4,965 matches
-
fanariot bătrân” (se referea la C A Rosetti). Eminescu cunoștea foarte bine posibilitățile medicinei acelor vremuri „ce s-ajute terapia, arta de a vindeca, care din antichitate până azi mai nu a făcut progrese contra rezultaților administrației” și se Întreabă retoric: cu clistirul se reduc dările? Se fac oamenii stăpâni pe echivalentul muncii lor? blasturul va desființa echiritul pe gâște și găini? decocturile vor face pe zevzechidis român și pe pehlivanoglu patriot? hidratele, acidurile, oxidele vor reda poporului românesc buna lui
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mulți viitori entertainer-i afro-americani, mai ales cei de felul lui James Brown, chiar la închisoare, amintirea experiențelor religioase din copilărie era de mare ajutor. Exemplul pastorilor de culoare ce urmăreau implicarea congregației în serviciul religios prin gesturi dramatice, invocații foarte retorice, căderi în genunchi, a contribuit în mod esențial la formarea lor, inclusiv a lui James Brown, ca artiști ce știu să stabilească și să anime raportul cu publicul. O întâlnire providențială a lui Brown cu un tânăr de vârsta lui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
care să permită o abordare directă a audienței, ele sunt rezultatul unui efort de sinteză și asimilare a unei diversități de genuri muzicale americane, pornind de la tradiția baladelor anglo-americane (influențe mai apropiate fiind Woody Guthrie și Hank Williams), de la abordările retorice moștenite de la poetul Walt Whitman, împrumutate indirect de la poeții Beat. În special de la Allen Ginsberg, care i-a devenit și prieten, a dobândit deprinderea de a se adresa unor largi audiențe, precum și caracterul nonconformist și rebel. Prin 1955, tatăl lui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
numele de "Un vis amânat"), ce poate fi văzut ca un prim proiectil artistic în pregătirea de artilerie pentru ceea ce avea să fie Mișcarea drepturilor civile, dar și Black Power. Nu cumva un asemenea vis amânat poate exploda? este întrebarea retorică de la sfârșitul poeziei. Fără îndoială că și Amiri Baraka s-a inspirat de aici când, în "Black Art", vorbește de poezii care trebuie să ucidă. Stafida în soare (titlul piesei în română este Struguri în soare) sau visul o bună
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
la o lună după inaugurare. Printre cele mai memorabile afirmații făcute cu prilejul inaugurării figurează și faimosul îndemn al lui John F. Kennedy, " Nu întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă ce poți tu face pentru ea", ceea ce în retorica naționalistă a Războiului Rece încă mai suna bine în America sau în URSS. Astăzi, contribuabilii americani își plătesc bugetarii de rang înalt, inclusiv președintele, să lucreze în primul rând pentru cetățeni, nu pentru o Americă abstractă, și să dea socoteală
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Walt poate să scrie mai repede decât pot eu să citesc", ar fi afirmat președintele John Kennedy (Cullather în DeConde et al: 482), care îi era dator lui Rostow (cu talent literar demn de prenume, Walt Whitman) și pentru frumoasa retorică și prelucrarea metaforei Noii frontiere (vezi NEW FRONTIER). Rostow este cunoscut ca unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai așa- numitelor teorii ale modernizării, promovate și de administrațiile americane (de la Kennedy încoace) după cel de-al Doilea Război Mondial. În
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cu boli incurabile, care Își neglijează total afecțiunile și se Îmbuibă continuu, robindu‑se plăcerii de a bea și de‑a mânca, sporindu‑și În acest mod boala și grăbindu‑și sfârșitul pământesc. Cugetând la acestea, putem lansa următoarea interogație, retorică de altfel : nu‑l vom socoti oare mai fericit pe cel ce trăiește foarte cumpătat primind cele mai amare doctoríi, care deși prici‑ nuiesc durere și jenă, prin acestea readuc sănătatea ? Negreșit că acesta este bolnav și se Însănătoșește, iar
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ca să‑l Îngrijească cât mai mult”110. Citind aceste istorii ale dragostei, ne revin În amintire și cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur care exclama : „Mai ales dragostea ni‑i arată pe oamenii sfinți”111. Tot el lansează următoarea interogație, retorică de altfel : „Ce se poate asemăna cu dragostea ? Nimic. Ea este rădăcina, izvorul și mama bunătăților, virtute care nu aduce suferință, virtute plină de plăcere și care provoacă multă bucurie celor care o practică cu sinceritate”112. Dragostea 96 Suferința
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
