55,533 matches
-
detașă un bărbat de statură medie, trecut binișor de prima tinerețe, cu o figură severă sau, parcă, marcată de o afecțiune fizică ori psihică, îmbrăcat impecabil, proaspăt bărbierit. Purta un costum negru și cămașă albă, asortată elegant cu o cravată roșie, lesne de observat, căci paltonul, la fel de elegant, tot negru, îl avea descheiat la toți nasturii. E Mazilu, dumnezeii mamei lui de comunist, de spion american! Vrea să-i ia locul domnului Iliescu, huooo! îl informă și, totodată, urlă un domn
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
puțin prin încăpere, după care se așeză, ca din greșeală, pe scaunul lăsat liber de Drăgulescu. Deschise mapa și, dintr-o singură privire, sesiză că numele primilor doi, atât de la Cameră, cât și de la Senat, erau tăiate cu un pix roșu. Apoi, tot cu același pix, câteva semne de întrebare erau puse la cei care nu aveau funcție sau ocupație. Dintr-o dată, se îngălbeni: un semn roșu fusese făcut și în dreptul numelui Tălparu Petrache și, parcă, mai îndesat... Zâmbi amar, dar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
primilor doi, atât de la Cameră, cât și de la Senat, erau tăiate cu un pix roșu. Apoi, tot cu același pix, câteva semne de întrebare erau puse la cei care nu aveau funcție sau ocupație. Dintr-o dată, se îngălbeni: un semn roșu fusese făcut și în dreptul numelui Tălparu Petrache și, parcă, mai îndesat... Zâmbi amar, dar se învioră brusc. Luă o coală din mapă și, apasat, scrise: ,,Mă angajez să susțin material campania cu 5.000 de dolari și să tipăresc 10
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu credeți, domnule colonel ? îl întrerupse, autoritar acum, deputatul. Anghel îl privi pe Gheorghe, îi zâmbi discret, apoi continuă liniștit: Domnule deputat, așa cum comunismul a fost o utopie, acceptată de mulți dintre noi, indiferent dacă am avut sau nu carnet roșu, așa este și democrația, tot o prostie... Poporul nu și-a creat niciodată singur destinul sau istoria, ci prin grupuri de persoane... alese, cică, democratic... Prostii! Peste tot în lume, în campaniile electorale masele sunt manipulate, să nu spun mințite
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în cabinetul de ortopedie. O doctoriță roșcată cu unghii false mă invită să mă întind pe pat. Îna inte să-i dau dosarul, o întreb: — Sângele ăsta e al meu? O să fii bine, îmi spune și întinde mâna cu gheare roșii să-mi ia dosarul pe care-l strâng la piept ca pe un colac de salvare. Ioana Chicet-Macoveiciuc Buddha locuiește la etajul șase Deschid furios ușa de la scara blocului, mai s o smulg din balamale. Din trei pași sunt la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
urmă zice „Bună seara“. De la șase până la zece, râd singur în lift. Isteric. Nervos. Când ajung în casă îmi aprind o țigară. Râd în continuare. Ca un nebun. Mă uit la telefon. Lasă, o sun mai încolo. George Mihalcea Helanca roșie E martie și e încă frig. Am geaca de iarnă pe mine și mă incomodează când joc șotron. O dau jos. Oricum m-am încălzit. Piatra pe trei, sar într-un picior. Unu, doi, trei și pac, în două picioare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Mă strânge de brațe, parcă să nu fug și îmi spune că am crescut și că m-am făcut fată mare acum. Eu, mândră, zâmbesc și spun c-o să fac unșpe ani peste o lună. Am geaca deschisă și helanca roșie pe mine. Îmi pune mâna pe un sân, mă apucă de parcă ar mângâia un măr. Ți-au crescut, îmi spune cu un surâs libidinos. Parcă ieri zburdai pe maidan cu gâștele. Mă întreabă dacă m-a sărutat vreun băiat până
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
