lenei de meridional a prietenului său, întrucât indică și specificul profund scenic al creației acestuia, în sensul că textul întreține un permanent dialog cu cititorii intentionați. Oralitatea și "stilul simpatetic"166 sunt ingredientele de bază ale "feliei de viață
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sa serioasă, nedisimulată prin comic, putem spune că absurdul se întrevede la Caragiale îndeosebi în drama Năpasta. Considerăm că raportarea la estetica absurdului se dovedește fructuoasă în analiza acestei piese care a stârnit nedumerire și a dat cele mai multe prilejuri de reproșuri critice, nu doar din partea detractorilor operei caragialiene, ci și din partea celor mai obiective condeie exegetice. Paul Zarifopol, de exemplu, descalifică Năpasta pe temeiul convenționalismului, a inautenticității timbrului artistic și, mai cu seamă, a comportamentului absurd al personajului-marionetă Ion: "Monoloagele și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Oricare erau îndoielile aleșilor privind eficacitatea marketingului, orașele au ajuns să creadă că trebuie să procedeze astfel, că nu trebuie să dea impresia că neglijează nimic din ceea ce ar putea contribui la construcția imaginii lor, fiindcă altfel s-ar expune reproșurilor și ar compromite viitorul. Christian Le Bart a demonstrat interesul pe care îl au aleșii de a crede în astfel de politici de comunicare. Retorica deja invocată a imputării 330 întreține ideea existenței unui teritoriu pe care alesul își pune
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se spune aici și ceea ce interesează majoritatea locuitorilor face ca aceste reuniuni să fie locul în care se exprimă mai curând revendicări personale, decât unul de formare a unei cereri colective. Sandrine Rui a rezumat într-o formulă lapidară diferitele reproșuri aduse participării democratice instituționalizate: "Pentru participanți, ca și pentru organizatori, exercițiile participative nu se desfășoară niciodată la momentul oportun, niciodată plecând de la o adevărată problemă, niciodată de la o bună informare, într-o manieră adecvată, niciodată cu un scop precis, niciodată
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
putut avea vreun avantaj vremea în care au apărut Fichte și Schlegel față de aceea în care a apărut Socrate. Din contra, apariția lui Socrate este legată de una dintre cele mai înalte perioade culturale din istoria universală. Și în pofida tuturor reproșurilor ce i se pot face lui Friedrich Schlegel, ca persoană și ca scriitor, el avea totuși o reală tendință spre libertate și onestitate, socotindu-le cele dintîi condiții ale unei vieți demne. Printr-aste și-a și cîștigat prietenia unor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tem Și-adaugă și-atît din partea ta, Cît să-ntărești mai mult. Acum te du, Și-ntoarce-te degrab. (Iese Oswald) Nu, nu, milord, Dulcea blîndețe și purtarea ta, Deși nu le condamn dar, să mă ierți Ți-aduc mai mult reproș de ne-nțelept, Cît laudă riscantei bunătăți. ALBANY: Nu știu cît de departe ochii tăi pătrund; Ades stricam ce-i bun, măi binele îl vrînd. GONERIL: Atuncea... ALBANY: Bine, bine, vom vedea. (Ies) SCENE V [Court before the same.] Enter
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
te-o prinde. LEAR: Nu, Regan, ție niciodat' nu-ți dau blestem. De drag mișcata-ți fire nu te va Lăsa asprimii; ochii ei sînt cruzi, ai tăi Mîngîie și nu ard. Nu-i firea ta să-mi faci Placerilor reproș, suita să-mi reduci, S-arunci vorbe-aspre, să îmi scazi venitul, Si, în sfîrșit, zăvor să pui la porți Contra intrării-mi. Tu mai bine-ți știi A firii datorie și ce-i leagă pe copii, Purtări alese,-al mulțumirii
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Țurlea și mai ales din cele ce gândește acesta despre el, că Ion Niculae e un birocrat sadea și că din vina lui raionul de partid a ajuns un fel de bază de colectare a cerealelor. Pe de altă parte, reproșul pe care Ion Niculae i-l face lui Țurlea pentru că «a răscolit» satele (adică a preconizat măsuri de intensificare a luptei împotriva chiaburimii) constituie o manifestare caracteristică de oportunism. Alte indicații, care ar putea deveni importante pentru clarificarea poziției politice
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
implor disperată din priviri să-mi cînte În strună. O văd cum face eforturi să priceapă, punînd toate datele cap la cap. Chestia mișto la Suze e că mă cunoaște ca pe buzunarul ei. — Tallulah-Phoebe? spune pînă la urmă a reproș, și eu ridic vag din umeri, rușinată. — Drăguța de Tallulah-Phoebe a fost găsită! Femeia cu impermeabil Împrăștie vestea fericită printre trecători. — Am găsit-o! — O cunoașteți pe această femeie? o privește bodyguardul pe Suze cu ochii mijiți. — E prietena mea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
