3,463 matches
-
a povestit, indignată, cum, la Chișinău, unde locuiește, ducându-se într-o zi să vadă cel mai bun și mai românesc film al lui Loteanu, a fost deranjată în tot timpul proiecției de „ruși, care plecau din sală bombănind și scuipând”. Desigur, era vorba de ruși inculți și bădărani, specie de oameni de care nu duc lipsă nici alte nații. Mi-am dat seama însă, ascultând-o, că, în situația evocată, aș fi avut, în mod cert, exact reacția ei. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
este grea, / Sudori se scurg pe Fata Să / Și spinii - îl dor amar. / El urca în tăcere dealul / Golindu-Și singur paharul / Ce-a fost dat să-l bea. Ia, uite cum Se uită blând / La cei care-L hulesc, scuipând / în scumpă Față Să”. înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim într-un loc, acolo unde a rămas întipărita în zid Palmă Domnului. Lumea se închină, săruta, pun și ei mâna în acel loc din zid. Cugetam adânc, vedem cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în acel loc din zid. Cugetam adânc, vedem cu ochii sufletului pe Domnul ostenindu-Se din greu pe Drumul spre Golgota. Mulțime multă, convoi mare L-a însoțit pe cale. Erau, desigur, multi care-L urau pe Domnul, îl loveau, îl scuipau, îl împingeau cu multă ură și răutate. Dar printre aceștia, răi și nedrepți, măi erau unii care îl iubeau pe Domnul și sufereau mult, plângeau și le era milă de El. Până astăzi vin pelerini din toate colțurile lumii să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
foarte fricos. Mă temeam de tauri că mă vor împunge, de berbeci și chiar și de oi. Învățasem de la copii de seama mea că dacă voi găsi o potcoavă, sau o bucată de potcoavă, s-o iau în mână, să scuip de tei ori pe ea și s-o arunc peste cap în urmă fără să mă uit, pentru că făcând așa voi găsi ceva de folos. Am făcut de multe ori acest joc superstițios. Când eram de cinci ani, mămica mi-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Colegul Vasile Bălan mi-a făcut observație și mie mi s-a părut că n-ar fi trebuit să-mi facă el observație. Și-a dat seama că n-am înțeles și a adăogat: „Nu-i pentru muci, ci pentru scuipat; de aceea se cheamă scuipătoare”. Mi-am dat seama că am mari lipsuri în educație. De fapt, până a ajunge la seminar eu nu mai văzusem o scuipătoare, și nimeni nu-mi vorbise despre rostul unei scuipători. LUAT ÎN SEAMĂ
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a venit la Uniune și dorea să mă vadă și pe mine. Am fost uimită - nimeni nu mă invitase niciodată la asemenea întâlniri. Președintele scriitorilor avea preferații și preferatele lui pe care îi trimitea tot timpul în străinătate, mulți vor scuipa mai târziu pe amintirea lui, gest meritat, pentru că îi judeca pe scriitori după judecăți extrem de subiective, conjuncturale. Am stabilit o întâlnire și m-am dus la Athénée Palace pe o zi dogorâtoare, îmbrăcată în alb pentru a combate canicula gata-gata
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lacăt! Era exact ce gândisem eu: nu vrea, nu îndrăznește să mă primească! Rămân în fața grilajului câteva minute, simțind o prezență umană, o privire în spatele persienelor. O furie urcă în mine. Fixez grilajul cu o privire foarte dură și apoi scuip din toate forțele plămânilor peste grilaj,‚pentru a marca disprețul meu! Apoi plec, dezgustat de o asemenea atitudine. Mă întorc la cafeneaua din colț, și patronul este foarte surprins să mă vadă înapoi atât de repede. I-am spus că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îi răspund șocat și uimit! Lângă el se afla patronul cafenelei, care mă condusese la gară, și el surâzând. Era pur și simplu Louis-Paul Boon în persoană, în fața mea. Îmi spune surâzând: Mi-a plăcut mult felul în care ați scuipat pe grilaj! Îi iubesc mult pe golani! Protestez puțin, dar el îmi spune: Ba da, ba da, ați fost bine, foarte bine! Eu regret că m-am ascuns și am alergat după dumneavoastră, dar erați deja plecat ! V-am văzut
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
niciodată! Și totuși reîncep această experiență în toate zilele și nopțile. Neînvățând nimic niciodată! Un lucru e clar: nu pot trăi fără tine și voi face totul ca să trăim împreună - voi deplasa, voi ridica munți, voi traversa coridoare și voi scuipa pe zăbrele. Fii sigură (cum spui tu, cu atâta convingere!)! Vei găsi aici o invitație pentru a veni la Stockholm, pe o perioadă de șase luni. E semnată de redactorul-șef al editurii noastre și contrasemnată de mine. Sensul acestei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
