4,274 matches
-
lor sub formă de hidroxizi, la diferite valori ale pH-ului, în funcție de valoarea produsului de solubilitate al hidroxizilor care se formează: AgNO3 + NaOH = AgOH + NaNO3 MnSO4 + 2NaOH = Mn(OH)2 + Na2SO4 CuSO4 + 2NaOH = Cu(OH)2 + Na2SO4 precipitat brun precipitat roz precipitat albastru Precipitarea sulfurilor Ionii metalelor grele au proprietatea de a forma cu hidrogenul sulfurat sulfuri greu solubile, precipitarea acestor sulfuri este influențată de pH ul soluției, permițând împărțirea în două grupe a cationilor acestor metale. Din prima grupă fac
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
cu cadre politice. Eu am nimerit tocmai În perioada aia. Și asta nu se petrecea numai În pușcării, că se petrecea peste tot. Directorii erau Înlocuiți cu oameni politici... Descrieți viața de acolo, de la Jilava. Viața de acolo nu era roză, pentru că Jilava este un fort. Nu știu, da’ probabil că știți. Capitala, pe timpul domnitorului Carol I, a fost apărată de 14 forturi, iar Jilava era fortul numărul 13. Aceste forturi erau săpate În pământ și existau sisteme de camere de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
siguranță scoasă, becurile de la lanterne lipsă. Cu chiu, cu vai, mecanicul, după ce i-am împins trei sute de lei, s-a dus să aducă ce lipsea. S-a întors cu piesele în cinci minute. La ceilalți cumpărători situația nu era mai roz. Efectiv, la câte turisme am asistat la predarea lor, nu a fost unul fără defecte. Dacă aceasta este situația, la ce le mai fabrică? Au urmat apoi alte ore de așteptat la factură. Am fost prost inspirat că nu am
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
soția, Înmărmurită și ea. Rugămințile, efortul nostru comun de a-l distanța, cu umor, de nefericita clipă deveniseră caraghioase și triviale, aidoma Întâmplării Însăși. A doua zi, luni 26 iunie 1976, Cella avea să primească un uriaș buchet de trandafiri roz, legat cu o superbă fundă de mătase roz, venind, parcă, de pe tărâmul unde se născuse și unde se Întorsese, recent, dezolat, vasul de Bacara. O lume a fragilității eterate și a grației atemporale și anacronice, căreia și Radu Îi aparținea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de a-l distanța, cu umor, de nefericita clipă deveniseră caraghioase și triviale, aidoma Întâmplării Însăși. A doua zi, luni 26 iunie 1976, Cella avea să primească un uriaș buchet de trandafiri roz, legat cu o superbă fundă de mătase roz, venind, parcă, de pe tărâmul unde se născuse și unde se Întorsese, recent, dezolat, vasul de Bacara. O lume a fragilității eterate și a grației atemporale și anacronice, căreia și Radu Îi aparținea. Împreună cu buchetul sosise și darul cărturăresc, ale cărui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe mine, la reședința sa estivală din Vermont. Dimineața purta blugi cu multe buzunare și T-shirt, o șapcă americană, cu cozoroc lung, bleu, seara la restaurantul Petit Chef unde era un soi de client onorific, apărea elegant și excentric, cămăși roz sau roșii, papion În desene aiurite. O comportare firească, deschisă, fără gomă sau fandoseli. Părea un fermier sau un bătrân aristocrat sau artist În vacanță. Mă Întreba despre colegiul Bard unde predase În tinerețe și unde locuise Împreună cu prietenul său
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ajuns la destinație. Mi-am întrerupt mișcarea degetelor din buzunare și mi-am concentrat atenția asupra a ceea ce se întâmpla afară. Dincolo de ușile liftului era un coridor și pe coridor stătea o femeie. O tânără durdulie îmbrăcată într-un costum roz și cu pantofi roz cu toc. Costumul avea o croială superbă și era dintr-un material puțin lucios. Îi venea foarte bine. Tânăra m-a privit de parcă dorea să-mi confirme prezența ei acolo și apoi mi-a făcut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am întrerupt mișcarea degetelor din buzunare și mi-am concentrat atenția asupra a ceea ce se întâmpla afară. Dincolo de ușile liftului era un coridor și pe coridor stătea o femeie. O tânără durdulie îmbrăcată într-un costum roz și cu pantofi roz cu toc. Costumul avea o croială superbă și era dintr-un material puțin lucios. Îi venea foarte bine. Tânăra m-a privit de parcă dorea să-mi confirme prezența ei acolo și apoi mi-a făcut un semn cu capul, ca și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sex cu femei grase sunt adevărate provocări. Fiecare se îngrașă în felul lui, așa cum fiecare moare în felul lui. Cam la asta mă gândeam pe când mergeam pe coridor, în spatele tinerei grase și frumoase. Își asortase o eșarfă albă la costumul roz, șic. La urechi, de altfel dolofane și ele, îi atârnau cercei din aur, lungi și dreptunghiulari. La fiecare pas, aceștia sclipeau ca niște luminițe. Era destul de sprintenă pentru corpolența ei. Cred că s-a strâns cu o burtieră ca să arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