neputință mărturisirea laudei. Destul L‑am lăudat până acum pe Domnul prin cuvânt ; de acum Încolo să‑L lăudăm prin suferință 152”. Ideea laudei prin suferință este foarte interesantă. Trebuie făcută distincția față de lauda suferin‑ ței care poate fi doar retorică. Ei au luptat pentru adevăr cu putere, rezistând silniciei aprige și de neîndurat a diavolului cu atâta statornicie și cu atât curaj „ca și cum ar fi luptat În trupuri de piatră și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
temporară - solidaritate umană. Când crede a o fi găsit, jubilează, își manifestă febril bucuria și încrederea, bravează chiar, iar în momentul decepției, descoperindu-se exclus și trădat, sau numai bănuindu-se ca atare, se lamentează patetic, înfășurat în largi falduri retorice gata să ia drept martor al injustiției și catastrofei cosmosul întreg, pentru a sfârși într-un fel de resemnare stoică, precum un alt scut împotriva singurătății. Angajarea fără rezerve a lui Voronca în demersul teoretic-programatic al avangardei capătă, apoi, o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pură suprafață. De fapt, materialul a rămas același; schimbată cu desăvârșire e interpretarea lui”. Cum s-a observat, această interpretare deschide - în chip revoluționar în contextul românesc al momentului - calea unei perspective textualizante asupra poeziei, cu accent pe refuzul medierilor retorice și caracterul autoreferențial al poemului. Nu îndeajuns s-a reliefat însă rolul modelator pe care l-au jucat în conturarea acesteia datele oferite de demersurile teoretice și de practica creatoare a plasticienilor constructiviști din anii ’20. Ori de câte ori ia în discuție
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ea trebuie pusă mai degrabă în legătură cu ceea ce același critic numește, în alt context, „trăirismul manifest al unor declarații cu privire la neliniștile existențiale”. „Suprema înălțare din viață în moarte”, „apoteoza spasmului ultim” ca împlinire întru revelație, numesc de fapt, într-o expresie retorică, punctul extrem al tensiunii și neliniștii, dincolo de care nu mai încape nimic decât... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - în cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă. Căci și pentru Voronca frumusețea nu poate fi - ca să preluăm un calificativ al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Chiar dacă am face abstracție de relativa ordonare a unor secvențe în funcție de unul sau mai multe obiecte sau evenimente precum cele enumerate mai sus (de exemplu, tipografia din secțiunea a XI-a, cu elementele „reale” prelucrate metaforic) sau de structura evident „retorică” a unor pasaje de discurs, altminteri atașat în ordinea confesiunii umanitariste, extrem de bogatul depozit imagistic al poetului nu iese mai niciodată dintr-un cadrul destul de precis organizat, tutelar - fie și în chipul cel mai liber - de o, ca să spunem așa
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
programatică. Iar la această limită extremă lirismul e prejudiciat de constrângerea exterioară a „ideii”, încât se poate vorbi, cum observase deja G. Călinescu, de „slaba putere calorică” a unora dintre poeme, de „atitudini și concepții pe care șpoetulț le tratează retoric, în chip de invectivă și program”. Observația nu e valabilă însă pentru întreagă această serie de poezii ale mai directei „angajări” a poetului. De la viziunea sumbru-expresionistă („Reptile, păsări de pradă, îngeri cu brațele vârâte-n sânge, / Cirezi ca niște arbori
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
căutând acele - numite de André Breton - „afinități secrete” ale cuvintelor, „care le lasă tot felul de noi mijloace de a se combina”, - implicând opoziția față de formele închiderii și stagnării, exprimată uneori (și mai ales în ultimele poeme) chiar la modul retoric mai tradițional, într-o discursivitate care a atras atenția criticii încă în momentul publicării unor cărți ca Zodiac sau Petre Schlemihl. Scrieri ce recurg în mai mare măsură la forma „clasică” - cel puțin la nivelul versificației -, precum Incantații, nu renunță
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a aerului zăpadă, din Plante și animale, având aceeași structură de „odă” ca „temă cu variațiuni”, pentru ca în Incantații metafora multiplă să-și extindă enorm aria de cuprindere, într-o simetrie cu experiența din Colomba. Amplificarea e aici un procedeu retoric predilect, apt să traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cântecului, într-un discurs ce-și reia și variază la nesfârșit pretextele, cu atât mai mult cu cât tiparul strofic
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu-i așteaptă nimeni când s-au sfârșit orele de muncă...” (Incantații. V). Ar fi fastidios să înmulțim exemplele (am putea adăuga numeroase concretizări și din seria asindetei etc.) pentru a ne convinge în ce măsură apelează Voronca la astfel de procedee retorice menite să sporească aria relațională a cuvintelor. Foarte frecventa lor utilizare traduce de fapt, la nivel macro-textual, fervoarea asociativă, dinamismul viziunii, concretizate în chiar construcția imaginii, ca apropiere mai mult sau mai puțin insolită a unor termeni. Căci ele cumulează
