4,482 matches
-
așteaptă în cameră. Și lui i-e foame. Nu pot să-l las așa. Da' de ce nu spui așa de la-nceput?! Îmi place că te gîndești și la alții, ești un copil bun. Îți mai pregătesc imediat cîteva. Să vă săturați. I-a mai dat bomboane și două batoane de ciocolată. O să se bucure Alin. Prima misiune îndeplinită. 10 Pe drumul spre cameră s-a întîlnit cu Radu. A țîșnit de undeva, dintr-un loc ascuns în lambriurile coridorului, speriindu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nu trăiesc bine-n sat. Nici În sat nici În vecini Numa-n pustiu de streini. ” -//,, Foaie verde flori de ghiață De-ar ști omul ce e viața Că-i subțirică ca ghiața. Ar petrece zi și noapte Să se sature de toate. Că viața-i trecătoare Ca și floarea cînd Înfloare. Dimineața că-n pupește Peste zi că Înflorește Și, seara se vestejește. Dragostea, ca sentiment general. Exemplificăm : „În livada lui İon Toate păsările dorm, Numai una n-are somn
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
În pom Cu gurița strigă İon. Vii la țața să te adorm Cu capu Ă pe pieptul gol. Nu e İon, nu e nimic C-a plecat după iubit Fi-ar iubitu Ă de cap Că nu s-a mai săturat De an de la secerat. Pe alții Îi fudulesc, mai ales cînd iubesc pe cine le place. Exemplificăm : ,, Frunză verde trei lalele Tot trecînd la deal la vale S-a luat lumea de mirare, Că-s fudul și mă țin mare
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Și mai tare tropăiră. Supărată maica sfîntă Cu grai astfel le cuvîntă : ăă - Fireți cailor să fiți Și de mine afurisiți Și de mine pe vecie Mersu-n fugă să vă fie. Oricît veți voi să mîncați Rar voi să vă săturați Numai-n noaptea de İspas Și atunci decît un ceas. >> Merse În ieslea boilor Boilor săracilor. Dar boii cum o văzură Începură a rumega. ăă - Stați voi boi, nu rumegați Durerile mi-alinați >> . Și boii cum auziră Îndată pe loc
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
o capăt. Am să-i imit pe ceilalți, pe descurcăreții care-au izbutit, pe transfugii lucidității, am să-i jefuiesc de secrete și chiar de speranțe, fericit să mă agat împreună cu ei de josniciile ce duc înspre viața. M-am săturat de nu, da-ul mă ispitește"31. Că și Nietzsche, Cioran pare să jinduiască după experiență după care traim mai bine cu minciună decât cu adevărul și putem să duram atât cât durează provizia noastră de ficțiune, capitalul nostru de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
totul a decurs că o fatalitate."19 Acumulate subteran în deceniul trei, contradicțiile au izbucnit în următorul, "vărsându-se în delta primitoare a războiului, a dictaturilor, a dictatului vienez, a Yaltei, a lui 1944-1947"20. Tinerii intelectuali români s-au săturat de excesul de burghezism, de nerăbdarea de a afirma agresiv, desigur "omul nou", care blama feminitatea decadenta a Franței, în așteptarea masculinității germane, s-au săturat de rusofobia românească, decid să acționeze, fiecare în maniera să. De fapt, prietena lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a dictatului vienez, a Yaltei, a lui 1944-1947"20. Tinerii intelectuali români s-au săturat de excesul de burghezism, de nerăbdarea de a afirma agresiv, desigur "omul nou", care blama feminitatea decadenta a Franței, în așteptarea masculinității germane, s-au săturat de rusofobia românească, decid să acționeze, fiecare în maniera să. De fapt, prietena lui Cioran de o viață, Simone Boué, mărturisește, după moartea lui, ca, făcând ordine în imensă dezordine din mansarda filosofului, printre nenumăratele hărți, cărți și reviste, a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și vinovatul trebuia să plătească . Vorba ceea: Nu plătește bogatul, ci vinovatul ! Așa și tata, a dat gloaba pentru mine și pace bună. După ce-a venit el rușinat de la ispasă, mi-a tras o chelfăneală ca aceea, zicând: Na! satură te de cireșe! De amu să știi că ți-ai mâncat lefteria de la mine, spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ? Însă ca orice copil, și Nică este cuprins de părere de rău: ―mi se dusese
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
decorul intim și nespus de plăcut al grotei cu un izvor ce țâșnea încet din stâncă și se prelingea pe pământ, formând în mijlocul prundului un bazin cu apă foarte limpede, deasupra căruia mă aplecam pentru a privi fără să mă satur niciodată minunatele dantele ale mușchiului verde din fund, viermii agățați de frânturile de lemn, bucățile de fier vechi cu rugină și mâl pe ele, animale și lucruri variate din fundul apei fantastic de frumoase 147. În Simboluri ale științei sacre
