6,798 matches
-
de structură, limbă, mentalitate și discurs moralizator adună aceste proze istorice într-o clasă aparte"42 (p. 29). Aceste cronici reprezintă, de altfel, punctul de plecare al închegărilor prozei artistice din secolul al XIX-lea românesc: "Cronicarul fură pietre din ruinele istoriei, romanticul, oricare ar fi el, își fondează evocarea la un alt nivel de creativitate, cu pietre furate din ruinele cronicilor. Este acesta un raport de intertextualitate și, în același timp, o soluție de continuitate, de supraviețuire a tradiției prin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
reprezintă, de altfel, punctul de plecare al închegărilor prozei artistice din secolul al XIX-lea românesc: "Cronicarul fură pietre din ruinele istoriei, romanticul, oricare ar fi el, își fondează evocarea la un alt nivel de creativitate, cu pietre furate din ruinele cronicilor. Este acesta un raport de intertextualitate și, în același timp, o soluție de continuitate, de supraviețuire a tradiției prin înnoire, fenomen al devenirii literare de care se ocupă istoria internă a literaturii" (p. 141)43. Din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și pe stînga numai baruri și localuri de noapte răufamate. Oamenii lîncezesc, agresivi. Casa unde s-a născut e un hotel; proprietara, maică-sa, pare să-și fi pierdut omenia. Clădirea unde locuia cu soția și cu copiii e o ruină abandonată. Își regăsește soția, o femeie fără vlagă, care nu-l recunoaște. Cînd i se adresează, o cuprinde teama. Cînd vrea s-o ia în brațe, se zbate și țipă după ajutor. Apare un polițist, trage cu pistolul, George Bailey
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
venit pentru treburile întreprinderii ci doar pentru ea, că i-ai găsit ceva de făcut la Paris, că n-ai coborît la Albergo Quirinale, dar veți locui împreună." Cu ochii minții se țin de talie, "bucurîndu-se de orașul roman, de ruinile sale care le vor aparține dintr-odată cu totul." Bărbatul continuă să-și închipuie, neîncetînd să anticipeze, să revadă, să reconstruiască scene din trecut. Cu cît se proiectează în viitor, cu atît se afundă mai mult în trecut; cu cît face-desface-reface
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
catare nu sunt catare? Cetățile actuale (ridicate la sfîrșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, renovate apoi) au avut pînă în secolului al XVI-lea misiunea de a păzi frontiera aragoneză a regatului francez. Casa catară? Ruinele a patru ziduri, înalte de cel mult un metru. Din satul-cetate tipic occitan (castrum), construit în terase pe coastele amețitoare ale "pech"-ului din Montségur4, n-au mai rămas decît cîteva pietre negre. Inchiziția a ras de pe fața pămîntului orașele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
au cerut unor voluntari să vizioneze reportaje consacrate dezastrelor provocate de uraganul Katrina în New Orleans, în 2005. O parte a acestora a vizionat un reportaj consacrat unui american alb care încerca să-și reconstruiască casa în mijlocul unui câmp de ruine, iar cealaltă parte priveau același reportaj, unde, de această dată, era filmată o persoană de culoare care încerca să-și construiască casa. La sfârșitul timpului de vizionare, voluntarii au completat un chestionar pentru a indica ce ajutor financiar erau gata
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
și figuri literare, digresiuni de o erudiție spumoasă, dezinvoltă, survolînd cu aceeași atenție și maliție monumente de artă, cimitire sau kitch-uri contemporane, reconstituire subiectivă a unui vechi oraș de la Marea Caspică. Dar nimic morbid în succesiunea acestor deambulări în miezul ruinei ideologiei comuniste și a urmelor fastului trecut, printre "palate stalino-venițiene" și improvizații "paleo-industriale". În filigran, pentru a da și mai multă consistență ideii de plecare definitivă, Rolin se joacă subtil și cu o seamă de aluzii la propria operă, evocînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
face decît să adîncească prăpastia. Că Dumnezeu este absent din inima sa și parusia imposibilă, mai treacă-meargă, dar ca propriul discurs să îl trădeze și să nu-l facă să coincidă decît cu intervalul este o condamnare la dislocare și ruină a unității interioare. [Eu] sunt distinct de toate senzațiile mele. [Eu] nu reușesc să înțeleg cum anume. [Eu] nu reușesc nici măcar să înțeleg cine le trăiește. Și de altfel, cine e acest eu de la începutul celor trei propoziții ? (AA) Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din farmec, din predestinare și vertij și, de asemenea, din eficacitatea tăcută într-o lume a eficacității vizibile"529. Dacă seducția este peste tot în mod ascuns sau vizibil, atunci ea este asemeni unei prezențe holiste care se clădește pe ruinele vechii filosofii, expunându-se riscului de a deveni ea însăși un concept tare posibilitatea de a se transforma dintr-un mijloc de deconstrucție într-un termen supus el însuși criticii și deconstrucției fiind una majoră. 6.3. Seducție și retorică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mi-a trecut prin cap că gîndesc ca o femeie cu un singur picior bătrîne m-a întrebat cu cea mai calmă voce din sud se poate mînca o mîncare bună la voi? sînt pe punctul de a deveni o ruină și asta mă bucură ca atunci cînd am aflat că poezia se vinde cu tva i-am rîs în nas cu rîsul lui boureanu pe zidul primăriei agenții de ordine ștergeau un graffiti cu sînge: minunea blondă a orașului candidează