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu o oarecare dificultate, având în vedere tocmai distanțarea față de „sensul” imaginilor luate fiecare în parte, alterarea mimesisului în favoarea semiosisului. Ne-au întâmpinat la tot pasul diversitatea „variațiunilor” pe anumite „teme”, metafora multiplă în cadrul unui discurs „macrologic” prelucrat prin procedee retorice menite să amplifice aria de rezonanță a imaginilor și evidențiind, pe de altă parte, postura poetului de „operator al limbajului”, ingenios și inventiv, dotat cu rara capacitate de „a ridica la rang poetic orice percepție” - cum observase încă G. Călinescu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
noi puncte de gravitație, ca în virtutea unei inerții a fanteziei în expansiune. De aici, adeseori, și în ciuda frapantei noutăți a imaginilor considerate în ele însele, și senzația de diluare a discursului, de monotonie provocată de reiterarea oarecum mecanică a procedeelor retorice utilizate pentru relativa structurare a textului. Dacă adăugăm superficialitatea punerii în ecuație a unor elemente (de tipul catahrezei, al metaforelor in preasentia) ori imperfecta „mascare” a câte unui sumar schelet descriptiv sau conceptual, cu jocul imaginilor, vom înțelege unele dintre
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții. Și în ciuda pozelor ștrengărești și a fervenței revoluționare, poetul Brățării nopților e un temperament retoric, tentat de frazele somptuoase și definitive”. Dacă trecem cu vederea stilul cam superficial-jucăuș cu care sunt reținute trăsăturile definitorii ale orientărilor de avangardă menționate de critic, ca și reducerea la „procedee tipografice” a inovațiilor poetului, rămâne totuși adevărată în esență
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai degrabă al unor constante caracteristice pentru „starea de spirit” avangardistă, astfel că - așa cum am observat - Voronca ar putea acoperi aproape singur o definiție „completă” a avangardei. Luând act, aproape simultan, de inițiative novatoare relativ diversificate, el ajunge, în ciuda unor retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al „fracțiilor” avangardiste, mizând cu precădere pe repertoriul tematic general al dezbaterilor, cu nuanțări necesare, dar a căror estompare pe parcurs evită șocul cotiturilor radicale. Cu excepția, notabilă, a saltului de la simbolismul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
că evenimentele din 11 septembrie 2001 vor produce cutremurul necesar spre a se împinge postmodernismul spre vârsta maturizării: "Să fie atacul din 11 septembrie 2001 momentul în care postmodernismul e obligat să iasă din faza copilăriei?!"213. Întrebarea nu este retorică, iar un răspuns ne-ar duce la concluzia imposibilității menținerii în postmodernism, căci maturizarea înseamnă trecerea spre altceva, care nu mai poate fi postmodernism, ci, după unii, post-postmodernism, care încă nu știm cum arată și cum ar arăta. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceasta exprimă obiceiul argument]rii și al dezbaterii, inclus] într-o form] de societate politic] care presupunea o implicare individual] rezonabil], cât și în cea în care aceasta reprezenta o reacție împotriva formelor persuasive mai puțin raționale, pe care teoreticienii retorici ai vremii o ridicaser] deja la nivel de art]. Doar hedoniștii și-au declarat retragerea din sfera politicului, ca fiind mult prea periculos; toți ceilalți v]d omul, pentru a folosi celebra expresie a lui Aristotel, ca pe un „animal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și Aristotel (pentru Platon, cel matur, o viat] bun] va include satisfacția moderat] a impulsurilor noastre iraționale, în timp ce pentru Aristotel, bunurile materiale reprezint] mijlocul necesar pentru a desf]sura o activitate excelent], practic] sau intelectual] - și cine, se întreab] el retoric, ar atribui eudaimonia unei persoane care a avut parte de ghinionul lui Priam?) Toate aceste poziții, totuși, pot fi și au fost atribuite lui Socrate. Acest exemplu va servi ca o indicație general] despre nivelul de dezacord care exist] între
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
relațiilor sociale. Condițiile eticii sunt, în principiu, obligații de a face bine oamenilor și, în general, ființelor înzestrate cu simțire. Este posibil ca Henry Sidgwick, autor al lucr]rii Metodele eticii [Methods of Ethics], s] fi exagerat atunci când a întrebat retoric dac] o acțiune lipsit] de efecte asupra conștiinței umane - efecte directe sau indirecte, reale sau probabile - poate fi considerat] cu adev]rât ca fiind o acțiune pozitiv]. Am putea n]scoci exemple distorsionate pentru a dovedi c] astfel de acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]