câte un gram de suflet. - Tu ce zici? - Scrie, tată. Fă-ți porția zilnică de reamintire, de întoarceri. - Mda. Ar fi ceva... și-au mai trecut ani și întâmplări. Hoinari de Deltă, pe puntea unui vaporaș am fi început să scuipăm plictiseala în Dunăre când, revelație recompusă, l-am văzut ridicându-se, ridicându-se parcă răstignit dureros pe o cruce de aer. - Acolo! - Ce...acolo? - școala. școala mea și a maică-ti. și a întins palma parcă să apuce imaginea de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
al treilea era un tractorist înalt și ciolănos, nebărbierit, pe care nu îl cunoșteam decât foarte puțin, deoarece ieșise de la închisoare de curând. Fusese condamnat pentru furt și violență. Tractoristul s-a postat în ușă ca să nu pot ieși. A scuipat abundent pe covor și mi-a spus cu glas ridicat: Am venit să te judecăm, primărițo! Pentru ce să mă judecați? Am răbdat cinci ani despărțită de familie, alergată de cei de la județ pe toate dealurile... Aveai patruzeci de kilograme
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de sărăcie, de criterii de viață conform cărora bogăția este virtutea unică.) Și tot așa, tot "centrul": tipi jegosi, haidamaci cu voci răgușite, cultivate intenționat pentru a impune, țopârlani, lungani cu capete rase și noduroase, microcefali cu geci soioase, băieți scuipând ostentativ în stradă, marcându-și parcă virilitatea. Și fete, înjurând și cultivând cu voluptatea unei eliberări, pornologia cea mai deocheată. "Nu pot fi atât de curvă cum aș vrea să fiu", țipă una, poate elevă, la alta. Am părăsit aglomerația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a năpustit ca o brută, direct prin geam. Domnișoarele au încremenit de spaimă, fiindcă fiara urla ca scoasă din minți și, dacă nu ar fi duhnit atât de strașnic a samahoncă, ar fi crezut că a turbat. După ce le-a scuipat pe amândouă și le-a zgâriat până la sânge, s-a aruncat asupra eucaliptului din care, într-o clipă, n-a mai rămas nici o frunză, atât de grozavă a fost furia bețivului. Gelozie, nu a fost altceva... a fost o descărcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se întoarce asasinul la locul faptei, m-am dus din nou la Dorobanț. Copiii, care cară și astăzi vreascuri în căruciorul lor, mi-au cerut "o" țigară. Le-am dat mai multe, ca un fel de protest împotriva legii. Unul scuipă printre dinți ca un fumător expert și mă întreabă, curajos, cam ce fac pe acolo... credea că sunt un fel de inspector general al pescarilor. Apoi, fără rost, îmi spune că peste deal, în sat, oamenii au ascuns gâștele, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de la verde crud la roșu aprins, după cum cădea lumina... "E un tatuaj de mașină, și-a dat cu părerea altcineva. Nu există "tatuaj de mașină", a observat un tânăr tranșant expert în tatuaje. O țigancă trecătoare pe acolo mi-a scuipat de deochi: "E un noroc mare, boierule; să-ți văd palma...". Și tot așa... Am, desprins cu grijă frunza, îi pipăiam consistența turgescentă, am aspirat o clipă aroma de verdeață și mi-am văzut de drum, ambalând motorul. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spus și atunci, și nu văd de ce n-aș spune și acum la fel, eu personal nu l-aș fi huiduit niciodată pe Iorga, oricât de „huligan” aș fi fost și aș fi, căci nu mi-a plăcut nicicând să scuip icoanele pe care le-am adorat odată, după cum am avut un dispreț neprecupețit pentru cei ce mângâie hoiturile, în care au lovit cu sete mai înainte. E vorba de o anumită ținută morală, dar cu ce drept cere lumea o
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în extaz. Ea este ruina politicii, căzătura căzăturilor. A jucat tare sub mantia purității, făcând praf și puritatea și politica. Din cauza ei, lumea crede că România nu poate să fie condusă decât de către căzături și tinerii vor pleca din țară, scuipând în urma lor. Este cloaca tuturor cloacelor și pierzania sufletelor fiindcă a concurat în încrederea românilor cu Biserica și armata, a confiscat toată moralitatea și a făcut-o praf. „Femeie, ne-ai amăgit sufletul, cu vorbele tale pline de lapte și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