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
lor respiră un aer de moarte. Tabloul dezolării care se înfățișează micii expediții este zugrăvit foarte convingător: "În față, spre inima cetății, alături pe drumul pe care se înșiruiseră, în loc să găsească rânduri dese de apărători, văzură spre groaza lor doar ruine și moarte. Casele erau prăbușite, zidurile crăpate, pietrele plesnite și aplecate în toate părțile". În sfârșit, neștiutorii călători ajung în fața bisericii, care le părea ultimul refugiu în fața thanaticului necruțător: "când intrară în ea, ochii nu vrură să prindă imaginea de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cunoașterii-comunicării", tradițiile sunt prezente și aici. Uneori, ele sunt descalificate prin epitetul de "nostalgici" acordat celor ce își exprimă regrete față de demolări și distrugeri ale unor construcții costisitoare nu numai la vremea lor, dar și după ce au fost tranformate în ruine, pentru că ele nu dispar peste noapte, ci infestează mediul natural și cultural. Prin urmare, este mai mult decât o simplă credință enunțul că, tradiția rămâne o permanență a ființei umane și a mediului său cultural-religios. Oricât de novator și de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la non-existență ori la exiluri îndelungate. Dacă s-ar cunoaște mai bine destinațiile care ne sunt hărăzite prin mișcări atât de haotice, poate am trece mai ușor nenumăratele încercări. Atât solicitatele "reforme", cât și "criza" care revine în valuri înmulțesc ruinele, prelungesc indefinit reconstrucțiile, scumpite mereu prin înșelăciuni. Practica distrugerilor e veche, desigur. Dar a explodat în lanț, pe măsură ce normele autoritare ale vechiului regim erau anulate și înlocuite cu îndărătniciile miilor de revoltați. Rezonanțele cuvântului "jos" se pare că au stimulat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
privatizările agoniselilor generațiilor postbelice, dobândite nu numai cu sacrificarea multor vieți omenești, dar și ale altor specii de vietăți. Trecerea de la socialism la noua modernitate are și părțile ei inedite. Sunt nedreptățiți atât foștii proprietari antebelici, care primesc cu greu ruine din vechile proprietăți confiscate de statul socialist, ori acțiuni la " Fondul Proprietatea", cât și mulți din milioanele de "muncitori", "țărani cooperatori" și "țărani cu gospodării individuale" din zonele necooperativizate, rămase doar cu "certificate de acționari" la întreprinderi falimentate din interese
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nenumărații cerșetori vor "o bucată de pâine... și o carafă plină".) și grave deteriorări ale imaginii țării și oamenilor săi în lumea de astăzi. Lichidarea economiei ultracentralizate s-a împletit cu restructurările prin privatizări și licitații direcționate care duc la ruine, iar printre ele, ici- colo mici capacități de producție "tip căpușe". Așa s-a ajuns ca potențialele de modernitate industrială ale celor șase centre din Modova (Suceava, Iași, Piatra Neamț, Bacău, Galați și Focșani) să scadă dramatic. Din nord, de la micul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
considerate două fenomene combinate care au accentuat separarea Vestului de Est, și anume: (1) cucerirea și jefuirea Constantinopolului în anul 1204 de către armatele cruciadei a IV-a. La recucerirea marelui oraș în 1261, pentru că foștii locuitori au găsit transformate în ruine palatele și locuințele bine clădite, iar bisericile împodobite cu mult rafinament înainte de 1204 dispăruseră, s-au înverșunat împotriva occidentalilor refuzând să mai vorbească latina; (2) amenințarea întregii Europe de invazia mongolilor, începută în 1237, a dus la: (a) accentuarea rupturii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fie destinului istoric, fie celui biologic ori cultural al acestor popoare. Or, pentru omul rațional, nu din cauza stigmatelor genetice ori culturale ale acestor popoare, ci prin limitarea drastică a dezvoltării societăților, cu un model devenit anacronic, s-a ajuns la ruinele care se adună aici de peste două decenii. Dacă în lumea occidentală după 1945 s-au modificat mereu canoanele modernității prin experimentarea de noi forme de organizare a firmelor, a muncii, a timpului liber, a valorilor și normelor culturale deopotrivă, "elitiste
