5,495 matches
-
clasă provoacă totuși o viziune "încântată" a socialului, debarasată ca prin farmec de structurile obiective, în special în dimensiunea lor conflictuală. Descrierea interacțiunilor n-ar fi suficientă. Această critică fusese deja formulată de Bourdieu (1971), într-un articol care-i reproșa lui Weber însuși că nu descrisese starea pozițiilor obiective în câmpul religios: Analiza logicii interacțiunilor trebuie subordonată construcției structurii relațiilor obiective între pozițiile pe care le ocupă în câmpul religios" (Bourdieu, "Une interprétation de la théorie de la religion selon Weber", în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de sociologie, vol. 12, 1971, pp. 4-5). În Regulile artei, Bourdieu critică direct teoria lumilor artistice, fiindcă aceasta nu plasează interacțiunile în spațiul luptelor și raporturilor de forță obiective, ci le reduce la simple relații de cooperare între actori. El reproșează acestor teorii "subiectiviste" idealismul irealist (idealism pe care Blumer nu-l neagă deloc). Acest reproș îi este adresat și lui Habermas, care postulează universalul când ar trebui cercetați cei care au interesul să-l postuleze: "El reduce raporturile politice de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acest lucru ieftin le vine de la un abil Producător străin sau de la un abil Producător mecanizat. Obiecția teoretică adresată acestei înclinații a naturii umane este aceeași în ambele cazuri. Atât într-un caz cât și în celălalt acesteia i se reproșează munca pe care o transformă, în aparență, în inerție. Or, ceea ce o determină este tocmai munca scoasă din starea de inerție, dar disponibilă. Și acesta este motivul pentru care i se opune, în ambele cazuri, același obstacol practic, violența. Legislatorul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
orice natură. Dar pentru asta, trebuie așteptat ca experiențe probabil crude să diminueze puțin credința noastră în Stat și să o mărească pe aceea în Umanitate. Voi încheia cu câteva cuvinte asupra Asociației pentru Libertatea Schimburilor 25. I s-a reproșat mult acest titlu. Avdersarii săi s-au bucurat, partizanii săi s-au mâhnit de ceea ce ce atât unii cât și ceilalți considerau ca fiind o greșeală. "De ce semănați în felul acesta neliniște? spuneau aceștia din urmă. De ce înscrieți pe drapelul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
datorită extremei sale simplități; ea se mărginește să ceară legii Securitate pentru toți. Ne este greu să credem că mecanismul guvernamental ar putea fi redus la aceste proporții. Mai mult, cum această doctrină închide Legea în limitele Justiției universale, îi reproșăm că exclude Fraternitatea. Economia politică nu acceptă o astfel de acuzație. Acesta va fi obiectul unui viitor articol 26. Justiție și fraternitate Școala economistă este în opoziție, într-o mulțime de puncte, cu numeroasele Școli socialiste, care își spun mai
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
picioare. Bastiat le aduna unul câte unul cu sângele rece cel mai ironic și mai detașat din lume, apoi le spărgea în mii de bucăți. Sofistul nostru, asudând, respirând greu și bombănind plin de nemulțumire, fu redus la a-i reproșa că le sparge întotdeauna în același fel. Dar aplauzele galeriei l-au convins pe Bastiat că această manieră era cea bună, iar domnul Proudhon, înciudat și confuz, se grăbi să abandoneze un partener de duel atât de dur pentru a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
economiei politice. Tentativă supărătoare și în care a avut ghinionul de a fi devansat de socialiști, fără a vorbi de domnul Carey. Cititorii noștri au putut citi, în numărul precedent al Jurnalului economiștilor, reclamația economistului american. Domnul Carey i-a reproșat lui Bastiat că împrumutase de la el respingerea doctrinelor lui Malthus și Ricardo. Nu cunoaștem suficient de bine lucrările domnului Carey pentru a ne pronunța asupra reclamației sale, dar dacă ea este întemeiată, este o mare nefericire pentru Bastiat că a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
domiciliul din strada Choiseul în strada Alger. După lungi și inutile cercetări, s-a decis să rescrie de la capăt lucrarea și a ales ca bază principală a demonstrațiilor sale discursuri recent pronunțate în Adunarea Națională. Sarcina odată terminată, și-a reproșat că a fost prea serios, a aruncat în foc al doilea manuscris și l-a scris pe cel pe care îl imprimăm (Notă a editorului ediției originale). 8 Jacques Bonhomme, traducere literală "Ion Om bun", revine adesea în scrierile lui