foarte sărac. Atmosfera era prea sumbră. Dacă ar fi fost după mine, le-aș fi înlocuit cu niște dulapuri frumoase din lemn. Dar nu era camera mea. Am venit aici cu treabă, așa că nu mă priveau fișetele gri și tonomatul roz. În stânga am văzut un dulap în perete cu ușă pliantă. Asta era tot în materie de mobilă. Nici urmă de ceas, telefon, ascuțitoare sau cană cu apă. Nici măcar un raft sau vreun suport pentru scrisori. Nu-mi puteam imagina care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dreaptă. Dar asta era situația acum și nu mai aveam de ales. Am continuat să cobor resemnat. Pe de o parte era în joc mândria mea profesională, pe de alta, nu mai voiam să renunț din pricina domnișoarei dolofane în costum roz. Nu știu de ce, dar îmi plăcea. Nu-mi rămânea decât să merg până la capăt. După ce am coborât douăzeci de trepte, mi-am tras puțin sufletul. Am mai coborât optsprezece și am ajuns jos. M-am oprit în capul scării și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de nevoie. Mă mai înnebunea și tăcerea apăsătoare din jur. Cu lanterna în mâna stângă și cuțitul în dreapta, am luat-o pe drumul care mergea de-a lungul râului. Când am văzut-o pe fata cea dolofană, îmbrăcată în costum roz, întâmpinându-mă în capul scării de aluminiu, m-am simțit salvat. Îmi flutura puternic lanterna în față. A zis ceva, dar n-am auzit din pricina zgomotului apei. Nici nu-i puteam citi pe buze pentru că era prea întuneric. Chiar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la capătul dulapului din perete, Întunegrii, desonorizarea... Totul era foarte ciudat. Și colac peste pupăză, cadoul de la plecare. În timp ce-mi așteptam cafeaua, m-am gândit la fata dolofană ca să nu mă plictisesc. La cerceii ei dreptunghiulari, la costumul roz, la tocurile înalte, la ceafa plinuță, la trăsăturile feței... Îmi aminteam fiecare detaliu cu o claritate uluitoare, dar nu mă simțeam capabil să le pun cap la cap. Ciudat! Poate pentru că nu mă mai culcasem de multă vreme cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
probabil limitele ce-mi îngrădeau viața. Tăcerea - o rămășiță a întâlnirii mele cu desonorizarea. Imaginile estompate din jurul meu - un indiciu al crizei iminente cu care se confrunta imaginația mea. De strigat, cred că mă striga domnișoara durdulie îmbrăcată în costum roz. După ce mi-am analizat rapid viziunile de moment, am redeschis cartea. Dar nu mai eram capabil să mă concentrez. Viața mea nu înseamnă nimic, mi-am zis. E egală cu zero. Gol total. Ce-am făcut eu până acum? Nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
până venea broasca cea râioasă, mare ca un Volkswagen Golf. N-a fost să fie cum mi-am dorit. N-am apucat decât vreo două ore de somn. Pe la unsprezece seara s-a înființat la mine domnișoara durdulie în costum roz. M-a scuturat zdravăn de umeri. N-avea nimeni dreptul să-mi perturbe somnul. Nu eram mingea de ping-pong a nimănui. — Lasă-mă în pace! am bombănit. — Te rog, scoală-te! Te implor! insistă ea. — Lasă-mă! am repetat. — Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de îmbrăcăminte. Din fericire, i-a venit totuși haina militară kaki pe care o purtasem pe vremuri. Problema cea mai mare era cu pantofii ei cu toc. Mi-a spus că avea teniși și cizme de cauciuc la birou. — Teniși roz și cizme roz, sublinie ea. — Îți place culoarea roz? — Îi place bunicului. Zice că-mi vine foarte bine. — Așa și e, îți vine foarte bine. Femeile grase arată groaznic în roz, ca niște tarte cu căpșune. Dar ei i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fericire, i-a venit totuși haina militară kaki pe care o purtasem pe vremuri. Problema cea mai mare era cu pantofii ei cu toc. Mi-a spus că avea teniși și cizme de cauciuc la birou. — Teniși roz și cizme roz, sublinie ea. — Îți place culoarea roz? — Îi place bunicului. Zice că-mi vine foarte bine. — Așa și e, îți vine foarte bine. Femeile grase arată groaznic în roz, ca niște tarte cu căpșune. Dar ei i se potrivea de minune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