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al IV-lea religia oficială în Imperiu, înlocuind cultul roman de origine antică (păgânism). Iar după descoperirea Americii în 1492, expansiunea creștinismului a fost paralelă cu expansiunea colonială, menținută până la mijlocul secolului al XX-lea. Noile state medievale apărute pe ruinele vechiului imperiu, Reforma și Contrareforma religioasă de la începutul secolului al XVI-lea, Renașterea, Iluminismul și Revoluțiile burgheze din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au dus la crearea puterilor politice și militare moderne care s-au angajat în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dar în viața curentă slujitorii programului contravin idealului propus. Creștinismul a apărut în câteva locuri din Orientul Apropiat, s-a extins pe țărmurile Mediteranei și a ajuns religie dominantă în majoritatea statelor europene apărute la sfârșitul primului mileniu creștin pe ruinele Imperiului Roman. În prima sa formă, creștinismul aducea mângâiere și speranță în sufletele deznădăjduite de poverile prea mari puse pe umerii plebei de către patricienii, senatorii, împărații și cezarii Romei. Imperiul Roman din Apus a sucombat sub loviturile barbarilor, Occidentul s-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
conceptului: epiderma modernității, cu infinitele sale striații. După cum observă M. Savage, Benjamin alege orașul ca loc paradigmatic al modernității nu pentru a i enumera acesteia din urmă trăsăturile, gesturile, procesele definitorii, ci pentru a o surprinde în caracterul ei de ruină și în penumbra visului care îi prevestește catastrofa: ca și cum suprafața lumii vestește, în mod natural, propria ei finitudine și propriul ei „posibil“. Voi reveni mai încolo asupra unui loc din scrierile lui Ben jamin în care autorul explică de ce alege
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este distrusă: „der Souverän des XVII. Jahrhunderts, der Gipfel der Kreatur, ausbrechend in der Raserei wie ein Vulkan und mit allem umliegenden Hofstaat sich selber vernichtend.“ Destinul suveranului este, pentru Benjamin, destinul unei lumi nerăscumpărate, privită din perspectiva căderii, ca ruină, și, astfel, care își uită originea și, odată cu ea, limba originară, ce-i conferă transparență și lizibilitate. Natura materială, repe titivă, opacă se înstăpânește asupra vieții logice a spiritului, distrugerea nu cunoaște o „interpretare“ salvatoare, speculativă sau teologică. Eroul dramei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
păstrează caracterul de expresie a istoriei ca decădere și moarte. Ea are un caracter convențional, este scriere codificată, al cărei interpret nu mai este geniul care vizează, dincolo de forma materială, înțelesul etern, ci autoritatea ezoterică, cel care descifrează, în cuvinte, ruinele acestui înțeles. Astfel, notează Benjamin, alegoria nu este frumoasă. Ea nu are rolul de a împăca semnificațiile, ci de a le menține în dispersie, întrucât această dispersie le vă dește originea transcendentă. Zeul alegoriei, spre deosebire de cel al simbolului, este absent
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
împăca semnificațiile, ci de a le menține în dispersie, întrucât această dispersie le vă dește originea transcendentă. Zeul alegoriei, spre deosebire de cel al simbolului, este absent; abia astfel, el salvează lucrul, nu eternizându-l, ci tocmai dezvăluindu-i caracterul de lucru. Ruinele Romei antice vorbesc, altfel spus, mai cu putere de spre Cetatea Eternă decât reconstrucția sa actuală. Considerarea lucrului ca ruină și a semnului ca scriere le salvează astfel, dialectic: contemplația care le face să survină nu este subiectivă, reverie, calcul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cel al simbolului, este absent; abia astfel, el salvează lucrul, nu eternizându-l, ci tocmai dezvăluindu-i caracterul de lucru. Ruinele Romei antice vorbesc, altfel spus, mai cu putere de spre Cetatea Eternă decât reconstrucția sa actuală. Considerarea lucrului ca ruină și a semnului ca scriere le salvează astfel, dialectic: contemplația care le face să survină nu este subiectivă, reverie, calcul abstract al formei sau divinație, ci ea provine, de fapt, neinten țional, din structura lucrului ca atare sau din semnul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
limba urmează, după cum notează Benjamin, „mișcările creaturii“, ea ajunge să reflecte mișcarea dialectică a acumulării și a dispersiei, ca îmbinare de fragmente, („ausgebro chenen Redestücken“). Ea nu comunică, ci exprimă, prin scriitură, suprafața lumii. Exercițiul lingvistic, proiectat asupra lucrurilor în ruină, devine contemplație melancolică a acestora. Benjamin descrie, s-ar putea spune, natura melancolică a limbii, în forma ei scrisă, singura legitimă din punct de vedere onto logic. Interioritatea sunetului, caracterul său ideal (după cum îl descria Hegel, în Prelegeri de estetică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]