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și transcendent, problema lui nous ca ceea ce se află în noi de dincolo de noi (to en hemin theion) și care nu poate fi atins decât printr-o transformare a umanului în vederea asimilării divinului. De aceea ar fi nepotrivit să se reproșeze peratologiei că își trădează etimonul pentru a face saltul într-o vastă zonă heuristică și explicativă, înăuntrul căreia tot ce îl privește în mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu emoție în mână, ca pe un fragment de tinerețe resuscitată. Îi înapoiez lui Noica L'épreuve du labyrinthe și mă întreabă cum a reacționat Stoichiță la ea. Excelent, îi spun. "Prea reacționează Victor bine la toate! Încep să-i reproșez că nu are huliganism. La 30 de ani trebuie să fii mai huligan în cultură." "Ca Andrei", îi sugerez. "Da, ca Andrei." Îi povestesc despre vitalitatea extraordinară a lui Andrei, care pe drumul de întoarcere de la Păltiniș a cântat, a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorbit mult, reluând problemele celor trei cărți pe care ni le-a prezentat astăzi și spunîndu-și gândul propriu în marginea lor. Mai întîi Plato Christianus (1964) a lui Endre v. Ivánka, despre preluarea și reformularea platonismului la Părinții Bisericii. "Îi reproșez autorului un singur lucru: că, prezentîndu-l pe Platon în primul capitol, îl înțelege tocmai în sensul în care a fost transformat mai târziu de Părinții Bisericii: pe linia acelui chorismós, a liniei ferme de demarcație între ideal și real care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
septembrie 1979 Astăzi de dimineață m-am plâns lui Noica de blocajul prin care trec. Cînd nu poți să continui o idee - mi-a spus - trebuie să urci un deal. Piedica interioară se învinge creîndu-ți o piedică exterioară." Mi-a reproșat din nou că nu mă plimb și m-a amenințat că după-masă, spre ora 6, trece să mă scoată. Mi-a cerut și paginile scrise până acum, vreo douăzeci, cu gândul să mă tragă din impas. Paginile pe care i
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Acum, fiindcă te-am ridicat în rang, fiindcă ți-ai obținut pe întru al tău, pot să te și cert. Și-am să te cert tocmai în numele obligațiilor pe care le ai față de ideea ta. Trei lucruri am să-ți reproșez: primul - că nu ești destins. Mă rog, aici nu știu ce este de făcut. E, poate, o crispare care ține de genele tale. Al doilea - că nu ai program. Dacă te lași sunat la telefon la 9 dimineața, înseamnă că nu ai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reușit prima oară cu Lysis, al lui Platon. Sau basmul Tinerețe fără bătrânețe; nu mi l-am însușit doar, ci l-am restituit culturii dîndu-i înțelesul meu, uneori poate chiar exagerând, îmbătat să-mi văd gândul peste tot. (Cineva îmi reproșa, pe bună dreptate, că e poate prea mult să văd în cele trei fete întrupări ale modelului ontologic "individual - determinații - general".) În orice caz, când o să ajungi la astfel de restituiri, ideea ta n-o să mai fie "în", ci "întru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neînțelegerile lui m-au făcut să cred că am neclarități și am revenit cu eliminări, cu reformulări, cu suprimarea punctajelor dinăuntrul fiecărei teze, care mai mult îngreunau decât ajutau. În general însă, observațiile lui mi-au fost extrem de utile. Îi reproșez în mare doar două lucruri. Primul: că mă mută din plan ontologic în logic. Îmi reproșează că individualul și generalul (din modelul meu ontologic) sânt termeni logici cu care eu însă operez în ontologic. Dar până și la Aristotel categoriile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reformulări, cu suprimarea punctajelor dinăuntrul fiecărei teze, care mai mult îngreunau decât ajutau. În general însă, observațiile lui mi-au fost extrem de utile. Îi reproșez în mare doar două lucruri. Primul: că mă mută din plan ontologic în logic. Îmi reproșează că individualul și generalul (din modelul meu ontologic) sânt termeni logici cu care eu însă operez în ontologic. Dar până și la Aristotel categoriile toate au substrat ontologic, sânt atribute ale substanței prime, mai înainte de a fi predicate. Pe urmă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
