3,866 matches
-
țigări în aerul sărat și curat al țărmului Mării Negre. Au alergat de zăpăciți pe plajă, au petrecut cu mai mult folos această oră decât să fi stat în clasă degeaba, să fi dormit sau zgâit la planșele colorate și cu schelete înfricoșătoare. Oricând elevul de la Mircea era dispus și mai ales tentat în timpul orelor când vremea prielnică îl îndemna să privească peisajul marin nesfârșit, zguduitor de monoton însă în permanentă frământare și mai ales că rămăseseră numai câteva zile până la sfârșitul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte de memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe acest teren privilegiat de joacă al copiilor din insulă. TÎnăra femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din nou usturător de albastru pare iluminat dinăuntru. Pe scenă un personaj nou. Poartă un tutu rozaliu și pantofi de balet. La spate i se zbat și zornăie din când în când, ca niște scuturi, o pereche de aripi cu schelet metalic, anemice și prăfuite. Face o reverență largă...) Eu sunt îngerașul protector al Pulcheriei de când era mititică. Nici nu pot să-mi imaginez cum m-au găsit după atâta vreme, dar m-au chemat aici în fața d-voastră ca să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să piardă timpul. Cred că n-am auzit corect, m-am gândit. Hanley era o adolescentă, debutantă într-ale mondenităților, care era faimoasă pentru subțirimea exagerată a trupului. Săptămânalele mondene publicau în mod constant fotografii cu Alexa, un soi de schelet ambulant, îmbrăcată în bikini tanga, la Chateau Marmont. Titlurile care însoțeau fotografiile erau de genul „Periculos de slabă?“ sau „E Alexa anorexică?“. Ideea că Alexa Hanley scria o carte cu diete era mai mult decât hilară. Ce avea ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
patru celule fundamentale ale zigotului. Trei dintre ele se ramifică și încep să se multiplice foarte repede pentru a forma țesuturi specifice. Una dă naștere ectodermului, care formează tegumentul și sistemul nervos al corpului. Altă celulă formează mezodermul, care cuprinde scheletul, mușchii și sistemul circulator. A treia celulă declanșează formarea endodermului, care cuprinde toate organele și glandele vitale. Dar ce se întâmplă cu a patra celulă? Practic, aceasta intră în „hibernare”, reproducându-se foarte încet, în celule identice. Această celulă stochează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
așa? spuse el. Era brunet și avea ochii spălăciți, ca ai fetei din fotografia de cazier, dar aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut praf: un schelet ambulant în pantaloni bufanți maro și un maiou soios. Avea umerii plini de alunițe și chipul ridat, spuzit de coșuri. Ne făcu semn să intrăm și ne anunță: — Am un alibi, în caz că vă trece prin cap că eu am ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și nicăieri, așa că l-am împins pe Dolphine la o parte și am început să sap eu însumi. Prima lovitură de lopată i-a retezat marinarului craniul, iar a doua a pătruns în tunica lui, îndepărtându-i toracele de restul scheletului. Picioarele îi erau sfărâmate în bucăți. Am săpat în continuare în nisipul ce scânteia de la grăuntele de mică. Apoi am dat de larve, măruntaie și o rochie cu crinolină pătată cu sânge și nisip și oase vechi și nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doar într-un Cabinet? fluieră a pagubă mustăciosul mai târziu, când se înșirau tustrei de-a lungul unor saloane, bătute parcă de miresme de ierburi marine, perdeluite în plușuri atât de verzi și de roșii, ca și cum și-ar fi plimbat scheletele prin interioarele unor boabe de strugure sau de măceși. - Stăpâna acestei gospodării este cadru dicactic, mai turui brunețica o fărâmă din dresajul de ghid. - Și ce predă, fă? - Păi... engleza, franceza, literatura română, științele condamnate... Chiar în fața noastră se desfășoară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bărdița mea de tranșat carnea (o țin tot timpul după ușă... În caz că...). Realizez că aici am nevoie de artileria grea. Îndepărtez ușor, cu mare grijă pledurile și Înlătur salteaua groasă, din care Încep să curgă tot felul de ațișoare. Rămâne scheletul de lemn, vulnerabil În toată goliciunea lui, cu rândurile de scânduri albe, ca niște coaste uriașe. Mă-ncearcă un fel de