3,958 matches
-
asista cum respectivul se duce la altcineva era de un milion de ori mai bună. Oricum, nu-mi pasă. E mai bine așa, serios. Fiindcă așa e, chiar trebuie să mă concentrez la munca mea. Imediat ce ajung în casă întind scândura de călcat, bag fierul în priză, dau drumul la radio și-mi fac o cană de cafea tare. De-acum încolo, cu asta o să mă ocup. Am să-mi văd de treburile zilnice. Și o să uit complet de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se uite fix la mine. — Cu ce preț ? — Ce vrei să spui ? Îi evit privirea. — Vreau să spun că atunci când ai apărut aici, erai în pragul unei depresii nervoase. Erai ca un iepure speriat. Albă ca hârtia. Țeapănă ca o scândură. Arătai ca și cum nu văzuseși niciodată soarele și ca și cum nu te bucurasei niciodată de nimic... — Exagerezi. — Ba nu. Tu chiar nu vezi cât de mult te-ai schimbat ? Nu mai tresari din orice. Nu mai ești încordată la culme. Îmi ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în... Cornwall. — Cornwall ? Se uită lung la mine. — Îhâm. Îi arăt bilețelul cu trenurile, și-mi vine un chef nebun să râd cu poftă de ridicolul întregii situații. Nathaniel se sprijină de balustradă, cu degetele mari în buzunare, și privește scândurile de lemn ale podului. — Și... unde-ți sunt prietenii ? — Nu știu. S-au dus. Și nu sunt prietenii mei. I-am dat una lui Guy, adaug mândră. Nathaniel își dă capul pe spate și râde. — Deci te-au concediat. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
niciodată. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă în viață, când credem că totul e pustiit la picioarele noastre, dar apoi observăm că a mai rămas câte ceva, tot așa aici câteva fragmente împrăștiate, zdrențe murdare, resturi de materiale aruncate, cutii ruginite, scânduri putrede, o bucată de plastic pe care vântul o poartă de colo colo, ne arată că acest teritoriu a fost ocupat pe vremuri de așezări de proscriși. În curând edificiile orașului vor înainta ca o linie de pușcași umăr la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asist la îmbătrânire, spuse Marta, zâmbind. Însă apoi chipul ei deveni grav, E adevărat că ni se strânge inima la gândul că trebuie să abandonăm toate astea, spuse. Se aflau sub dudul negru, așezați unul lângă altul pe una dintre scândurile de uscat, priveau în fața lor casa, olăria care se rezema de ea, dacă și-ar întoarce puțin capul, ar vedea printre frunze ușa deschisă a cuptorului, dimineața e frumoasă, însorită, dar răcoroasă, poate că se schimbă vremea. Se simțeau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cuptorului, dimineața e frumoasă, însorită, dar răcoroasă, poate că se schimbă vremea. Se simțeau bine, în ciuda tristeții, se simțeau aproape fericiți, în felul acela melancolic pe care fericirea adesea îl alege ca să se manifeste, dar, brusc, Marçal se ridică de pe scândura de uscat și exclamă, Am uitat, părinții mei, trebuie să mergem să vorbim cu părinții mei, pun pariu doi la unu că se vor întoarce la ideea că ei trebuie să meargă la Centru, și nu tatăl tău, Cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și Fiii. Dau amândoi peste cap șampania. Liliane face un număr din Patricia Kaas cu Ce soir je ne vous plais pas? Lionel e aproape gata să intervină cu un citat din Gabi Luncă: Și-am să te bat, cu scândura de la pat, pân’ la ziuă praf te fac, dar se abține. Începe să plângă; în ultimul timp, plânge cam ușor. Bea o gură de șampanie direct din sticlă și spune: — Mi-e clar: pot să fac tot ce vreau, dar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu se mai des Ici a căzut Dincolo, pomilor le‐au Florile au ieșit din răzor și umblă toate pe unde vo T Toate și‐ au azvârlit cununa. Nimeni nu mai face popas. Numai mama a rămas. E Cu fiecare scândură de la gard Ea își ține singură azăvadă, Sprijină casa cu umerii să nu A Nu mai ascultă nimeni, nu mai dă spic AMINTIRE Am vrut, măicuță, să avem în casă af, af. e‐ ai îmbrăcat cu bluza cea mai nouă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sărută. „Poate, maică, sunt bătrână ... și‐ a prins dorul să mă‐ndrume Să mai văd odată maică, Ce mi‐a fost mai drag pe lume! Caerul mi‐i pe sfârșite... Mâine, poate‐ și curmă firul, și‐ ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul ... Jale mi‐ i de voi mămucă, și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe‐ o margine de groapă, Bietul taică‐tău m‐ așteaptă ... Tu odorul mamei‐n urmă Să te‐ aduni cu frații‐acasă și să‐mparți
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
când nu-i perii, Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. Bine-ți pare să fii singur, craiu bătrân fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? Să te primbli și să numeri scânduri albe în cerdac? Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac! Alungat-o ai pe dânsa, ca departe de părinți În coliba împistrită ea să nasc-un puiu de prinț. În zadar ca s-o mai cate, tu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastă. El s-așează lângă dânsa, fruntea, ei o netezește, O desmiardă cu durere, suspinând o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, Ea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
furtuna ridică al ei glas, Că vântul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, Că-n sufletu-i pământul se sbate cu necaz - Că orice-i viu în lume acum încremenește. Se sgudue tot domul de pare-a fi de scânduri, Și stânci în temelie clătindu-se vedem, Plânsori sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin bolte, se chiamă, fulger-, gem Și cresc tumultuoase în valuri, rânduri, rânduri... Din inimă-i pământul la morți să deie vieață, În ochi-i să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Să stai visând la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii; În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri; De-odat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri... Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii. {EminescuOpI 120} II Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfânt în care ne-ntîlnirăm, Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mână rece