adică, repede? — Ei, cum adică repede! CÎt de curînd ești În stare, sinceră să fiu. Încercăm să ne salvăm magazinul, deci cu cît avem ceva mai repede, cu atît mai bine... În clipa În care Îi zăresc privirea plină de reproș, tac. — Aș putea să vă dau ceva „repede“, zice, articulînd cuvintele cu dispreț. Aș putea, fără probleme, să vă dau cîteva idei la plesneală, În cîteva secunde. Sau aș putea să fac ceva care să Însemne ceva. Lucru care cere
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
patru centimetri și nu i s-a făcut nici o anestezie! — Nici o anestezie? Suze pare șocată. Bex, parcă ziceai că vrei epidurală! — Îhm... Înghit În sec. — Dar nu am reușit deloc s-o convingem să-și pună halatul, adaugă Paula, a reproș. — E și normal! spune Suze indignată. SÎnt revoltătoare. Bex, nu ți-ai adus geanta? Nu-ți face griji, mă duc și-ți cumpăr un tricou. Și avem nevoie de niște muzică, poate și de niște lumînări... Se uită critic În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
insistențelor, m-am așezat la computer și am scris cam ce îi scrisesem lui Sorin. Deși foarte scurt, am crezut că am fost și foarte limpede. Ei, bine, nu! M-am trezit cu puține laude, însă cu un șuvoi de reproșuri, întrebări, chiar insulte, ca să nu mai vorbesc despre citarea trunchiată a puținelor mele rânduri. În fond, ce făcusem?! Îl iertasem pe Sorin în numele meu și în ceea ce mă privește. Nu contestam nimănui dreptul de a nu ierta. Sigur, nu e
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
prima mea ieșire în străinătate! În anii '90, la începutul post-revoluției, ne vedeam destul de des. A venit odată special pentru un miting pro-Basarabia organizat de Alianța Civică în Piața Unirii. Acum, a ajuns aliatul lui Voronin! Nu spun asta cu reproș, situația politică de acolo e mai complicată decât cea de aici, ci cu uimire! Dincolo de politică, oricum mi-a rămas foarte drag și, când se întâmplă să ne întâlnim, mă bucur. Acum câțiva ani am vorbit la lansarea unei cărți
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
amândurora să venim în PAC, dar fără să insiste. Atunci te-a rugat să te mai gândești doar. La Casa Studenților, la prima înfățișare a PAR-ului la Iași, Varujan, Laurențiu Ulici și Adrian Iorgulescu au fost întâmpinați cu destule reproșuri. Varujan Vosganian era foarte roșu la față, mieros și "cântând" cuvinte care să placă, a sfârșit prin a se ploconi în fața primarului Simirad, care a fost extrem de dur, după intervenția ta, și ea destul de tăioasă. Am fost mirat atunci de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
169-184; Hortensia Papadat-Bengescu, DCS, 21-25; Dicț. esențial, 605-610; Ghițulescu, Istoria, 147-150; Sorescu, Lumea, 119-127; Ion Bogdan Lefter, Doi nuveliști: Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu, Pitești, 2001; Eugenia Tudor-Anton, Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană, București, 2001; Liana Cozea, Exerciții de admirație și reproș - Hortensia Papadat-Bengescu, Pitești, 2002. F.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
în consum, ori coduri corporale articulate. Limbajul mâinilor se contopește peste acela al brațului Palma cu degetele întinse, cu degetul mare în sus, reprezentă numărul cinci și asocierea cu jertfe și cu putere. În vise, - a primi o palmă înseamnă reproș, jignire, atenționare, asumarea unei greșeli, nedreptate, răzbunare; - (a da cuiva o palmă): critici, reproș, răzbunare, a demonstra contrariul, jignire, pedeapsă, lovitură de grație, dorință de răzbunare; - (a bate din palme): infatuare, orgoliu, complex de superioritate, supremație, nerăbdare, grabă; - (a ține
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Palma cu degetele întinse, cu degetul mare în sus, reprezentă numărul cinci și asocierea cu jertfe și cu putere. În vise, - a primi o palmă înseamnă reproș, jignire, atenționare, asumarea unei greșeli, nedreptate, răzbunare; - (a da cuiva o palmă): critici, reproș, răzbunare, a demonstra contrariul, jignire, pedeapsă, lovitură de grație, dorință de răzbunare; - (a bate din palme): infatuare, orgoliu, complex de superioritate, supremație, nerăbdare, grabă; - (a ține ceva în palmă): nevoie de ocrotire, vulnerabilitate, punct nevralgic, concentrare, lucru asupra căruia trebuie
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
a societății. Poate că dintre toate subiectele de cercetare istorică, ziarul este cel care are raporturile cele mai strânse cu starea politică, cu situația economică, organizarea socială și nivelul cultural din țara și din epoca pe care o reflectă 24. Reproșurile aduse presei 25 superficialitatea, nerespectarea sau chiar falsificarea adevărului, înclinația spre a dezvălui fapte de scandal ori imorale, obscenități, corupție, violențe verbale, deficiențele stilistice și semidoctismul unor jurnaliști etc.26nu caracterizeză totuși întregul fenomen în ansamblul său. Chiar dacă publicațiile care
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]