15,122 matches
-
nenorocitul de Costică, iar când am privit, că era în plină zi, nu se mai observa nici-o urmă de groapă. Deasupra a pus o grămadă de nisip în care înfigea morcovi, sfeclă, ridichii negre, varză pentru sămânță și gulii, ca să reziste frigului din timpul iernii. Într-un colț, în spatele unei mese rotunde - cu trei picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu’ socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
hotărât la domnul Roca, în speranța unui interviu.Fixasem și titlul interviului: „De vorbă cu George Roca”, a propos de volumul domniei sale, „De vorbă cu stelele”. A fost amabil și mi-a acordat timp. Dar, n-a fost chip să rezist mai mult de 5 minute, „grupurilor de presiune” care-l revendicau la o șuetă, la depănat amintiri, etc. I-am spus că mi-a plăcut atitudinea domniei sale, atunci, în acel noiembrie. Iată, pe scurt, ce mi-a povestit domnul Roca
SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU, ARTICOL DE ION DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365115_a_366444]
-
este practic imposibil să mai încapă în ceea ce i-a mai rămas din țărișoara sa. Se fac exerciții de stat pe vârfurile picioarelor; s-a descoperit că poți sta într-un călcâi pe o suprafață mult mai mică; totul ca să reziști cât mai mult, doar, doar o greși adversarul. Când ai nevoie de spațiu vital și ți-e râdul să ataci, stratagema este cu totul alta. Țintești inima teritoriilor inamicului pentru a-i lua jumătate din ce are; abia după asta
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
fermă. Îi plăcea mai mult să muncească decât să învețe; ba încă, se obișnuise într-atât să muncească încât găsea chiar că este distractiv. - Ce zici, punem șase lăzi pe targă? - Punem și opt dacă vrei. - Hai să punem opt! - Reziști? - Numai gândindu-mă ce figură va face Soare îmi sporesc puterile... - Ai grijă mare pe unde calci! Cei doi băieți firavi ridică targa încărcată cu lăzi pline cu roșii. Amândoi sunt încordați datorită efortului. Primii pași sunt dificili, cel din
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
Viața pare acum cu totul alta. Oare nevoia de dragoste să aibă vreo legătură cu acest act? * Mâncase în grabă chemat fiind de hăndrălăi la fotbal. Le păsa lor că el abia venise de la muncă? Dar nici nu le putea rezista deși știa că va urma o cotonogeală în toată legea. În fond, se afla în vacanță și nu trebuia doar să muncească. Mamă-sa l-a rechemat însă la scurt timp. Aveau un musafir neașteptat. Sosise dirigintele clasei lui, profesorul
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
două-trei rânduri scrise, poți obține altă notă. - Dar nu despre notă este vorba... - Eu, personal, te rog să te întorci în bancă și să-ți scrii teza; sunt convinsă că vei face o teză bună. Din păcate nu a putut rezista unei asemeni rugăminți. Și-a reluat locul în bancă. În acel moment s-a revoltat împotriva propriei slăbiciuni. Cu o repezeală de nedescris a început să scrie: “ Mihail Sebastian este un mare dramaturg. Atât de mare încât nu îmi pot
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
prietenul lui cel de toate zilele: - Ce zici gașpere, vii cu noi? - Unde? - Am organizat o excursie. Mâine mergem în pădure la Gâdinți. Chiar și drumul până acolo este tentant, vom coborâ pe malul stâng al Siretului. Nu a putut rezista ispitei promițând că va merge. Numai că, realizând ceva anume, a dat înapoi: - Nu, îmi pare rău dar nu pot să merg. - De ce? Spuneai doar că ți-ar place să mergi, ai și promis... - Vezi tu, voi veți merge... voi
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
torsionare, rezistența la forfecare, rezistența la.... Ce s-ar fi întâmplat oare dacă inițial, această corijența ar fi privit-o nu ca pe o posibilitate de a se îndepărta de dl. Constantin ci ca pe o dramă? Cât ar fi rezistat oare? Dl. Bâlea nu știa cum să facă să pună întrebări cât mai ușoare; întrebări care, în cursul anului școlar, nu le pusese vreodată. Exagera chiar cu simplitatea acestora dar Albert, în puținul timp disponibil de care avusese parte, nu
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Ce a urmat, nu-i greu de închipuit. Din pricina usturimii loviturilor grele, date cu repeziciune, i-au dat lacrimile. Până atunci, după fiecare lovitură își îndemna tatăl scurt, cu ură: “dă! Hai, dă!” De ciudă, că nu a mai putut rezista, Albert a izbucnit în plâns. Mitru s-a oprit, satisfăcut. Satisfacția asta avea să-l coste însă mult prea scump. Ani și ani, Albert nu va scăpa nici o ocazie pentru a-l provoca. Peste timp, uitând totul, manifestându-și cu
