4,067 matches
-
el. Dar fără...., adică... nici vorbă de nganga. Vorbiți cu babalawó, o să găsească el o soluție. Ies îngrozit de omul ăsta care vrea să-i facă nganga finuțului meu. Ptiu! Rătăcesc pe străzi și ezit să intru la babalawó. Mă rodea în "organism" cuvîntul ăsta de ipochimen. Ceva trebuia să fac, să stopez ura din sufletul acestui copil minunat, care pînă la șase luni n-a urît pe nimeni, adică aproape pe nimeni, că pe tatăl său nu prea putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cred că am făcut o prostie, răspund abia șoptit. Povestesc ce și cum și sînt trimis să desfac cele făcute. Dar nu m-am dus. Cum o fi oare finuțul meu mai prost decît este? Eram curios și încă mă rodea cuvîntul "ipochimen". După trei zile, cu mari emoții mă duc la înțelept să văd ce a făcut. Mă privește grav. Îmi pare rău, n-am putut face nimic. Cum? Ne-am adunat toți înțelepții și ne-am dat seamă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aceștia. După ce a fost eliberat, în 1964, a lucrat febril, punând pe hârtie toată opera creată mental în închisori în cei aproape 20 de ani în care a fost privat de libertate. A părăsit scena vieții prea devreme, în 1975, ros de boli, ca urmare a regimului inuman la care a fost supus timp de aproape 20 de ani, fără să punem la socoteală șicanele de care s-a „bucurat” din partea securității, ca toți foștii deținuți politic și după ieșirea din
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
silnică pe viață pentru o poezie, „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, caz unic, probabil, în istoria omenirii, demonstrând absurdul și monstruozitatea unui regim comunist total anticreștin și antinațional chiar. Radu Gyr iese pentru ultima oară din închisoare în 1963, ros de boli și, într-o frenezie deosebită, scrie cât poate de mult, până în momentul despărțirii sale de această lume, pentru a merge în sfârșit la odihnă alături de Dumnezeu, care i-a fost alături în cele mai negre momente ale vieții
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nopții visul te străpunge și evadează umbre fără pași. Precum bobul de grâu, plantele sau florile dau rod cu prețul jertfei lor, poetul susține, în poezia „Să mulțumim acestor zile”, că nesfârșitele jertfe ale martirilor români vor da și ele rod: Urcă-te, suflete, și cântă mai trist, dar mai înalt, din glod, și spune lumii c-ai dat rod din pământesca rană sfântă. Alături de poezia-rugăciune găsim la Gyr, între poeziile scrise în închisoare, și versuri legate de experiențele sale de pe
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ora 17,18 33. Un hâtru Zi de sfârșit de Gustar. Doar a gusta adică, căci via abia pârguiește, coace o boabă-două, vreau să spun un soi-două acolo... și acelea fără șanse de a da un vin bun; nicidecum o roadă. Roada toamnei abia se ghicește; tot un fel de a gusta, amânând mâncatul pe mai târziu, dacă totul va merge bine. Românul a numit frumos luna În care prea puține fructe și recolte sunt, cât să gustăm, chiar dacă grâul se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altă fațetă a entropiei. Și cu câteva mici excepții - Caspica, Aralul... - tot ceea ce este mare se leagă una de alta Întru constituirea Oceanului Planetar... Și, Într’adevăr, În fața entropiei mării, nu rezistă nimic din ce-i ordonat, adică negentropic: ea roade uscatul făcându-l nisip și chiar lumina - negentropică, ca fiind materializată Într’o undă electromagnetică - e aneantizată, nepătrunzând mai mult de 600 de metri, care Înseamnă prea puțin În raport cu cei 11 km ai Gropii Marianelor sau cu cei patru kilometri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
opune și, În cazul movilei, are grijă ca ploaia, vântul, viețuitoarele, chiar omul (un altul), s’o niveleze. Căci lumea, În ansamblul ei, e entropică, tinzând spre platitudine. Uneori, chiar Natura „greșește“ și Înalță un pisc, dar Își repară „gluma“, rozându-l tot ea, și din același motiv și cu aceleași mijloace. Tot așa și cu averea care, adunată Într’un loc, dacă nu sărăcește Împrejurimile - asta e totuși lege -, În cel mai bun caz sare În ochi. Chiar În aceia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
