5,013 matches
-
din Sud-Estul Europei,autoarea a avut parte de educația corectă, urmată de mediul corect. La asta, dacă adăugăm povestea corectă, rezultă succesul internațional în fața căruia ne aflăm. Printr-o coincidență amuzantă, suntem exact în situația pe care o anticipa bărbatul scriitoarei când îi spunea acesteia, pentru a o liniști cu privire la ecourile negative la una dintre cărțile ei, ecouri apărute în presa britanică: „Gândește-te că nu e Anglia, ci o țară străină, a foreign market, România, de pildă!“. Iată că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că “îi e greu să scrie la altă persoană decât persoana întâi“. De asemenea, că are ambiția atât de omenească de a scrie cărți mari. Aflată într-o librărie, s-a uitat în rafturi și a văzut cartea unei alte scriitoare, o carte masivă, de peste cinci sute de pagini. Și s-a gândit: Dacă aș avea 16 dolari, aș lua-o pe a mea sau pe a ei? Pe a ei, pentru că aș avea astfel asigurate zece zile de evaziune din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fi avut atât de mult succes. Un avans cu șase cifre, drepturi audio, pentru publicarea în străinătate și pentru cluburile de lectură; o propunere din partea unui producător de film de la Miramax - toate oferite romancierei înainte de publicarea cărții, toate oferite unei scriitoare de care nimeni nu mai auzise până atunci și care fusese abandonată de mai editori și agenți decât îndrăznea însăși Alice să recunoască. Petrecerea de lansare a cărții era vineri. La Avante, din San Francisco. Totul era plătit de Viking
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fiind pocăite și prudente, marcate de teamă. Ca să adoarmă, probabil că Alice s-a gândit iar la posibilitatea de a renunța la scris. În visele ei, intra în librării relaxată și le anunța tuturor necunoscuților că, odată, ea a fost scriitoare, după care izbucnea zgomotos în râs. Dimineața, la prima oră, a smuls amețită cablurile calculatorului din priză și-a scos hard drive-ul, afară, lângă pubele. Și-n clipa aia, telefonul a început să sune și primele cuvinte pe care agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și subțire. La urechi avea niște cercei rotunzi, iar pe deget îi strălucea un inel nou și gras. Când le-a văzut, Alice a tresărit, iar paharul i-a tremurat în mână, cât pe-aci’ să-și verse șampania. Apoi scriitoarea le-a zâmbit larg, a lăsat paharul pe masă și-a deschis larg brațele. Fetelor ! a exclamat ea. Vă vine să credeți ? Trupul lui Irene practic vibra sub imperiul dorinței de răzbunare sângeroasă, dar Jina a apucat să facă prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lucra la KDZY. Într-o dimineață, în mașină, în drum spre serviciu, Mary a auzit la radio numele lui Alice și-aproape c-a intrat în stopurile mașinii din fața ei. A tras lângă bordură, în fața intrării aglomerate de la Starbucks. ... cartea scriitoarei locale Alice Aberdeen este pe locul unu în lista bestseller-urilor de două săptămâni. Așa că normal că ne-așteptăm și noi la o câștigătoare, a spus Bob de la „Bob și Sue Dimineața. Cine e mai dihai decât Maria cea fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nesănătoasă. Alice începuse să capete paloarea unei coli de hârtie neatinsă de multă vreme și înțepeneala unei coperte de carte niciodată deschisă. Mary fusese cu Alice în librăria în care o femeie a deschis unul dintre romanele mai vechi ale scriitoarei, a citit mai puțin de-un paragraf, după care a aruncat cartea înapoi pe raft pufnind pe nas. Și uite-așa, un an de muncă și de suflet dăruit în fraze au fost respinse și ridiculizate. Mary a îmbrățișat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mare. El e Jake, a spus Drew. Câine de râu oficialmente nebun. Știi cine sunt celelalte două persoane care mai vin ? l-a întrebat Jina. Drew a dat din cap zâmbind larg. Sigur. Și voi le cunoașteți. Sunt Alice Aberdeen, scriitoarea, și soțul ei. Acțiunea din următorul ei roman o să se petreacă pe Salmon. E o poveste despre un cuplu care coboară pe râu. Ăsta e genul de publicitate pe care l-am așteptat. Irene a simțit că pălește. Era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar fi fost pentru un milion de dolari plus drepturi de ecranizare