4,921 matches
-
Doar nălucirea umple paharul. Zadarnic prin chinuri îmi trec cugetarea Și cifra vieții-mi acopăr cu disperarea, Va spune Timpul care rezolvă probleme: Toate-s fantome pierdute în vreme! CÂND DRAGOSTEA S-A DUS E mult soare azi și-i senin, Vântul adie senzual și felin, Gânduri de tine tainice vin Și mie-mi mă simt un străin! Ce mult te-am iubit! E demult Când inima-mi nu am vrut s-o ascult În brațe aș vrea acum să te
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ascultare Îmi dai grijile de-o parte Și mă povățuiești la toate. Fără tine, lumea mie Tristă-mi pare și pustie, Tu ai dragostea-n privire Și-n suflet multă simțire. Tu porți un nume divin Și ai chipul tot senin, Ești somnul meu liniștit Și visul meu împlinit. Dai gust vieții pe pământ Și-mi faci viața ca un cânt, Tu, mereu ai existat Și pe toți i-ai mângâiat. DE ȚI-AM GREȘIT De ți-am greșit copile, te
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Când triumful este aproape și, pentru a face ultimul pas, ți se cere o ticăloșie, nu-i așa că-ți vine greu să nu o faci? O nenorocire venită din propriile noastre greșeli e tot atât de fatală ca și una venită din senin, dar iluzia liberului arbitru ne face să suferim cu atrocitate de cea dintâi, pentru că ni se pare că am fi putut-o evita. Când un prieten te părăsește în nenorocirea lui, îți dă tot atâta dovadă că nu ți-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tragiculeste eludat. Nu trebuie confundat timpul scrierii cu cel al ficțiunii. Putea într-adevăr omul Ibrăileanu să fi traversat o etapă convulsivă a existenței sale când își (re)scria romanul, dar prin scris autorul se plasează în alt timp, mai senin. El își construiește din amintire suportul ficțiunii, compensație a marasmului existenței, menținîndu-se într-o ambiguitate care să permită regretul. Această atenuare (escamotare) a durerii prezentului - de altfel, singura soluție reală a unui ins inteligent ca Ibrăileanu - poate să explice grava
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e o confuzie pe care o poate face oricine. Pe urmă mi-am reluat studierea cefei șoferului. În mașină se lăsase tăcerea. Pentru variație, am privit pe fereastră. — Cum îți place în armată? m-a întrebat amabila doamnă Silsburn din senin, pe un ton de conversație. În clipa aceea m-a apucat un scurt acces de tuse. Când s-a isprăvit, m-am întors cu promptitudine spre ea și i-am răspuns că îmi fac o sumedenie de prieteni în armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
oaspeți a surorii ei rădăuțene Mihailo Panidelnic, un om care nu făcuse nimănui vreun rău, ba pe deasupra reparase pe cheltuiala sa și acoperișul bisericii Uspenia, pentru ca În cele din urmă să fie răpus de un fulger ce se iscase din senin? Sau Pelaghia a lui Avtornic, care cu toate că aduse pe lume nouă băieți și nouă fete, și trebuia să Împartă așternutul cu un bărbat ce călca pe-alături, trăise ca o sfântă, stingându-se, În noaptea de Înviere, Înconjurată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
crupele cailor, ale vițeilor, ale caprelor și ale porcilor, se amestecau cu tainul din iesle, după care Își luau din nou zborul, oprindu-se pe cele patru cupole ale bisericii Uspenie, năpădind toaca și clopotele care Începură să sune din senin. Tot satul era o vîlvătaie de bancnote. Zburau răsucindu-se În aer sutele de mii, milioanele, cu stema României pe o parte și chipurile regelui și ale voievozilor pe altă parte. Bani cu care, dacă ai fi adunat un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înjurături vitele să intre În grajd. O lună imensă atârna deasupra satului, poleind acoperișurile cu o lumină rece, Îndepărtată. - La noi, continuă el, e, Într-un fel, invers decît la voi. În sensul că moartea nu vine chiar așa, din senin. Ci trebuie să obții o dispensă pentru asta. Înțelegi!? Mașa clătină din cap că Înțelege. Dar, de fapt, nu Înțelegea nimic. În capul său era un adevărat haos. Tot ce-i spune oaspetele Îi luneca printre degete. Frazele păreau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sa de clasă, asta ca să nu trăim În necunoștință de cauză, ci să punem și noi umărul la construirea noii societăți...