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
O raritate, chiar și-n Europa. De fapt mai avem o mare pajiște alpină și în munții din Dobrogea, în care numai lipsa acută de apă trădează marea înălțime față de marea sărată cu plaja ei din vecinătate. Curios cum iarba rezistă datorită exclusiv umidității transformată în roua dimineții deoarece cad anul numai câțiva mm de ploaie. Cu mai mult de-o jumătate de veac în urmă colindam cu tata, botanist amator, munții patriei. Țara mai era pe atunci mare cât roata
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
taină de vreme ce există iubirea dintre cei doi? Cu toate că majoritatea celor care ajung la căsătorie au convingerea că iubirea lor este totală și nepieritoare, realitatea dovedește însă că, limitată la puterile omenești, iubirea dintre soți are prea puține șanse de a rezista și de a ajunge la împlinire. „Nimic nu rezistă melancolicelor gheare ale timpului, care schimbă trăsăturile iubitei și pune la grea încercare prospețimea primei dimineți și a inspirației inițiale. Lupta redutabilă împotriva duratei și repetiția mortificatoare sunt încercările la care
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
celor care ajung la căsătorie au convingerea că iubirea lor este totală și nepieritoare, realitatea dovedește însă că, limitată la puterile omenești, iubirea dintre soți are prea puține șanse de a rezista și de a ajunge la împlinire. „Nimic nu rezistă melancolicelor gheare ale timpului, care schimbă trăsăturile iubitei și pune la grea încercare prospețimea primei dimineți și a inspirației inițiale. Lupta redutabilă împotriva duratei și repetiția mortificatoare sunt încercările la care ființa umană își dovedește cel mai mult vulnerabilitatea. Prozaicul
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
cu el sus și controlează, apoi aduceți banii și bijuteriile. Noi doi căutăm în încăperile de aici. După un sfert de oră s au întors cu toții în salon. Luca era disperat ca ei să plece, știind că eu nu pot rezista în ascunzătoare prea mult timp, neavând aer. Fredi i a zis din nou: - Te mai întreb o dată. Unde ai ascuns o? Știm sigur că este aici. Un om de al nostru va urmărit câteva zile, așa că nu încerca să ne
ILUZII DE FEMEIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364784_a_366113]
-
de mame mult mai bune. Când eram studentă, aveam, pe lângă cămin, o cățelușă, îi ziceam Ursa mare albă. Într-o noapte, nu am putut dormi de plânsetele ei. Mai aveam și examen a doua zi. Spre dimineață, n-am mai rezistat și m-am dus să văd ce are. Am beștelit-o: „Ce tot urli? Eu am examen peste două ore, și n-am închis un ochi din cauza ta!” M-a dus să îmi arate motivul suferinței ei. Puii pe care
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
a situației, a locului și a momentului, deoarece Ortodoxia are de oferit răspunsuri prompte și concrete la stările de fapt ale secularizării, în misiunea ei configurându-se oferirea spre lume a mărturiei despre spiritul specific ce a făcut-o să reziste vie, activă și dinamică timp de două mii de ani și să fie alături de poporul binecredincios în toate situațiile și împrejurările, concretizându-se în: puterea înnoitoare a Tradiției, actualitatea gândirii patristice, dinamica bogăției spirituale a credinței, înduhovnicirea omului și a creației
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE STAT SI BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364720_a_366049]
-
singurătate-împreună, infern particular și comun. Dar cum să-ți schimbi comportamentul și să faci cu totul altceva decât ceea ce îți place, doar de dragul ființei cu care locuiești împreună și pe care, odinioară ai iubit-o? Foarte rare sunt perechile care rezistă și se îngăduie iar porunca biblică „Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”, a devenit o bagatela. Această în cel mai fericit caz, cănd Dumnezeu mai unește sub jurământ la altar cuplurile, și oamenii nu trăiesc în desfrânare, după cum
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364921_a_366250]
-
fost capitale, de fapt, s-a regândit întreaga biserică. Dacă facem o analiză, observăm că acum 120-130 de ani, când a fost clădită această biserică, erau alte tehnici în construcție, se foloseau anumite materiale, lemnul în principal, care nu au rezistat timpului și s-au deteriorat. Nu se compară cu tehnica de azi care este foarte avansată . Dincolo de timp, au fost și multe cutremure care și-au lăsat urmele peste zidurile acestei biserici. Și, la fel ca o haină a unui