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Anton Țâhă, înconjurat de răchiți umbroase, dar necurățat vreodată, colcăind numai de broaște+guzgani. (op. cit., 151) Fantasmarea apei și a jivinelor care o populează este indiscutabilă (căută singur, Cititorule, cuvântul care pune punctul pe falicul {I} din relatare, m-am săturat să tot subliniez vocabule sfidătoare pentru urechile feminine de la Mârlad în Maramureș). Nu e greu de imaginat ce poate însemna la nivelul auto-percepției corporale, scăldarea într-o topitorie de cânepă în timpul verii. Dacă subiectul care scrie la mașină ajunge să
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
reprezintă, într-un mod sugestiv privind aspectul politic, actele de abdicare. Cauzele sunt diverse, cele mai multe situații apăreau în perioadele de criză ale raporturilor cu Poarta, în special din motive de ordin fiscal (Petru Șchiopul abdica pentru că "nu mai poate să sature pântecele turcilor fără fundu")663. În planul relațiilor externe Adunările de stări deliberau și adoptau hotărâri privind trimiterea solilor la Poartă (Vaslui, în 1456), la Dieta Poloniei (1597), precum și relativ la actele de omagiu, privilegii, reorientarea politicii Țărilor Române, declararea războiului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
visător" ieșean, de la Presiunea luminii (Editura Tineretului, București, 1968) și până la Paradisul (Editura Eminescu, București, 1996). Din niciunul dintre ele nu lipsesc temele complementare ale pierderii și regăsirii, ale fragilității și forței, ale umilinței și superbiei creatorului, un creator niciodată săturat de susținerea propriei partituri. Foarte rar, Ioanid Romanescu apelează la procedeul alegorizării pentru a vorbi despre sine; chiar și atunci, o face în aceeași manieră contrastivă, pentru a-și accentua virtuțile și deopotrivă slăbiciunile. Fără excepție, reprezentanții regnului animal sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă trezești sunând// îți va fi greu, prea te-ai obișnuit/ cu muritorii care te ascultă / eu te și văd cu talanga la gât/ cum behăi printre spini cu lâna zmultă// nu vreau nimic din lumea de apoi,// m-am săturat de cuvintele tale cum ai ajuns păstorul turmei/ tu cel mai mare dintre haimanale?" O atare atitudine față de divinitate, aparent explicată tot prin prisma complexului singurătății, trebuie corelată așadar cu concepția despre timp a lui Ioanid Romanescu. Acesta se relevă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în coastele veacului/ însângerat de un sfârșit/ enigmatic// acesta-i cuvântul/ strigătul verde/ oblic pe cer/ drept în Ocean/ pe obraz trăgând linii sângerânde/ neverosimile/ soarele ca o tipsie încinsă pe creier/ nevoile fiziologice ale trupului/ în care... Doamne!/ mă satur de zbuciumul interior al fiecărui organ". Impresia vizibilă pe care o lasă discursul liric doar în aparență, așadar, rupt, sacadat este că însuși timpul circumscris apare ca unul al suspendării, al ruperii de o realitate goală de sens; nu de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încheagă, în orice caz, o mitologie barocă a textului conceput din cuvinte care, odată zămislite, "se preschimbă în/ adâncuri", adâncuri de care scribul este deopotrivă oripilat și fascinat. Captiv, de voie, într-un teritoriu monstruos, el trudește, fără să se sature, la mecanismul de producere a textului care să salveze ființa de propriii demoni, între care cel mai înspăimântător pare a fi o solitudine radicală, specifică secolului ce abia a trecut: "Dar nu există nimic care să ne poată salva de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
eroism, dragostea de libertate și temeritatea în fața morții. Setea de bogăție a trecut în ipocrizie și venalitate. Anume în acest Paris oraș spiritual, vesel, liber și cutezător mică burghezie și-a găsit desăvârșirea, expresia să estetic coerentă. Francezii s-au săturat de catastrofe, revoluții, războaie, căutări, ei și-au dorit o viață liniștită, mulțumită, o existență închisă în sine. Vom mai adaugă la cele menționate că și modul de viață francez, l'art de vivre français, "la poétique d'être Français