“ „Cum să punem umărul, dacă ne iau tot avutul?“ Glasul Fevroniei trăda Îngrijorare, chipul Însă continua să-i fie senin. „Probabil că de asta ne și trag pământul de sub picioare, ca să punem umărul la căruță mai vârtos“, Își continua ea firul gândurilor. „Ce căruță, ăștia nu umblă cu căruța, ci cu șatra, răspundea bărbatul, destul de detașat. Rămâne pustiu În urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce urmează...!! Gata, În următoarele momente vom muri....!!” - strigă ea aruncându-se la pământ plângând isteric. O altă babă, mai urâtă, mai zbârcită decât diavolul Însuși, ținu neapărat să Înfricoșeze până la exasperare pe ce-i prezenți. „Clopotele unei biserici din senin au Început să zăngăne...! Au făcut așa de mare zgomot Încât a alarmat Întreg satul. Da, asculta-ți la mine. Era ora două noaptea, iar când sătenii au dat buzna să vadă, acolo nu era nimeni Însă clopotele continuau să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-o Danny. Cară-te de-aici. Poate-o să mă car. Să scap din avionu’ ăsta de căcat. S-o învăț minte pe maică-mea. Eu învățam să fac surf, știi ? Luam lecții în fiecare week-end, la Zuma. Când, din senin, m-am trezit că tre’ să mă întorc la o sută optzeci de grade, spre nord. Să mă întorc acasă, cum îi zice ea. Ce să zic ! De parcă n-aș fi ținut minte că tu începuseși s-o iei razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un albastru cobalt foarte rar. John s-a foit toată noaptea. S-a dus la râu, apoi s-a întors în cameră și s-a uitat pe fereastră. Alice a pus agitația lui pe seama unei frici de apă iscate din senin, un sentiment cu care se lupta și ea. Aproape de miezul nopții, l-a convins pe John să se bage în pat, iar bărbatul a adormit cu mâna pe buzunar și nu s-a trezit atunci când cineva a bătut la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cum trebuie. Jina nu și-a dat seama că plângea decât atunci când Zach a ridicat-o de jos. Daniel, a repetat el oftând. Canalul aducător de apă pe care Jina-l crezuse distrus și-a împins lacrimile pe o rută nouă. Seninul pădurii era doar o iluzie. Apa nu se oprea niciodată; undeva un copac cădea la pământ, un cutremur se isca huruind și-un alt munte se năștea. Cu toate dramele lor, prin comparație, oamenii erau plicticoși. Nu știu cum, dar visele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
răscruce Aburind fereastra de popas Aceste semne luate din aluatul celest Vor da rotundă formă de iubire pâinii Iar din aripile migratoare Vor face lectura creației Cuvintele urmăresc mersul cadențat Pe scările auzului Cei atenți devin uzurpatorii de serviciu Ai seninului transmis Scenele de seară emit sunete grave Ce reprezintă actul de înfrumusețare Dar și de tristețe Pentru sufletul vagabond Căruia îi vom lua obiectele furate Care au constituit averea altor vieți Adina LOZINSCHI <biography> M-am născut la data de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prin marmure îngeri se roagă semn de trecere: poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile vor ține festinul poeții sihaștri tot mai rar se vor desprinde din stampe răzbit de frig cerșetorul dă foc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mesajele-ți scrijelite pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își plâng secunda rădăcinile însetate pe obrajii dogoriți de muncă lacrimi fierbinți lunecă în țărâna care sfârâie de durerea neputinței n-o să mai fie nimic
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mi era o frică nebună că n-o să știu ce să-i spun. O să-i par un prost, dar ce mare pretenție putea să aibă de la un cioban în devenire? -Eu nu mă tem de nimic, i-am spus din senin și glasul meu tremurat și indecis mă făcea să par un biet lăudăros. Nu știam cum să încep o discuție, ce să-i spun, fiindcă nu bănuiam ce i-ar fi făcut plăcere să audă. Da, îmi opri ea gândurile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
