5,253 matches
-
franci. Rambert răspunde că e de acord. \ LUAȚI MASA CU MINE, MÂINE LA PRÂNZ, LA RESTAURANTUL SPANIOL DIN CARTIERUL MARINEI. Rambert spune că erau înțeleși și Raoul i-a strâns mâna, zâmbind pentru întâia oară. După plecarea lui, Cottard se scuză. Nu era liber a doua zi și de altfel Rambert nu mai avea nevoie de el. CÂND ZIARISTUL A INTRAT, ZIUA URMĂTOARE, ÎN RESTAURANTUL SPANIOL, TOATE CAPETELE S-AU ÎNTORS ÎN URMA LUI. ACEASTĂ PIVNIȚĂ ÎNTUNECOASĂ, SITUATĂ SUB O STRĂDUȚĂ GALBENĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o bancă și putea acum să se uite la ei în voie. Și-a dat atunci seama că fără îndoială nu aveau mai mult de douăzeci de ani. În acest moment, l-a văzut pe Gonzales care venea spre el, scuzându-se. \ Iată-i pe prietenii noștri, spune el și l-a condus spre cei doi tineri pe care i-a prezentat sub numele de Marcel și Louis. Văzuți din față, semănau mult între ei, și Rambert socotea că erau frați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și întunericul, făcuseră să tacă în cele din urmă orice glas. Dar întunericul era și în inimi și atât lucrurile adevărate cât și legendele care se povesteau în legătură cu înmormântările nu erau menite să-i liniștească pe concetățenii noștri. Naratorul se scuză, dar trebuie totuși să vorbească despre înmormântări. El înțelege reproșul care i s-ar putea face în această privință, dar singura lui justificare este că înmormântări au fost în tot timpul acestei perioade și că, într-un anume fel, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la hotelul de carantină condus de Rambert. Dar pentru judecătorul de instrucție nu mai era loc decât în tabăra de izolare pe care prefectura tocmai o organiza pe stadionul municipal cu ajutorul corturilor împrumutate de serviciul drumurilor publice. Rieux s-a scuzat, dar domnul Othon a spus că există o regulă pentru toată lumea și că era drept să i se supună. Cât despre copil, el a fost transportat la spitalul auxiliar într-o veche sală de clasă în care fuseseră instalate zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sprijinit de perete. O expresie dureroasă se citea pe chipul său și oboseala tuturor acestor zile în care se expusese direct primejdiei săpase riduri pe fruntea sa congestionată. A venit apoi Joseph Grand. Era ora șapte și funcționarul s-a scuzat că era cu sufletul la gură. N-avea să rămână decât o clipă, poate acum se știa ceva precis. Fără să scoată un cuvânt, Rieux i-a arătat copilul care, cu ochii închiși și cu chipul descompus, cu dinții strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
propusese cu amabilitate să cheme un medic, dar propunerea îi fusese respinsă cu o violență pe care o considera regretabilă. Nu-i rămăsese altceva de făcut decât să se retragă. Puțin mai târziu, părintele sunase și o chemase. El se scuzase pentru ieșirea avută și declarase că nu putea fi vorba de ciumă, că el nu prezenta nici unul din simptomele bolii și că trebuie să fie o oboseală trecătoare. Bătrâna doamnă îi răspunsese cu demnitate că propunerea ei nu izvorâse dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
confortul termic. La T.V.R. apar știri și aspecte despre mari inundații în Germania, Polonia, Cehia și în România, prin Covasna și Harghita. Adevărată pacoste pe lumea necăjită! Marți, 10 august 2010. Va sosi musafira așteptată. Puțin după ora 13 sosește scuzându-se de întârziere, fiindcă s-a oprit un pic și pe la Buzău să vadă casa lui Tataia (bunicul), în care s-a născut. Un gest frumos pe care și eu l-aș fi făcut într-o situație asemănătoare. La o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
înălțime - nedând nici un semn. Singurul lucru pozitiv pe care l-am făcut a fost de a recenza și acest volum care va face parte din viitorul meu volum planificat la o dată incertă pentru mine. Într-un fel caut să-mi scuz oarecum întârzierea semnalului că am primit darurile dvs. Pauza impusă de starea sănătății a avut și o altă urmare benefică pentru mine și anume că, în acest timp chiar m-am odihnit intelectual, pe o lege dreaptă am cam hibernat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