cinematografică - însă, la început, lui Alice chiar așa i s-a părut că stăteau lucrurile. Pentru prima dată, în luni de zile, Alice a făcut dragoste cu John; scriitoarea a făcut curățenie în bucătărie, s-a tuns modern și, din nou, s-a apucat de scris cu frenezie. O vreme, fericirea s-a redus, într-adevăr, la a primi ceea ce-ți dorești. Asta până când criticii au declarat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nebunie cât de perseverente au fost. Sunt scrise superb. Parc-ar cânta. Alice s-a uitat la ea, apoi la femeia pe care-a recunoscut-o de la televizor, după care la cea de-a treia, care-și fixa pantofii. Și scriitoarea a început să plângă. Degetarul i-a înconjurat umerii cu un braț. Eu sunt Jina, a zis ea. Ele sunt Irene și Mary. Mergem să mâncăm niște sushi. Nu vrei să vii cu noi ? La început, toate trei au râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
soțul ei era ridicol de bogat. Când scrisese cartea, Alice încercase să intre în pielea lui Irene și să priceapă de ce o femeie și-ar înșela un soț atât de cumsecade, de ce și-ar risca viața atât de binecuvântată, dar scriitoarea a recunoscut că era posibil să n-o fi construit pe Elaine, personajul, ca pe-o ființă cu prea multe sentimente. Elaine era prima eroină a cărei poveste se termina prost - Alice o lăsase într-un apartament din Phoenix, singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
revistă toate figurile din barcă, până când privirea i s-a oprit asupra Jinei. Irene a fost prima care-a debarcat. Ei, cu asta am terminat, a declarat ea. Eu mă mut înăuntru. Naji a ajutat-o pe Alice să coboare. Scriitoarea era încă verde la față, deși lacrimile i se uscaseră pe obraji. Se îmbrăcase cu pantaloni din poliester, care acum i se lipiseră de picioare. Afară era cald de te topeai - probabil erau în jur de treizeci și cinci de grade - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Irene a observat cât de tare tremura. Vazând-o pe Alice moartă de frică pe râu, Irene avusese o satisfacție aproape la fel de mare ca și când ar fi aruncat-o cu mâna ei peste bord. Abia aștepta să descopere cum avea să reacționeze scriitoarea la o vâltoare de clasă IV. Ahmad s-a întors din plimbare și-a intrat în cabană ca să se pregătească pentru Salat-ul-Asr: rugăciunea de la mijlocul după-amiezii. Irene îl tachinase o dată spunându-i că petrecea mai mult timp chiar și decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bătrână, mai obosită. Alice nu-și dădea seama dacă tremura din cauza prostiilor debitate de Helena sau din cauză că John nu venise după ea. Bărbatul rămăsese cu cățelul ăla caraghios în loc s-o urmeze ca s-o consoleze și, în clipa aia, scriitoarea a înregistrat enormitatea a ceea ce făcuse. Nu numai că-și trădase prietenele, dar îl și dezamăgise pe John cu scrisul ei. Cel mai mare succes al ei era și cel mai jalnic efort, iar Alice s-a simțit de parcă râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pasă dacă totul nu era decât o iluzie: el voia să creadă că, în viața oamenilor, vine o vreme când durerea încetează. Lui Alice nu-i păsa de dorința lui Danny; ea plângea din rărunchi. Era insuportabil. Se părea că scriitoarea era incapabilă să facă vreun pas înainte, așa că John a coborât el către ea, scoțând un bilet din buzunar. Danny a mormăit: Hai să mergem. Hai să mergem. Drew s-a scuzat mințind că avea nevoie la toaletă. Slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se întorcea acasă la fel de blând. Ce-i asta ? O glumă ? a întrebat Alice. Vocea îi tremura așa cum îi tremurase și înainte să devină celebră. Așa cum îi tremurase de fiecare dată când Roger o dusese mândru la școală pentru ca mama lui, scriitoare de romane, să le țină colegilor discursuri care nu începeau printr-o trecere în revistă a succeselor, ci cu o scuză pentru faptul că nu ea scrisese seria Harry Potter și că nu era o persoană despre care copiii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