compasiune, dar apoi mi se face rușine si Înghit În sec, scârbit de clipa mea de slăbiciune. Scot un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Al meu sân, Să vezi marea-i de mâhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncia bine 30Traiul meu: Suflet mort, zâmbiri senine - Iată eu. {EminescuOpIV 22} CINE-I? (din drama "Steaua mării") Norul țipă, marea latră, Plioscăind de stânci în veci, Și scheletele de piatră, În natura cea maratră, 5Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist și mare, Ce se nalță rece, sur, Cu fantasticul lui mur, Printre stânci cu poala-n mare 10Și cu fruntea-n cer de-azur; În castel isbind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
său. Luntrea, un vis de aur, pânza albastră-a mării O sfâșie - și-aproape ea vine-acum de mal, Un mal de pietre suie, de stânci frânte rebele, Ce stau lovind cu poala în înspumatul val. Acolo printre stînce bătrâne și schelete, Un templu în ruină, de apă înnecat, Pe jumătate murii și stâlpii și-i înclină Și stă-n curând să cadă de vreme sfărâmat. În scorburi de părete trăiește-un biet călugăr Tânăr, frumos - dar însă ca umbra el e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în văluri lungi și, trează, Mergând încet spre-un vis: Fata-Morgana. Într-adevăr: adânca depărtare: Arată un palat numai splendoare. Printre ferești pătrunde o lumină; Perdelele-i păreau muiate-n soare. De prin deșerturi lungi și depărtate, În șiruri vin scheletele uscate. Pustiu-atunci, cu caravane-sate, Dormea ca mort sub luna care bate. O caravană lângă mine trece, Naintea ei vine-o suflare rece. În șiruri lungi se strecur și se strecur: Eu număr unul, număr doisprezece. {EminescuOpIV 213} Un chip atuncea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca un râu etern în minte-mi cură: "Colo-n palat rezidă-o vrăjitoare "Și om cu ochii vii de-o vede moare; "Iar celor morți, lumina lor adâncă, Li dă viața nopții trecătoare. Deci vin și tu pe un schelet să-ncalici, "Să vezi palatu-i în lumini opalici; De șirul nostru să te ții în urmă Pîn-la grădina ei cu flori italici. "Și iată vălul meu ți-l dau - pe față "Să-l pui, s-acoperi ochii tăi de ghiață, Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și marea sparge piatră Și tunete bătrâne pe-a ceriurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane, moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se svîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nnalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades, Un înger, o femee cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai cu flori și cu poiene 310Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure... și-n blânda lor cântare Dispar ca sarcofage insulele în mare. .............................................. Ce loc! bătrâne stînce ridic-a lor schelete De piatră, ce de valuri și vîntu-s sfîșiete; Un templu în ruină de apă înnecat Pe jumătate... Stâlpii și murul fărâmat Stau în curând să cadă... Și în astă ruină Prin scorburi de părete, în neagră vizuină, Trăește-acest călugăr... Apari
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ommorîtor, ce neacă or-ce simțire din inimă - or-ce idee din cap. Iată poesia lui împlinită - iată cum își închipue el pământul.. Întreabă ființa care svîrcolește cu privirea o lume, care aruncă o lume în norii unde aruncă privirea sa. Palide schelete cu ochiul mort, cu inima moartă, care îmblă prin ruina pământ cătând să-și sugă sângele unul altuia. Oamenii credea[u] în nemurire? Cînd? Când ave destul suflet ca să le-ajungă dincolo de mormânt. - Acești oameni nu vor învia neci odată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Domniau ca două spaime pe biata Românie. În lumea spăimântată venit-a însă-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când poporul puternic de jugu-i desfăcut Și-aduse-atunci a minte ce fuse în trecut, A desgropat din piatră bătrânul meu schelet Și, în cântarea dulce a unui blând poet, Poporul, ochi-n lacrimi, jură în ceasul sânt C-o Românie una esistă pe pământ Și au făcut Credința, Voința lor cea tare Din două țări mici, slabe, o Românie mare. Când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sau Torremolinos. Orașul vechi de lîngă port fusese transformat Într-o bijuterie, căsuțele de pescari deveniseră wine-baruri și anticariate. Apucînd pe drumul