special ai acelora care au lucrat și lucrează nemijlocit cu subiecții de educat. Numai așa se explică faptul - aproape unicat - de a începe și a termina activitatea educativă prin pensionare, la unul și același institut de învățământ. Al. Mânăstireanu P.S. Scuză faptul că pagina care ar fi trebuit să fie ultima a acestei scrisori a devenit prima. O mică neatenție pentru care cer scuze. Același Mă adresez și Doamnei, tov. dvs. de viață, cu respectuoase sărutări de mâini - felicitându-vă pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pot spune, cu mâna pe inimă, că problemele lor nu pleacă din copilărie? * Câte femei nu caută în soții lor acceptarea și recunoștința pe care nu au avut-o de la tații lor? Dacă ați auzi-o pe Mariana cum se scuză când îmi vorbește despre tot ce faceți sau gândiți despre ea! Se scuză pentru că eu nu am avut tatăl care sunteți dvs. în mintea și în sufletul meu, dvs. reprezentați EROUL care-și trăiește victoriile: * de pe front * din timpul profesoratului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Câte femei nu caută în soții lor acceptarea și recunoștința pe care nu au avut-o de la tații lor? Dacă ați auzi-o pe Mariana cum se scuză când îmi vorbește despre tot ce faceți sau gândiți despre ea! Se scuză pentru că eu nu am avut tatăl care sunteți dvs. în mintea și în sufletul meu, dvs. reprezentați EROUL care-și trăiește victoriile: * de pe front * din timpul profesoratului * din viața de familie, ca soț și tată * din această vocație de scriitor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
popor care n-a vrut niciodată să fie condus de noi. În acest timp, omul care nu zâmbea înainta prin mulțime, respirând adânc. „Slicha“, spunea iar și iar, de fiecare dată îndepărtând ferm din cale un umăr sau un braț. „Scuzați-mă.“ Părul său era gri-argintiu, pieptul îi era dezgolit; nu era mai tânăr decât prim-ministrul. Această înaintare anevoioasă prin mulțime îl epuiza, gulerul cămășii i se umezea de transpirație. Arăta de parcă ar fi încercat să prindă trenul. Acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deja lumea? —Vreau să vorbim. Păi, nu e un moment foarte potrivit acum, Maggie. Auzi zăngănit de tacâmuri și muzică de vioară în surdină pe fundal. Prânzul la La Colline, își închipui. —Acordă-mi două minute. Îl auzi pe Edward scuzându-se că trebuie să se ridice de la masă, trăgându-și scaunul și găsind un colț liniștit. Adevărul e că nu-i displăcea atât de mult să facă lucrul ăsta: întreruperea unei mese pentru a răspunde la un telefon urgent era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unele produse alimentare pe care le ignorau înainte. Dar, se gândea Henry, dacă va fi oprit, își va păstra calmul și va spune aceeași poveste. Puse geanta pe banda rulantă și trecu prin detectorul de metale, cât putu de nonșalant. —Scuzați-mă, domnule, spuse unul din angajații aeroportului, desfăcând larg brațele și invitându-l pe Henry să facă același lucru. Niște monede uitate în buzunarul lui Henry declanșaseră aparatul. Îi făcură semn să treacă. Apucă geanta, tocmai ieșită de pe bandă, răsuflând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oraș pentru curse. — M-am răzgândit, dacă nu ai nimic împotrivă. Ce aș putea să am? Fă ce-ți place! Nu aștepta să-ți spun eu ce să faci. Du-te și fă-ți de cap! Crezi că-mi pasă. Scuză-mă! îmi pare rău că te-am sculat de pe planșeta aia. — Fii bun și nu amesteca planșeta în discuția noastră. — O, îmi pare rău dacă am insultat-o. — Lasă-mi planșeta în pace. Asta-i tot ce am spus. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Totuși, ciudatele arome îi lăsau gura apă. Intră în garaj și privi împrejur. Într-un colț, un bătrân fierbea crenvurști într-o oală mare, de cantină, ale cărei dimensiuni făceau să pară neînsemnat arzătorul cu gaze pe care era așezată. — Scuzați-mă, domnule, i se adresă Ignatius, vindeți aici și la bucată? Ochii apoși ai bătrânului se întoarseră spre muntele de om care îi vorbea. — Ce dorești? Aș vrea să cumpăr un crenvurșt. Miroase îmbietor. Mă întrebam dacă aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un monument? — De ce am vrut eu să lucrez acolo n-am să știu niciodată, spuse supărată domnișoara Trixie dintre pernele unde o fixase doamna Levy. Sunt bucuroasă că sărmana Gloria a scăpat la timp de acolo. — Vă rog să mă scuzați, doamnelor, spuse domnul Levy, fluierând printre dinți. Puteți vorbi