învățau și unul și celălalt. Alice stătea întinsă în cortul ei, în vreme ce restul se minuna de cotletul la grătar, iar Irene le spunea o poveste cu stafii, care nu era deloc potrivită pentru copii de vârsta lui Danny și Charlie. Scriitoarea s-a cuibărit și mai adânc în sacul de dormit, în vreme ce Ahmad și Naji discutau despre aparțiile înspăimântătoare ale jinn-ilor. Focul de tabără proiecta umbre fantomatice pe pereții din pânză. Alice a stat ascunsă până când toată lumea s-a culcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a refuzat să mai răspundă. Aproape de intrarea în cortului Jinei se vedea o încâlceală de păr roșu și blond, dar nimeni n-a mișcat. Cortul lui Mary nici nu fusese montat; Alice habar n-avea unde era Mary. Pe scriitoare au trecut-o fiorii. Ziua, ți se pare minunat să vezi o păsărică așezându-se pe-o ramură; noaptea, inima-ți explodează de frică. Conul de pin căzut ziua pe pământ, noaptea se transformă într-un vampir. Lui Alice îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și umedă. Alice a auzit un bubuit, un mârâit prelung și, de deasupra capului ei, o bufniță și-a luat zborul. Până și transpirația de pe spatele femeii avea un traseu sinuos, aluneca acum spre dreapta, acum spre stânga. Și totuși, scriitoarea a urmat foșnetul și-ar fi putut să jure că și-a auzit din nou numele. A urcat pe-o pantă abruptă, a ajuns pe ceea ce părea a fi un vârf, deși nu era. Dincolo o aștepta o coamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Danny a lansat barca fără ea, John i-a luat mâna și i-a ținut-o într-a lui cu-atâta blândețe, încât Alice a crezut c-a abandonat planul de-a pleca. Aș vrea să nu fi fost niciodată scriitoare, i-a spus el. Iar Alice și-a lăsat capul în piept. Și ea își dorise deseori același lucru, dar dorințele neînsoțite de fapte nu schimbă mare lucru. Mintea ei era plină de drame, de poezii, nu de logică. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o zi la alta nu pare a fi deloc cel mai potrivit final pentru un erou. Pe de altă parte, Alice fusese întotdeauna foarte severă cu scrisul ei. De fapt, fusese severă chiar cu ea însăși. Pleacă, a cerut ea. Scriitoarea a fost uluită când a văzut că dorința i-a fost împlinită. Ca prin minune, bunica a dispărut. Alice a simțit miros de ploaie și-a ridicat palmele ca să vadă dacă stropii începuseră să cadă. Un bărbat a prins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nimeni n-a fost surprins. Sindromul alcoolismului fetal ? a întrebat Alice. Femeia a băgat o mână în buzunar, apoi și-a retras-o tot goală. Preț de-o clipă, în ochi i s-a aprins luminița aia care însemna că scriitoarea țesea povești, după care, Alice și-a revenit, spăsită, ca și când scrisul ar fi fost o formă rușinoasă de dependență, de care nu izbutea să se lepede. Așa se pare, a lămurit-o Drew. În Salmon n-a avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și un walkman vechi, dar funcțional, Pearl l-a pupat recunoscătoare, apoi s-a dus în cabană și-a închis ușa în urma ei. A terminat patru romane în trei zile, inclusiv Să Ucizi o Pasăre Cântătoare ( n. trad. roman al scriitoarei Harper Lee, pentru care aceasta a primit în 1960 premiul Pullitzer ). S-a prefăcut că Atticus Finch era tatăl ei și că, într-un final, majoritatea oamenilor face ceea ce trebuie. Pearl a citit în funcție de gusturile lui Ellis. Trei cărți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
față de o musafiră academică de pe nu știu unde, din ce colț de lume. M-a luat Jeff de la birou. Ne-am dus acasă, am dus-o pe fata lui la o prietenă, am făcut cumpărături de cină în timp ce Debbie, fără serviciu, dar scriitoare de romane cu text-appeal, se odihnea. Jeff era după o zi de la 8 la 18 cu program nonstop. Zece ore de program intens. O dată ajuns acasă, și-a pus șorțul și s-a apucat să bucătărească exact ce am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
E datoria dumneavoastră de gazdă. Mă executai, iar ea păstrând echilibrul conversației începu să-mi povestească amintiri din copilărie, la care nici nu fui atent pentru că nu-mi plac amintirile din copilărie ale femeilor, toate sunt anoste, nu cunosc nici o scriitoare, măcar mediocră, operând surprinzător în memoriile din copilărie. Poate vederile mele sunt anapoda, poate cultura mea e prea mică. Incursiuni în adolescență sau tinerețe, da - numai că nu se cunoaște ponderea de sinceritate ce o cuprind asemenea memoriale ale femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]