romanesc, porecla disprețuitoare dată preoților, ndr.]. Cât de diferită ar fi fost primirea noului preot în satul său natal! Clopote în sărbătoare, aplauze și trăiască. Aici, după strigătele de dispreț, don Rosa a primit o piatră în piept și un scuipat în față! Și gălăgia mare a continuat pentru întreaga celebrare a Sfintei Liturghii. Don Alessandro se roagă, dar ochii se umezesc de lacrimi». Tânărul preot, inerm și slab fizic, s-a revelat un gigant prin tenacitatea și forța suportării. Nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deasupra trunchiurilor a căror scoarță ce se cojește amintește de îngrozitoare boli de piele. Chiar pe această avenue se petrecea defilarea caleștilor sclipitor lăcuite și a harnașamentelor argintate. Automobilul era aproape necunoscut. Un singur vehicul care livra marfă, marca Serpollet, scuipînd aburi de peste tot, lăuda meritele unei case de încălțăminte "Au chat botté"8, ciocănind pavajul de granit cu roțile sale zgomotoase trase în șină de fier. De la Academia Franceză, în trapul măsurat al trăsurilor galbene aparținînd Societății Urbane, cu vizitiu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acest instrument. Soțul ei, mereu agitat și adesea capricios, își imagina că poate să stabilească ceva durabil cu fascismul și cum presa încă nu-și începuse seria de insulte ("Tevere" abia debuta în această direcție, fără ca, prin desene injurioase, să "scuipe" asupra Franței... ), Jouvenel își închipuia că Franța ar putea avea la Roma un punct de sprijin solid. Dar pentru a-l avea, cu dragă inimă ar fi aruncat mult lest, în detrimentul multor țări, iar colegii din Mica Antantă nu-și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
avem consul la Lvov!". Exasperat, pun capăt întrevederii: Există un șef de gară. Telegrafiați-i să comunice la vagonul de dormit mesajul dumneavoastră". Și așa s-a întîmplat. Dar nu fără urmări. În timp ce radio Berlin spunea, în termenii săi, că "scuipasem" pe onoarea germană, însărcinatul cu afaceri, într-o declarație de presă, care a urmat celei făcute de mine, îmi taxa expunerea faptelor de "alterare a adevărului". Această ultimă trăsătură, care completa fizionomia personajului m-a forțat să-i interzic accesul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai adânci impulsuri ale subconștientului, cuprinzând imagini provocator-sexuale, o întreagă gamă de simboluri freudiene, elemente arhitecturale baroce, figuri complexe din care una (a doua din dreapta) este inspirată de Madona pe stânci a lui Leonardo da Vinci, dar și un bătrân scuipând într-un caliciu - doar cu greu putem să deslușim toate acestea din învălmășeala (deliberată) de forme. Pentru psihanaliză, simbolismul acestor imagini este legat de dominația parentală, de răzvrătire, teamă, nevroză ori obsesie. Poetica și logica înscrierii unei imagini în alta
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de furnici negre, se târâie peste fața celui căzut. Se face aluzie la o legendă franceză care spune că, dacă vezi păianjen la ceas de seară, este semn bun. Deasupra capului gelatinos al lui Dalí se află un tun care scuipă pe gura lui un cal și un aeroplan, ca un balon dezumflat. Ambele sunt pe punctul să se prăbușească peste Victoria înaripată de la Samotrace, ce pare să fie făcută din bandaje. În partea de jos, din stânga, un înger disperat își
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu un episod romanțios banal), nu acționează decât fugitiv, la moartea soțului ei și în momentul uciderii. Cu toată lipsa invenției epice, programul personagiului e bun și el trăiește prin câteva mișcări sumare. În biserică, atunci când vrăjmașii, prin Badea Cluciarul, scuipă asupra cadavrului lui Mircea Ciobanul, Chiajna se dezvăluie ambițioasă și bărbătoasă. Într-un alt tablou mut, Chiajna, "rece, posomorâtă ca întotdeauna", își lasă mâna sărutată de domnițe, fetele ei. Ultima apariție a eroinei, scurtă, violentă, verifică posibilitățile firii ei aprige
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o pernă de catifea aurie. Luna e un solz de pește... Și nu vezi, se apropie! Cine se apropie?... A-oo... A-uu... A-aa!... Figurile de ceară conțin metafore în serie într-un fericit joc de artifiții: Amurg Dama cameliilor a scuipat sânge, Vulturii pe stânci Presse-papieuri pentru poeți. Boul Unu căruia i-a pus coarne soarta. Poezia lui Adrian Maniu exală un puternic miros de vopsele. Afară de asta poetul ia un aer extrem de naivitate, amestecând proza cu poezia, simulând ca într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]