despre Gloria și fără mine. Se ridică și se duse în cada de baie cu vârtejuri. În timp ce apa se învolbura și se agita în jurul lui, se întreba cum va putea vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care înainta gâfâind între șine, opri vagonul și deschise una dintre ferestrele din față. — Scuzați-mă, domnule, strigă cercelul spre el, dacă sunteți atât de bun să așteptați o clipă, voi încerca să-mi îndrept nava răsturnată. George nu lăsă să-i scape ocazia. Alergă la Ignatius și-i spuse vesel: — Hei, profesore, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și puse în ea doi dolari. — Bani? întrebă fericit Ignatius. Cerul să fie lăudat! Băgă repede în buzunar cele două bancnote. Prefer să nu întreb care este motivul obscen al acestui gest. Îmi place să cred că încerci să te scuzi, în modul tău simplist, pentru că m-ai ofensat în prima zi când am avut necazuri cu căruciorul acesta ridicol. — Chiar așa, don’ profesor. Ai spus-o mai bine decât aș fi putut-o spune eu. Se vede că ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te aștept, spuse Jones. Hei! Ignatius flutură fericit din labă și se îndepărtă. Avea în sfârșit o rațiune pentru a câștiga bani: Harlett O’Hara. Îndreptă prora dezgolită a căruciorului spre debarcaderul feribotului Algiers, unde se adunau după-amiaza docherii. Strigând, scuzându-se, trecu cu căruciorul prin mulțimea de oameni și reuși să-și vândă toți crenvurștii. Plin de curtoazie și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup și muștar pe marfa vândută. Ce splendidă zi! Semnele Fortunei erau mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
noi ființe omenești. Îi dădu lui Ignatius un ghiont ușor în burtă. S-ar părea că te-au lăsat pe dinafară, grasule. Nu înțeleg ce vrei să spui, ripostă de sus Ignatius. — Costumul tău nu are cine știe ce căutare, constată Liz. — Scuzați-mă, doamnelor, trebuie să plec. — Ba, nu pleca, burtosule, spuse Betty. O să te invite cineva la dans. Vor doar să te tachineze. Nu te da bătut! Ăștia ar râde și de mama lor. În momentul acela, Timmy, care se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la sărmanul, răposatul meu tată, care abia s-a răcit în mormânt, murmură Ignatius, prefăcându-se că-și șterge ochii umezi. — Domnul Reilly a murit acu’ două’j’ de ani. — Douăzeci și unu. Ei și! L-ai uitat pe iubitul tău soț? — Scuză-mă, spuse încet domnul Levy. Am putea sta puțin de vorbă, domnule Reilly? — Cum? întrebă Ignatius, observându-l abia atunci pe omul care aștepta pe verandă. — Ce doriți cu Ignatius? îl întrebă doamna Reilly. Domnul Levy se prezentă. E el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
posibile pentru a fi folosite în interiorul și în afara granițelor. Sindromul Saddam este un nume dat acelor lideri care vor folosi cele mai eficiente arme pe care pot să le adune pentru a menține controlul asupra popoarelor lor. Pentru aceștia, scopul scuză mijloacele. Dacă sunt modalități mai eficiente de a utiliza dispozitive, substanțe chimice, bioagenți sau alte arme care pot controla indivizii în loc să-i ucidă, acești lideri post-Saddam le vor folosi fără nicio reținere. Sindromul Saddam nu se referă la câștigarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o poză. Tânărul Tolman se uită spre ea, o văzu și o luă la fugă. Fir-ar să fie, Dolly! Vasco începu să alerge după Tolman, care se îndrepta spre partea din spate a restaurantului. Un chelner ridică mâna. — Domnule, scuzați-mă ... Vasco dădu peste el, îl trânti la pământ și continuă să înainteze. Tolman era în fața lui, mișcându-se mai încet decât ar fi putut să o facă, pentru că încerca să nu zdruncine prețioasa lui sticlă de vin. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dar asta nu-l deranja pe Josh. În zilele astea, toată lumea și totul era ameliorat chirurgical. Inclusiv în cazul bărbaților. Chiar și cei de douăzeci de ani își făceau liftinguri faciale și implanturi peniene. — Și atunci? zise mama lui. — Cum? Scuză-mă, mamă. Ce spuneai? — În legătură cu familia Levine. Verii mei. — Nu știu. Unde ziceai că locuiesc? — În Scarsdale, dragule. Acum își aminti. Familia Levine avea părinți care cheltuiau prea mult. — Mamă, nu este legal. — Te-ai dus și i-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]