independența. Aș vrea să fie o păcăleală gândul ce-mi dă târcoale, că haraciul nu poate totuși dispare, cel mult devine ceva insidios, cerut de toți aceia care... ne dau sfaturi; și că nu adăugăm nimic movilei căreia aceia Îi rod poalele... deși există cineva care dăruiește dezinteresat, doar să aibă cui: Soarele. Acum mă grăbesc să-i Înapoiez inspiratei gazde jaloanele pe care mi le-a Împrumutat pentru aceste câteva minute; altminteri risc să-și piardă răbdarea prietenul care vrea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lempăie laptele, ci chișleagul de a doua zi: păi laptele e deficitar energetic, pe când chișleagul, În care au trăit acele bacterii lactice, e excedentar... la urma-urmei proverbiala smântânire a oalelor nu e gratuită, ci firească. Pisica râde de mine chiar rozând fire de grâu ori asparagusul din glastră; ce să mai zic de papirusul originii ei: tustrele plantele sunt extrem de excedentare energetic. Râde de mine, acela care Înghite orice căutând energia brută, preferând alegerii uciderea prin foc a hranei, făcându-i
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de fapt a speciei - regenerarea. După cum nu pot compătimi planta pentru familia ei monoparentală: Nu văd cum ar putea vreun „urzic“ să materializeze „generozitatea“ paternă, adică să meargă la muncă și să aducă bani acasă, la urzicuțe. Familia noastră e roasă adesea de un „dinte“: unul sau altul Îl Înșeală pe celălalt. Dar tot bionică e și asta, Natura inventând gestul cu mult Înaintea noastră. Și dau un exemplu, Însă nu pentru a fi urmat: cireșul. Păi ăsta nu odrăslește, am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca duritate și omogen. Mama Natură s’a Îngrijit ca duritatea lui să fie cam la fel ca a curburii interioare a gheruței mele, Și așa, curbura exterioară, mai dură, rămâne intactă, ițindu-se cu un nou ascuțiș, pe măsură ce lemnul o roade pe cea interioară, iar gheruța crește. Sunt un animal - las’ că și voi tot asta sunteți - evoluat. Dar Cristi mă compară mereu cu dulăul și-mi amintește că am 42 de dinți, ca și acela. E drept, dar și Cristi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
file - chiar așa - ale cărții mele de vizită, sper să n’o fac astăzi. Poate veți Înghiți În sec, căci voi aduce vorba de-ale gurii, dar vă ofer și un antidot. Am vânat o vrabie, iar acum mă delectez rozând-o. Cupene cu tot, căci și ele produc vitamină D, tot după metoda folosită de mine - sper că n’ați uitat de săptămâna trecută - doar că proasta de vrabie nu știe să și-o culeagă de pe pene. De altfel, o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
curiozitatea mea caracteristică, dar plătesc scump asta: cu o imensă nedumerire, din care nu-mi revin decât când mă instalez comod În fața microfonului, spre a-mi vărsa năduful. Mda Sunteți animale superioare. Superioare pentru că nu mâncați, ci serviți masa; nu roadeți ca mine vrabia cu mațe și pene cu tot, valorificând astfel tot ce se poate din vânatul obținut cu atâta trudă, ci „serviți“ esențe: Începând cu semințele, continuând cu ouăle și sfârșind cu icrele. Esență? E ceea ce o ființă oarecare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din nou, căci Îi spune, trecând din plan În spațiu, „piramida trofică“. Cică baza ei, largă, e vegetalul, producătorul primar. Un al doilea rând de pietre, evident mai scurt, l’ar construi consumatorii primari, să le spun niște gâze care rod frunze. Un alt rând de pietre, Încă mai scurt, e reprezentat de nivelul consumatorilor secundari, să le spun niște păsărele care, „milostive“ cu copacul, Îl curăță de acele gâze care-i vor răul. De acum am să simplific, căci nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și cuțitul - clorofila - ea știe că ceilalți, care poate râvnesc la o firimitură de pâine care-i cade de pe masă, o ajută să rămână cumpătată, căci altminteri... Iar pentru asta ei trebuie să trăiască. Unul e chiar iepurașul care ar roade-o cu cea mai mare plăcere. Și, cum varza nu-și poate lua rădăcinile la spinare, Îl mulțumește dar Îl și Înșeală. Anume, varza Își Împarte frunzele În două: unele capcană pentru Soare, altele magazie pentru substanța de rezervă, acea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