militară kaki pe care o purtasem pe vremuri. Problema cea mai mare era cu pantofii ei cu toc. Mi-a spus că avea teniși și cizme de cauciuc la birou. — Teniși roz și cizme roz, sublinie ea. — Îți place culoarea roz? — Îi place bunicului. Zice că-mi vine foarte bine. — Așa și e, îți vine foarte bine. Femeile grase arată groaznic în roz, ca niște tarte cu căpșune. Dar ei i se potrivea de minune. — Bunicului tău îi plac fetele durdulii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apartamentul meu, dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și azvârlite la întâmplare prin încăpere, îmbrăcămintea fetei și a bătrânului scoasă din dulap și azvârlită pe canapeaua sfâșiată. Hainele fetei erau toate roz. Toate nuanțele de roz. De la cel mai închis până la cel mai deschis. — Îngrozitor! Cred că au urcat din subteran, spuse fata. — Crezi că este opera Întunegrilor? — Nu, nu Întunegrii. N-aveau curajul să urce până aici. Și dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în lanternă. Pelerinele de ploaie și cizmele de cauciuc erau împrăștiate pe jos, dar, din fericire, nu pățiseră nimic. N-aveam cum să trecem prin cascadă fără pelerine. Ne udam leoarcă și muream de frig. I-am pus și tenișii roz în rucsac. Ceasul arăta aproape douăsprezece noaptea. Mai aveam fix douăsprezece ore la dispoziție până la anularea programului. — E plin cu tot felul de calcule speciale aici, zise fata. Cantitatea de lumină consumată, viteza de dizolvare, valoarea rezistenței, ecuații... nu pricep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bine să mă calmez. Dacă durerea provocată de rană n-o să înceteze, dacă fac ulcer la stomac sau hemoroizi, cum o să-și găsească sufletul salvarea? În timp ce mă gândeam la toate astea, eram cu ochii pe fată. I se vedea fusta roz de sub haina kaki pe care i-o dădusem eu. Și tenișii roz. Cerceii sclipeau ca niște licurici în beznă. N-a întors nici măcar o dată capul să vadă dacă eram pe-aproape. Își vedea de drum cu îndârjirea unui cercetaș. Încercam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dacă fac ulcer la stomac sau hemoroizi, cum o să-și găsească sufletul salvarea? În timp ce mă gândeam la toate astea, eram cu ochii pe fată. I se vedea fusta roz de sub haina kaki pe care i-o dădusem eu. Și tenișii roz. Cerceii sclipeau ca niște licurici în beznă. N-a întors nici măcar o dată capul să vadă dacă eram pe-aproape. Își vedea de drum cu îndârjirea unui cercetaș. Încercam să-mi scot din minte ideile năstrușnice de adineauri. S-a oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spus eu continuând să urc. Acum e rândul tău să cânți. — Vrei să auzi Cântecul bicicletei? — Da. Într-o dimineață de aprilie M-am urcat pe bicicletă Și-am pornit pe un drum necunoscut Spre pădure. Bicicleta nou-nouță Era toată roz. Și mânerul, și șaua, Totul era roz. Până și cauciucurile Erau roz. — L-ai improvizat! — Bineînțeles, spuse ea. Nu ți-a plăcut. — Vreau să aud continuarea, am zis. — Ia, ascultă! Într-o dimineață de aprilie, În rozul care-mi vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rândul tău să cânți. — Vrei să auzi Cântecul bicicletei? — Da. Într-o dimineață de aprilie M-am urcat pe bicicletă Și-am pornit pe un drum necunoscut Spre pădure. Bicicleta nou-nouță Era toată roz. Și mânerul, și șaua, Totul era roz. Până și cauciucurile Erau roz. — L-ai improvizat! — Bineînțeles, spuse ea. Nu ți-a plăcut. — Vreau să aud continuarea, am zis. — Ia, ascultă! Într-o dimineață de aprilie, În rozul care-mi vine bine. Celelalte culori Nu mi se potrivesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să auzi Cântecul bicicletei? — Da. Într-o dimineață de aprilie M-am urcat pe bicicletă Și-am pornit pe un drum necunoscut Spre pădure. Bicicleta nou-nouță Era toată roz. Și mânerul, și șaua, Totul era roz. Până și cauciucurile Erau roz. — L-ai improvizat! — Bineînțeles, spuse ea. Nu ți-a plăcut. — Vreau să aud continuarea, am zis. — Ia, ascultă! Într-o dimineață de aprilie, În rozul care-mi vine bine. Celelalte culori Nu mi se potrivesc. Bicicleta de-abia cumpărată, Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]