condiție a artei să rămână la nivelul "animalității spiritului". Mă întreb dacă prinsă între propria ei inteligență și cea pe care i-o infuzați voi din afară, arta lui Sorin nu amenință să fie strivită de prea multă luciditate. Îmi reproșezi că nu am știut să văd "transcendentalul" în expoziția lui. Nu am niciodată un bun contact de la prima întîlnire cu un artist: și la Brâncuși, și la Țuculescu, am reacționat în a doua instanță. Spune-i lui Sorin că dacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la nivelul intelectului care separă și care apoi nu mai este capabil să unifice părțile; el rămâne la autoritatea epistemică și la cea deontică, și nu vede că sursa comună amândurora, sursa care le investește ca autoritate este rațiunea. Îi reproșez deci lui Bochenski că vorbește nu de autoritate, ci de autorități, așa cum europenii vorbesc de libertăți și nu de libertate, iar cărții în ansamblul ei îi reproșez că ne lasă acolo unde deja ne aflam. Căci dacă la capătul întregului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că sursa comună amândurora, sursa care le investește ca autoritate este rațiunea. Îi reproșez deci lui Bochenski că vorbește nu de autoritate, ci de autorități, așa cum europenii vorbesc de libertăți și nu de libertate, iar cărții în ansamblul ei îi reproșez că ne lasă acolo unde deja ne aflam. Căci dacă la capătul întregului discurs tot ce aflăm este că nu trebuie să acceptăm nici o autoritate fără spirit critic, atunci cartea ne lasă unde eram. Cine nu mută o problemă, cine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unei prezențe de dincolo de noi. Tot acum, privind în urmă, am senzația că îi vorbeam într-o limbă barbară, pentru că vorbele mele, ca și ale celor din jur, nu erau, precum ale ei, pe măsura neformulabilului. Într-un fel îi reproșez că nu ne-a dat de înțeles, că nu ne-a făcut nici o aluzie la secretul ei, că plecase atât de departe și nu ne-a lăsat, încă de atunci, s-o știm. 15 iulie Înainte vreme, până să apară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
momentul acela avea 80 de ani. Friedgard e așezată la masă alături de Michaux, cu care începe o discuție aprinsă despre Freud, în timp ce Cioran devine din ce în ce mai neliniștit și mai posac, dând cât se poate de repede tonul plecării. Când Friedgard îi reproșează gelozia, el se grăbește s-o explice ca pe o specie a "vampirismului balcanic". Lucrurile devin cu adevărat dramatice când, invitat de Friedgard în luna august, împreună cu Simone, în Palazzo Salis din Soglio, în Elveția, Cioran trebuie să facă față
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
strecurată în plic este o provocare a priori (cîte femei, scriind unui filozof, simt nevoia să își divulge aparența?), este oferta compensativă, aportul orgolios al Friedgardei la relația viitoare a celor doi. "Manipularea fizică", pe care Friedgard i-o va reproșa mai târziu lui Cioran, este inaugurată și perpetuată de Friedgard însăși: la fiecare întîlnire există o latură a seducției fizice foarte bine pusă la punct, iar eroina are grijă să ne vorbească mereu despre frumusețea ei, despre felul în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
doi termeni și așezând centrul de greutate al iubirii lor în dimensiunea departelui și invizibilului (scrisoarea, telefonul, cuvântul, muzica), și nu al aproapelui și atingerii (imaginea și trupul). Din punct de vedere psihologic, ea reprezintă însă o monstruozitate. Friedgard îi reproșează lui Cioran că a făcut-o să se simtă utilizată "ca o păpușă" și că doar noaptea poate uita (ziua fiind "îngrozită") "felul cu totul neobișnuit pentru mine, exaltarea (Uberschwenglichkeit), cu care m-ați manipulat (behandelten)..." Formația filozofică a Friedgardei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu cât el se încrucișa pe drum cu două scrisori ale lui Cioran, trimise la distanță de două zile (10 mai și 12 mai), scrise în perfect contratimp și în aceeași stare de exaltare ce tocmai urma să-i fie reproșată. Plecarea din Köln este comparată cu "izgonirea din Paradis", iar cele două zile sânt resimțite ca echivalentul unei "încoronări". "Ce-mi mai rămâne să aștept în această lume a aparențelor?" Iar în a doua scrisoare, din 12 mai: "Nu înțeleg
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formidabil: Acestea, spune el, sânt banalități pe plan teoretic, dar nu și pe plan existențial. Experiența morții, trăirea ei ca scandal nu e câtuși de puțin banală." Nu mă las, revin, insist: S-ar putea într-adevăr să vi se reproșeze că reluați teme vechi de când lumea și că nu faceți în cele din urmă decât să reiterați, cu un talent excepțional, ceea ce s-a spus și re-spus de atâtea ori de la Ecclesiast încoace. În ce rezidă noutatea discursului dumneavoastră?" De
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]