frunzele În două: unele capcană pentru Soare, altele magazie pentru substanța de rezervă, acea știută de tine căpățână. Dar, șireată, ea acumulează și În tulpină, adică În cotor, ceva după cum ai remarcat cam tare. Iar bietul iepure se lasă Înșelat, rozând doar ce-i moale, căpățâna, câtă vreme mai sunt pe acolo și alte verze. Varza știe că oricum acele frunze depozitare nu vor rezista peste gerurile iernii, iar substanța destinată sieși, mai precis urmașilor ei de la anul, o depune În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și cu căratul lemnului cu trenul: iată pe ce se mai duce energia smulsă semenelor mele, miriadelor de picături arestate În lacul de acumulare. Așa au dispărut sate, cu sufletul lor cu tot, și ogoare. Sper ca șoarecii să nu roadă titlurile de proprietate până când lacul se va colmata, vechile ogoare urcând... doar că vor fi atunci cu mult mai sărace, iar râul va șerpui din nou printre ele spre o cascadă care așteaptă geograful care s’o boteze... Dar se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o Românie puternică, În genere de o putere În Balcani; de asta tot el, jandarmul, a provocat criza iugoslavă. Și, dacă nu poate fragmenta România, măcar să mențină Basarabia independentă. Dar, aceeași nevoie de Rusia nu e cumva și șoarecele care roade planurile jandarmului și cauza viitoarei Uniri? Câte utopii am Înghițit cu toții? Vă mai promit și eu una. Și totuși, ce-ar fi dacă? Dacă România ar primi un mesaj din partea vechiului inamic, Rusia: „Luați-vă Basarabia!“. Nu vă impacientați, cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unicitatea, era entropie, În acord cu starea societății, deci cu șanse de supraviețuire, dar se manifesta În alt plan, ca o structură suprastatală În care vechile state Îi deveniseră provincii, se manifesta deci ca negentropie. Dar progresul astfel Întrupat era ros În continuare de viermele entropiei. Dintr’un imperiu a ajuns două, pentru ca feudalismul să cunoască trei: bizantin, carolingian, german, bașca Arabia, Între aceleași granițe. Apoi, odată cu epoca modernă, Europa s’a fragmentat În state care, chiar de nu se chemau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
intrinsecă de unic - aveau aceleași aspirații, discutând de la egal la egal, În termenii suveranității naționale. Ăsta era progresul, negentropia menită a compensa entropia fragmentării, mai bine zis a multiplicării imperiale sub masca națiunii. Pentru o vreme Însă, căci: Entropizarea continuă, rozând principiul națiunii suverane. Fragmentând statul național În favoarea altui principiu: suveranitatea etnică, prin care apar noi state În ONU: din Cehoslovacia două, din Jugoslavia cinci până la Daton. Iar uneori se sare și calul: cică moldovenii, adică basarabenii, sunt un popor, o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Animalul nu călătorește, dimpotrivă populează un areal strict, cemplet izolat de ale celorlalte, chiar din aceeași specie, izolare pe care o apără cu Îndărătnicie. Ar fi deci antientropic, căci păstrează astfel o polarizare Între el și ceilalți. Răul, adică entropia, roade Însă o bucățică din această imagine ideală, iar asta se cheamă migrația: lăcustelor, șobolanilor, de pildă. Doar că migrația e o excepție, mai mult sau mai puțin manifestă, nicidecum specifică În totalitate ansamblului vieții animale. Carevasăzică, și animalul exercită o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
păpușoiul, plantă de pripas, „grâu turcesc“, și odată cu secerișul trebuie să prășesc același venetic păpușoi. Culmea e că asta mi-a intrat În sânge precum, În doar un secol, venetica mușcată În folclor... Asta se cheamă entropizare, omogenizare, ceva care roade vechea distincție dintre popoare sau comunități, adică diversitatea, negentropia. Revin la firul povestirii, spunând că entropizarea a fost gradată. Vechile și micile seniorii care protejau o producție locală, chiar neperformantă dar adaptată specificului local, au cedat În fața statelor naționale. Deja
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
paradoxal, tocindu-le. Priviți-le pe ale mele, acelea de pisică neagră: sunt și ele puțintel negre, dar pe convexitate. Cam așa-i și cu duritatea lor: concavitatea e mai moale. Și, trecându-le prin lemn de pildă, concavitatea se roade, eliberând convexitatea, gheruța ascuțindu-se astfel automat, mereu, pe măsură ce crește. Cam tot așa e și cu incisivii veveriței și ai tuturor rozătoarelor, și ei cu creștere continuă și duritate crescândă spre exterior. Și să vă ferească cine vreți de mușcătura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
4, ... și atunci exista si această posibilitate de a-ți rămâne unul sau de a-i combina pe toți, dorința fiind în final împlinită. Tot de pe imaș aduceam pepenii. Între rândurile de vie, bunicul făcuse bostană<footnote pepenărie footnote> și rodeau atât de frumos datorită solului permisiv, ușor nisipos, asemănător psamosolurilor<footnote tip de sol neevoluat, format pe nisipuri, cu textură mijlociu-grosieră, în general cu fertilitate redusă. footnote> tipice. Erau de toate culorile și toate mărimile, extrem de zaharoși cei verzi și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]