frigiditatea și mai ales din cauze psihologice. Multe interviuri cu împricinatele, unele de vârsta mea, altele de a mamei. Se plângeau că nu mai au o viață împlinită în lipsa sexului. Noi suntem învățați că a îmbătrâni înseamnă a renunța, eventual senin, la diferite forme de existență și de exprimare. Înseamnă să mori pe rând, în diferite dimensiuni: mori profesional, erotic, social, mori folosind mai puțin curent, telefon, autobuz. Ei aici nu vor să moară până nu mor. Nu au o psihologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din comandamentul armatei a patra. „Atac aerian asupra garnizoanei Florești. Deschidem focul.” Aud tunurile trăgând, pun mâna pe stație: „Urgent spre Florești! Raportați urgent ce-i acolo, recepție”. După cinci minute sună stația „Nimic, domnu’ profesor, cer senin, raportez, cer senin, recepție”. Mă întorc la firul scurt „Nu-i nici un atac la Florești, raportez.” „Ba este, știm noi ce facem!” Da. Da, știau ei ce fac, numai noi eram figuranți inconștienți într-un poemation eroi-tragi-comico-satiric, cum zicea despre știm noi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sentiment uriaș de teamă, abandon, înstrăinare și jale. De când am venit aici, plâng aproape zilnic. Cred că pur și simplu, profitând de singurătate, plânsul meu cenzurat atâția ani din lipsă de intimitate cu mine însămi și-a dat drumul. Bocesc senin pe toți cei pierduți, în sfârșit. Simt cum abia acum sunt destul de coaptă și de singură să îmi dau drumul valurilor largi de lacrimi care scaldă draguri și spală tristeți. Tocmai citisem mult și cu sens, se închega ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dinainte de război, schimbare în care el vedea realizarea posibilă a zvonurilor ce-l îngrijorau, fără să știe de ce. - Și, dumneata crezi că toate vor lua un curs atât de neprevăzut? Unii vorbesc de dictatura stângii, îmi spuse deodată, ca din senin, în una din după-amiezi, în curte, privind cerul încărcat de nori. Era vădit că aștepta o infirmare, ca o siguranță, parcă ar fi urmat să fie puse la mezat propriile lui interese. Or el nu avea decât pensia și casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai luminoasă decât în realitate, cu un ușor zâmbet ce mi se păru ironic, însă nu cred că era așa. „De ce zâmbiți, domnișoară?” o întrebai - „Îmi place uluirea dumneavoastră, îmi răspunse, mă amuză, mai bine spus, aveți ceva naiv și senin în privire, sau în felul în care întrebați, o combinație ciudată pentru că, altfel sunteți de o gravitate ce vă întreiește vârsta. Nici că se putea o alegere mai bună a profesiei în care vă aflați, vă stă ca o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
chiar rămăseserăm numai noi doi pe malul iazului sora era dusă spre liziera păduricii - vroiam, eram gata să te sărut, dar cum să sărute o fată aflată încă la vârsta adolescenței - așa deodată - pe un bărbat, spunându-i, ca din senin, că-l iubește? Eram intimidată de puterea ta de judecător peste oameni. Plecai des în orașul în care te afli acum; mă întrebam de ce plecai, știam că părinții și frații tăi locuiau acolo, dar dacă plecai pentru altcineva. Eram geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din meridionalitatea trăsăturilor tatălui. Omul acela tânăr, curajos și întreprinzător, venise aici să-și joace destinul la zaruri: la început a câștigat, apoi zarurile i-au fost împotrivă, a pierdut și a atras în destin pe toți; a murit probabil senin, cu demnitatea dinaintea decimării suferite, tot la sorți, de străbunii lui, desigur centurioni în Imperiul Roman. Așa gândeam. Femeile acelea, câteva, și bărbatul așezați pe scaunele înșirate lângă pereți păreau a nu mă observa; se cunoșteau între ei, erau vecini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se duseră și cercetară girezile de paie și stogurile mari de fân. Oamenii veneau cu sănii la încărcat. În apropiere, ciobanii luminau locul în jurul perdelelor în care stăteau grămădite oile. Până în fundul zării se întindea o pânză albă, nepătată. Din senin, uneori cobora ca o fumegare, se apropia, ș-un convoi lung de corbi presăra puncte negre mișcătoare pe lumina omătului. Cu două zile înainte de Sfântul Neculai, la amiază zurgălăi argintii se auziră de la coșerele din deal sunând dulce cătră vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]