până ce na sul meu întâlnește per deaua îmbâcsită de praf. Strănut și mă hotărăsc să păstrez geaca. Merg apăsat in tenționat și bom băn în timp ce iau pungile de chip suri, o pe re che de șosete cărămizii și un pix roșu de sub perdeaua grea și gri. Hotărăsc să las închise ferestrele nedes chise de mult prea multe luni. Încă o dată mă minunez că nu există șifonier și noptiere; de fapt, singura piesă de mobilier e scaunul de lemn masiv pe care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care l-a izbit violent pe tata de cimentul umed din casa bu nicilor mei, în timp ce schimba un bec, la treizeci și nouă de ani. Dragoș Rusu Englezul și româna Un bucată de cașcaval, doi bucate de pastramă, doi kilograme roșii. La brutărie, unde îl ajutam pe tata la cuptor, englezul cerea, la fel de fericit că se adresează în limba locală și e înțeles: un bucată pâine. Prima oară nu ne-am dat seama de greșeală. Când ne-am prins că cere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
panificație. Numai că i-a spus-o pe românește, iar englezul nu a priceput. Eu nu am știut să traduc. El a zâmbit, după care a cumpărat un bu cată de pâine. De la nea Mitică lua de obicei doi kilograme roșii. La brânzeturi, un bucată brân ză, iar la măcelărie, doi bucate pastramă. I se du se se buhul în toată piața. Când nu era de față, cei răutăcioși îl imitau cerând doi kilo grame. Eu eram printre cei care pufneau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Cred că după moarte o să ajung în Iadul Pisicilor, unde o să fiu gherănit și mușcat pe vecie de diavoli-pisici. Într-o dimineață, de pe poarta unei case a ieșit în fugă o fetiță de vreo zece ani, îmbrăcată într-o rochiță roșie. S-a oprit, l-a privit pe Gunther, dar Gunther nu a mai putut-o privi, îi căzuse ochiul. Țipătul ei încă mă mai bântuie. Tatăl ei mi-a dat cei mai mulți bani, fix o sută douăzeci de mărci. Cam atunci
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ochii pe milioanele tipului. Am două sute de euro. Tipul îmi tastează pe calculatorul lui de mână cât face și eu îi zic OK. Clientul cu milioanele se întoarce la mine doar cu jumate de față și îi văd ochii. Ochii roșii de oboseală. Are geacă de piele. E ziua în amiaza mare, oamenii ronțăie, digeră și probabil deja cacă șaormele vândute de tipii ăștia în timpul zilei, iar în buricul târgului e un interlop care schimbă lei în valută. Mulți. Și nimănui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ochii cu cea mai mare târfă, moartea. Încă respir, deși plămânii nu știu cât vor mai face față. La un moment dat, ca de nicăieri, răsare o lună plină. Razele ei sunt orbitoare. De parcă luna a luat locul soarelui. Și parcă e roșie. Și parcă picură ceva din ea. Sigur am halucinații. Din lună picu ră sânge, iar cerul devine oglin dă. Îmi privesc ochii în oglindă. Parcă niciodată ochii mei n au fost așa de frumoși. Ce ochi fru moși și ciudați
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
internați de bunăvoie sau cu consimțământul familiei. Nu sunt periculoși, nu mai periculoși decât noi doi, mi-a răspuns zâmbind cu complicitate și a continuat: Ia pastilele astea două, o să dormi liniștit. Și mi-a întins două pastile mici, una roșie și una albastră. Le-am înghițit fără să mă opun. M-a condus în salon, mi-a făcut cunoștință pe scurt cu fiecare pacient în parte și mi-a urat noapte bună. Am adormit instantaneu, fără vise. De dimineață m-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lăsat privirea în podea. Anica, o femeie la vreo cincizeci de ani, durdulie și cu obrajii roz, dădea nepăsătoare cu aspiratorul. Cred că era cel mai haios aspirator pe care-l văzusem în viața mea: mic, rotofei - așa, ca Anica -, roșu, cu ochi și gură desenate, iar în dreptul nasului începea furtunul. Pă mântul uscat și pietricelele căzute din pantofii credin cioșilor alergau pe furtunul aspiratorului haios. Ostenită de greutăți neștiute, mi-am pus capul pe marginea stra nei. Încercam să vorbesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
chinuie să tragă ciucurele căciulii, care se prinsese în strana unde eu încercam să spun o rugăciune. Desprind ciucurele și îi zâmbesc dojenitor. Râde și el. Și continuă să se joace cu ciucurele pe deasupra capetelor oamenilor care pășesc pe covorul roșu. Mă întorc la gândurile mele și cer, și mă revolt, și mulțumesc, și cer din nou, și deodată îl văd cum se plimbă după Anica, cu o poză în mână. Târăște după el o geacă neagră și se plimbă morocănos