care ducea la Clubul Nautico, am trecut pe lîngă o ceainărie elegantă, o casă de schimb decorată cu schelet de lemn În stil Tudor și un butic În a cărui vitrină modestă era expusă, solitară, o splendidă rochie de designer. Am așteptat pînă ce un furgon Împodobit cu scene de trafic În manieră trompe-l'œil a garat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mașinii și porțile de fier forjat. Arșița incendiului Încă mai părea să emane din carcasa măcinată, rămasă În vîrful dealului ca o arcă trecută prin foc de un Noe modern. Se vedeau grinzile acoperișului ieșind din partea de sus a zidurilor, scheletul dezgolit al unei corăbii a morții purtîndu-și deasupra catargele hornurilor. Tende pîrjolite atîrnau la ferestre ca niște vele sfîșiate, steaguri negre fluturîndu-și mesajul sinistru. — Bine... O să ne deschidă Miguel. El are grijă de locul ăsta, sau de ce-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În urma Citroënului meu; apoi viră scurt și pătrunse În labirintul rutier, salutîndu-mă cu cîrÎieli vesele de claxon care se risipiră peste pantele colinelor. Douăzeci de minute mai tîrziu am descoperit Saabul lîngă aleea ce ducea la o vilă spațioasă, pe schelet de lemn, la mai puțin de două sute de metri de porțile proprietății Hollinger. În spatele zidurilor Înalte, păzite de camere de luat vederi, o femeie În vîrstă mă urmărea de la o fereastră aflată la etaj. Crawford, eram convins, făcuse autostopul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
reverbera ecoul cablului de metal tensionat pe cabestan În atelierul În care Andersson și echipa lui de meșteri spanioli uscau și lăcuiau carenele ce Începuseră să absoarbă apă. În tot acest timp, În centrul portului, o goeletă distrusă de foc - scheletul pe jumătate scufundat al lui Halcyon - era legată de un șlep de oțel. Catargul carbonizat și velele Înnegrite Împărățeau peste Întinderea de ape, Îmboldindu-i pe navigatorii iahturilor din Residencia Costasol să-și strîngă terțarolele și să plece În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cea a Florenței din vremea familiei Medici, dar era cu mult mai solidă decît a orașelor similare din Europa sau America de Nord. PÎnă și eu mă contaminasem de la atîta optimism și creativitate. În cursul serilor, trîndăvind pe marginea piscinei, schițasem deja scheletul unei viitoare cărți - „Marco Polo: Primul turist al lumii?“ - care avea să fie o istorie a turismului și-a intrării sale În eclipsă odată cu era călătoriilor. După luni de zile de cînd Își pierduse nădejdea În mine, agentul meu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bani, talent și mîndrie civică În care nu apăruse Încă nici un semn de suprasolicitare. Iahturi și șalupe de mare viteză proaspăt recondiționate aglomerau portul, iar Gunnar Andersson recrutase mecanici cu normă Întreagă care să Întrețină motoarele și echipamentul de navigație. Scheletul plin de apă al lui Halcyon Încă mai atîrna de șlep, ca o carcasă de balenă uitată În legăturile cu care fusese priponită de auxiliara unui pescador, dar abia se mai vedea prin pădurea de catarge strălucitoare. Membrii clubului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
porneau furtunile de nisip, iar Pământul stătea pe-o coastă: oamenii vorbeau încă de cutremurul care trecuse de munți și făcuse o ruină din Arg-e Bam. Zartosht-ii din Yazd îi spuneau țara oaselor, fiindcă vântul și ploaia scoteau din adânc schelete de pești mai mari ca o barcă. Peretele muntelui Lalezar creștea din mormintele unei mări. Zarathustra Înțeleptul le secase din ape și lăsase doar creste cu cărări pentru oi. Pentru el, un copil încă nedus la școală, Kerman era oaza
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de-a valma cu lucruri adunate din bazare, un carnaval continuu, deconcertant pentru orice vizitator, săli Închinate lui Napoleon sau Sfântului Francisc. Toate sunt forme de excentricitate duse la limita nebuniei. Cum ar fi, Între altele, așezarea În grădină a scheletului unui vechi cuirasat, de pe a cărui punte unicul matelot dă onorul oaspeților mai importanți. DisraëliBenjamin Disraëli, conte de Beaconsfield (1804-1881). Intrarea viitorului om de stat britanic În lumea literaților dandy are efectul unei bombe. În 1826, când În revista Athenaeum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]