de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364954_a_366283]
-
Vine duba, domnule./ Plângi de frică, puiule? Unde-i Paul, domnule?'' - Groaznic, Adrian! Citisem prin cărți, dar credeam că este vorba de imaginația scriitorului. Nu am cunoscut supraviețuitori ai luptei anticomuniste.De câtă tărie și hotărâre aveați nevoie pentru a rezista unor asemenea chinuri! Ați supraviețuit pentru că erați tineri, cu multă dorință de viață... - Nu, Carmen! Încrederea în ideile noastre ne-au ajutat să învingem ticăloșia și moartea; ele erau ancora care ne făcea să rezistăm tuturor maltratărilor. Torționarii ne și
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
hotărâre aveați nevoie pentru a rezista unor asemenea chinuri! Ați supraviețuit pentru că erați tineri, cu multă dorință de viață... - Nu, Carmen! Încrederea în ideile noastre ne-au ajutat să învingem ticăloșia și moartea; ele erau ancora care ne făcea să rezistăm tuturor maltratărilor. Torționarii ne și vedeau îndreptându-ne spre moarte, doar asta își doreau: să scape de noi. Ei nu știau că pentru noi viața era lucrul cel mai neînsemnat. Că lacrimile spălau ca o ploaie rușinea de a fi
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
spre locul unde am văzut pentru prima oară lumina zilei: Aleea Copou cu teii minunați, cu parcul de neuitat și cu oamenii prietenoși. Oare ce ”bucurie” mă va întâmpina din nou? Gândul îmi era suspicios însă eram pregătită sufletește, să rezist... la orice situație, oricât ar fi ea de grea. Am pășit pe aleea mea; era acolo!! exista!! Nu a stricat-o nimeni!! Toți teii mei erau la locul lor și mă mângâiau cu umbra lor. Dragii mei tei au rezistat
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
rezist... la orice situație, oricât ar fi ea de grea. Am pășit pe aleea mea; era acolo!! exista!! Nu a stricat-o nimeni!! Toți teii mei erau la locul lor și mă mângâiau cu umbra lor. Dragii mei tei au rezistat... dar dacă acel ”cineva” nu-i va cruța nici pe ei? poate ”orgoliul lui” va ajunge într-o zi și la ei... Doamne, lasă te rog ca teii copilăriei să nu sufere... ocrotește-i Doamne, de cel nebun și de
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
rădăcini din ceea ce sunt/ Stau bine înfipte în cer și-n pământ,/ Când crengile vieții se-nvârt ca o dură.// Am pus în cuvinte și-n mii de culori/ DUREREA din lacrimi fără măsură,/Tulpină-mi în zbuciumul vieții curgând/ Rezistă prin anii ce-n grabă-și dau rând,/ Când crengile vieții se-nvârt că o dura.// Am pus în cuvinte și-n mii de culori/ NĂDEJDEA din ceruri aflată-n Scriptură./ Azi, frunze-arămii din ceea ce sunt/ Compun simfonii cu-al
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
De câte ori auzea cum un aparat de zbor, avion sau elicopter, survola orizontul, își ciulea urechile și asculta zgomotul până se îndepărta. Îi plăcea să privească cerul până ce ,,dunga” aceea albă, pe care avionul o desena pe cer, dispărea. Nu putea rezista dorinței de a zbura într-o zi asemeni păsărilor, descoperise deja visul de aur al sufletului său: zborul. Era ca o muzică ce îi inunda simțurile și care îi pătrundea din zi în zi, mai adânc în sânge. Își cumpăra
AVIATORUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366331_a_367660]
-
de scurt, tot dai? Sau mai măreț străbați sfârșitul vremii prin ultimele încrețituri de nervi? Ce nobil scop tu ai! Conștiința ta, pântecul ce te-a purtat și născut pe tine, ea care nu are început, cum te face să reziști, când trec ființele prin tine și-ți lasă urme pălmuindu-te cu critici? Atâția zeci de ani s-au scurs de când întâia rimă s-a legat...Iubirea este limba prin care-am fost cântați...Am străbătut curente, epoci, vieți...Acum
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
amănunt din clipa când distinsa doamnă, mi-a șoptit înainte de plecare: „Drăguță, nu vrei mata să ștergi acolo unde am spus vârsta?”. Era feminitatea care nu se voia sufocată de îmbulzeala anilor. Era duioasa încredere în puterea feminității de-a rezista enigmatică. Fără a fi compromisă în exactitatea unor cifre. Feminitatea este ceva tainic, fiecare dintre noi o percepem altfel. Gerda Barbilian mi-a dat o lecție și de atunci, niciodată nu mai întreb o doamnă ce vârstă are. Emilia ȚUȚUIANU
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]