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ori neghiobi! Unul caută-n oglindă de-și buclează, al său păr, Altul caută în lume și în vreme adevăr, De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj; Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii, Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii. {EminescuOpI 131} {EminescuOpI 132} Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pagină neroadă. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... ori ce-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune. Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scânduri... Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
școală și așteptăm indicațiile lui Daisy. —Gata! Așa e bine! Acum așezați-vă în cerc în jurul meu! Executăm comanda într-o clipă. —Rebecca, fii atentă! Eu am să stau dreaptă și am să mă încordez până ajung țeapănă ca o scândură, iar tu mă apuci de umeri și mă pasezi altcuiva din cerc. —Bine, zic, nu fără oarecare neîncredere, în timp ce mă aplec și o apuc de umeri. Îi simt oasele ascuțite prin puloverul subțire. De-abia apuc să o ating, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
qui-pro-quo-uri, déjà-vu-uri. Oglinda A tunci când orașul începu să gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină-te în baston!" strigau atomii scândurilor. "Liniște!" răspundeau moleculele oaselor ei bătrâne. Autovehiculele, tramvaiele, bicicletele, motoscuterele, ATV-urile, elicopterul Poliției care monitoriza traficul, toate mergeau în marșarier. Îndrăgostiții se plimbau agale pe alei, cu spatele înainte, semnalul sonor nu mai era claxonul, ci piuitul. Fiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obrăznicie prin faptele reprobabile expuse cu nonșalanță înțelepților nimicului, patriarhilor inutilului, adversari neobosiți ai luminii din sufletul ei. Plecând la drum, ce-i putea dărui iubitului? Pentru a-i spune astea veniseră fantasmele? Sau nu? Camuflarea S e ia o scândură, înaltă de 4 m, groasă de 4 cm și lată de 0,35 m. Și se îmbracă, desigur, cu tablă galvanizată de 0,5. Bătută bine cu ținte, din doi în doi centimetri. Și se îngroapă în brâul de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lată de 0,35 m. Și se îmbracă, desigur, cu tablă galvanizată de 0,5. Bătută bine cu ținte, din doi în doi centimetri. Și se îngroapă în brâul de beton, placat cu pietre de râu. Și alături încă o scândură de fag, bineînțeles, ca și prima. Și tabla o va înveli bucuroasă și pe aceasta, cum cu bucurie vor fi bătute și cuiele, la aceeași distanță, păstrându-se simetria, simbolul perfecțiunii în construcții cu specific aparte. Și se mai iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de fag, bineînțeles, ca și prima. Și tabla o va înveli bucuroasă și pe aceasta, cum cu bucurie vor fi bătute și cuiele, la aceeași distanță, păstrându-se simetria, simbolul perfecțiunii în construcții cu specific aparte. Și se mai iau, scândură după scândură, kilograme de cuie de 2,5 cm cu φ de 2 mm, pentru toți metrii cubi de scândură și pentru toate zecile de kilograme de tablă care vor deveni în câteva săptămâni cel mai sigur, frumos, impenetrabil, nealterabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bineînțeles, ca și prima. Și tabla o va înveli bucuroasă și pe aceasta, cum cu bucurie vor fi bătute și cuiele, la aceeași distanță, păstrându-se simetria, simbolul perfecțiunii în construcții cu specific aparte. Și se mai iau, scândură după scândură, kilograme de cuie de 2,5 cm cu φ de 2 mm, pentru toți metrii cubi de scândură și pentru toate zecile de kilograme de tablă care vor deveni în câteva săptămâni cel mai sigur, frumos, impenetrabil, nealterabil, invincibil, sepulcral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bătute și cuiele, la aceeași distanță, păstrându-se simetria, simbolul perfecțiunii în construcții cu specific aparte. Și se mai iau, scândură după scândură, kilograme de cuie de 2,5 cm cu φ de 2 mm, pentru toți metrii cubi de scândură și pentru toate zecile de kilograme de tablă care vor deveni în câteva săptămâni cel mai sigur, frumos, impenetrabil, nealterabil, invincibil, sepulcral GARD. Ce va apăra casa de jur împrejur. Și o va feri pe adolescenta Mioara Alimentară de ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căzi, hârdaie, lighene, albii, ploști, urcioare, cratițe, oale, căni de lut, de tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano, tigve de om, de elefant, de vampir, de crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din fibre artificiale, din nailon, din pânză de păianjen, oale de noapte, de zi, de cer plumburiu, de strigăte de pescăruș, de guri de pește, de safir, agate, aur, argint granit, gresie și au așteptat. În case, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care vedea pe fiul ei în fiecare dintre noi atunci când ne-ntorceam seara obosiți de apă și soare, ah, femeia tresărea ori de câte ori mamele ne strigau de la porți, mai lasă-mă puțin, noi stăteam până când stelele păleau, urmăriți în tăcere printre scândurile porților (mai este oare vântul?) de ochii grijulii ai mamelor noastre mereu tinere, mereu frumoase, mereu, mereu! Ne strânge zidul de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca pe niște relicve, unele râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
convenție, fără trucaje, fără lumini care să scoată vreun simbol în evidență, fără vreun semn teatral subînțeles. Mesele, oamenii, băutura, cu precădere vodcă, tutunul, de preferință de cel mai prost soi, lumina cețoasă, geamul vopsit cu noapte vomată, podeaua de scânduri reci ca lespedea, murdară de noroi și chiștoace, toate constituiau decorul tridimensional al scenei. Dincolo de realitatea ficțiunii, suprarealitatea era pura realitate a tenebrelor. Animalele umane ardeau pasional, iubeau înfocat și exprimau paginile scrise în afara lor, ca niște mari actori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]