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prințesei tre buia să i se facă băița. În condițiile arhaice ale traiului la țară, în camera unde urma să dormim s-a încins soba și pe patul din apropiere a fost așezată o mușama și dea supra, o cădiță roșie de plastic. Până să se încălzească apa, nevasta a dezechipat copila și a lăsat-o să zburde prin cameră în voie. Micuța, bucuroasă nevo ie mare, era călare pe scaune, sărea pe pat, se dădea de-a rostogolul pe covorul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Era cam frig în casă, așa că am dat drumul la aerotermă. Stăteam amândoi pe pat, cu paharele în mână și m-am uitat mai bine la ea. Avea părul castaniu, un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete roșii cu dungi subțiri, albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe masă, am luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic. Am sărutat-o și mi-a plăcut. Mi-am adus aminte că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sus de bucurie văzând-o apucată, apoi aruncată cu putere. Un singur strigăt, de durere și surpriză, amestecat cu uruitul greu al motorului, apoi Ileana căzând moale, parcă cu încetinitorul, în timp ce bluza albă i s-a făcut întâi roz, apoi roșie. Apoi urletele de spaimă, al meu, ale noastre. Apoi ceva ca o lumină mare și albă, care a acoperit totul, înnegrind deodată cerul albastru, și care mi-a oprit și mintea, și inima. Când mi-am revenit, eram pe patul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și echilibrați! Toate roadele materiale și spirituale să vă Înalțe viața, natura să vă Încununeze munca! Înalta spiritualitate și Lumină să vă inunde așa cum spunea Mihai Beniuc cândva: „Sunt pom de lângă drum și fără gard. La mine-n ramuri poame roșii ard. Drumețule, să iei fără sfială, Că n-ai să dai la nime’ socoteală!” Întindeți mâna, oameni buni, spre Pomul care se apleacă cu iubire asupra voastră, și Înfruptați-vă din roadele lui și răcoriți-vă la umbra lui! Verde
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fără sfială, Că n-ai să dai la nime’ socoteală!” Întindeți mâna, oameni buni, spre Pomul care se apleacă cu iubire asupra voastră, și Înfruptați-vă din roadele lui și răcoriți-vă la umbra lui! Verde - pomul Învățați și conștientizați Roșu - poamele iubiți și vă Înălțați din mizeria prafului de pe drum, adăstați la umbra Binelui, Îndestulării, Mulțumirii lucrului Împlinit, pentru că primiți putere. Și În acest răgaz de drum nu-i uitați pe cei care ne-au sădit pomul, l-au udat
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața și-și simți buzele mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vorbă, parcă ar fi fost mut. Urcă și, sus, un domn gras, c-un teanc de dosare în brațe, la întrebarea ei unde-l poate găsi pe domnul prefect, o informă că s-a deschis o nouă cantină a Crucii Roșii, și domnul prefect e acolo. La Liceul de băieți, pe strada Grigore Ghica, o lămuri funcționarul și, întorcându-i spatele, dispăru împingându-se într-o masivă ușă de stejar dăltuit. Coborâră îndată scările, mirate că nu le oprește și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se-ntoarse, urmat de bătrână. S-a făcut, domnule prefect. Purta pantofi negri cu ghetre albe și, la fel cum venise, vioi și agitat, împingându-și burta înainte, se rostogoli țopăind spre soborul alb al doamnelor și domnișoarelor de la Crucea Roșie, care-l primiră cu țipete și triluri vesele. Să v-ajute Dumnezeu, maică! mulțumi bătrâna și se aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și să înțeleagă ceva, privind fața îngropată în rana pământului, în țărâna plină de taine. Apoi se scutură, mușcându-și buzele până la sânge și-o rupse la fugă, ridicând coatele și ferindu-și ochii, să nu se izbească în cercurile roșii și vinete ce săltau înainte și-n urma ei pe câmpie. CAPITOLUL 9 Alergară la depou și se puseră pe lucru. Ce încărcau pe-o parte ceilalți, cu santinelele nemțești în vagoane, conform ordinului, ei, pe de altă parte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]