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unui simbol însărcinat cu marcarea și reprezentarea poziției sale pertinente în spațiul social și sentimental. Ea nu mai este un "caracter" în tradiția lui La Bruyère, ci mai degrabă un simbol al unei poziții sociale mondenitatea care creează un univers săturat de trăsături, spații, acțiuni și detalii semnificative (saloane și recepții, aventuri și divertismente, aparente și modă). Mondenitatea, cod simbolic al aristocrației descendente din politețea Curții și a urbei 124, este un microcosmos care are caracteristici proprii: un cod comportamental reglementat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care nu mai poate oferi resurse pentru exterior, nici nu se mai poate preface. Circuitul exterior interior devine, din ce în ce mai lent, meditativ, el fiind vizibil chiar și prin fragmentarismul de la nivel textual, precum și prin numeroasele puncte de suspensie. Interiorul, obosit și săturat să lupte, nu mai deține suficient combustibil, pentru o nouă, eventuală, reînviere. Tăcerea devine, astfel, singura posibilitate de evadare, a omului, iar metafora, singura posibilitate de luptă a poetului. Frenezia participării senzoriale la lume se inversează, aici, într-un imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
marile puteri, care fac din globalizare un profit. Îmi iubesc țara, limba, cultura națională și toate valorile locului ce trebuie protejate împotriva invaziei de împrumuturi străine spiritului nostru căzut deja în ispită. Disprețuiesc pe românii care strigă că s-au săturat de România. Nu Țara e de vină, ci vânduții care o reneagă, nu fac nimic pentru ea, dar o locuiesc și îi mănâncă pâinea trudită de țăran. Problema postmodernismului a rezolvat-o inteligent, în proza lui, Petru Cimpoeșu. Votez cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să-și modifice votul. Încetul cu încetul echilibrul de forțe se inversează. La un moment dat, juratul care-și schimbase primul părerea spune: Nu trebuie să judecăm decît după fapte." Reacția unui jurat care votează în continuare vinovat: "M-am săturat de fapte! Facem ce vrem cu faptele!" Primul jurat: "Exact spre asta ne-a condus arhitectul." Faptele sunt în continuare întoarse pe toate fețele, pînă la ultima consecință. După ce au hotărît, în fine, că acuzatul e nevinovat, jurații ies din
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
menită să-i umilească înainte de a-i extermina. "Cei care-și închipuie că vor supraviețui sunt nebuni de legat, au căzut în plasă, dar eu am înțeles perfect că sfîrșitul e aproape, poate chiar în încăperea asta, de îndată ce se vor sătura să ne vadă goi, legănîndu-ne de pe un picior pe altul, încercînd la răstimpuri să ne așezăm, descurajați de fiecare dată de cei 10 cm de apă care inundă pardoseala." Suntem foarte departe de imaginea celor oprimați, solidari, uniți în nefericirea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care ne putem face mulți prieteni. Una din calitățile cele mai de preț pe care omul trebuie să o aibă este aceea de a fi manierat. Un vechi proverb spune că „de vremea frumoasă și de omul bun nu te saturi niciodată”. Dacă vremea frumoasă ne bucură pe toți fără să depunem vreun efort, omul bun este ca o construcție ce are la bază răbdare, dragoste și mult, mult tact din partea educatorilor. Această construcție începe încă din copilărie în atmosfera caldă
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
absolută a nebunului, dar nici nu depindeam de foarte mulți. Formatul era interesant, dar, la un moment dat, și pe acesta vrei să-l depășești. Și așa am ajuns să fac documentar. După cum vedeți, faci ceva un timp, apoi te saturi, faci altceva și încerci să mergi mai departe. Am făcut un documentar de jumătate de oră, apoi unul de trei sferturi de oră, iar acum unul de 90 de minute. Să vorbim despre geneza unui documentar. Cum găsiți ideea de la
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cu handicap erau trimiși în spitale, cum era cel de la Cighid, unde nu li se mai asigura nicio asistență medicală, iar mortalitatea era de 50%. Unii dintre ei stăteau ani de zile în spitale, iar la un moment dat se săturau de ei, și familia, și statul, și toți se săturau de ei și-i trimiteau acolo. Era o condamnare la moarte. Se știa clar ce se întâmplă. Nu era doar răspunderea lui Ceaușescu, era un întreg mecanism: personalul acestor cămine
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Cighid, unde nu li se mai asigura nicio asistență medicală, iar mortalitatea era de 50%. Unii dintre ei stăteau ani de zile în spitale, iar la un moment dat se săturau de ei, și familia, și statul, și toți se săturau de ei și-i trimiteau acolo. Era o condamnare la moarte. Se știa clar ce se întâmplă. Nu era doar răspunderea lui Ceaușescu, era un întreg mecanism: personalul acestor cămine asista pasiv la toată povestea asta. Unii sunt traumatizați, dar
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]