3,720 matches
-
în 1656 Provincialele, pamflet feroce împotriva iezuiților, care are un succes enorm. Cearta jansenistă abia începe. Reluarea luptei împotriva Casei de Austria Războiul de 30 de ani și tratatele din Westfalia. Intervenția Franței în războiul de 30 de ani, care sfîșie Europa Centrală între 1618 și 1648, condiționează în mare măsură politica internă a lui Richelieu, apoi a lui Mazarin. Originea conflictului trebuie căutată în ambițiile împăratului Ferdinand al II-lea (1619-1637), care, desemnat ca moștenitor de către predecesorul său încă din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lipsită de privilegiile sale, vrea să-l împingă pe rege la intransigență și începe să emigreze pentru a găsi pe lîngă prinți străini refugiu și susținere armată. Și, în fața acestei situații, Ludovic al XVI-lea, deschis, inteligent, dar slab și sfîșiat în conștiința lui creștină, mai ales cînd clerul, pus în fața jurămîntului de credință "față de rege și de națiune" care îi este impus, se împarte în "cei care jură" și în "refractari", ezită în continuare. Cînd în sfîrșit alege încearcă să
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
viziunea comună asupra lucrurilor, încercînd să trezească în sine și în ceilalți o privire zenitală asupra lumii și asupra propriei vieți. De aceea, el le apare concetățenilor săi ca un om admirabil, dar și straniu, străin, care, străduindu-se să sfîșie vălul convențiilor, ajunge să fie considerat primejdios Contemplativul căruia Philon din Alexandria îi recomandă xeniteia, înstrăinarea și călătoria în vid2, fără scop terestru, ca și omul sfînt al Antichității tîrzii sau omul lui Dumnezeu medieval nu se lasă situați, confirmați
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la cucerirea unui mod superior și desăvârșit, conceput în antinomie cu cel de acum și de aici. Nostalgia paradisului e astfel sentimentul antinomiei noastre existențiale, de făpturi libere în spirit, dar contrazise de limitele ce ne par fatale; de făpturi sfâșiate de chin, dar care concepem o liniște cerească; de făpturi menite morții, dar care ne cugetăm în nemurire; de făpturi nefericite, dar care ardem de setea fericirii absolute. însuși termenul de nostalgie cuprinde în înțelesul lui această nemărginită și contradictorie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și? Ne-au inclus și pe noi?. Cum să nu" răspunde Jakab Sándor. "Numai să nu uiți că eu ți-am spus asta primul. Așa a fost"9. Natural, în rândul românilor domina amărăciunea, dezamăgirea și furia: Nația română este sfâșiată de vecini dușmănoși. Este o nedreptate strigătoare la cer, o crimă împotriva umanității și civilizației; ne-am fi așteptat ca, la vestea acestei barbarii, toată lumea să se revolte, toată lumea să ne ajute să salvăm existența nației sau măcar cineva să
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
șef suprem al Ortodoxiei românești, și de bună seamă astăzi, prin împrejurări mai mult decât meritele noastre proprii, cel dintâi dintre patriarhii pravoslavnici, să arboreze mănușa roșie cardinalicească iată, în adevăr, un fapt EXTRAORDINAR. Și trist trist de ți se sfâșie inima. Nu numai din pricina caracterului blasfematoriu și apostat împotriva unei tradiții pe care nimeni nu are dreptul să o ignore sau să o insulte, desconsiderându-o. Ci, mai ales, și din pricina situației pe care un asemenea gest ne-o creează
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ea au pus în evidență în Hamlet imagini legate de boală, de pildă, de ulcer, de cancer ; în Troilus și Cresida imagini referitoare la mâncare si la aparatul digestiv ; în Othello, imagini care evocă "fiarele în luptă, gata să se sfâșie unele pe altele..." Caroline Spurgeon se străduiește să arate modul în care această infrastructură a unei piese îi afectează sensul ; cu privire la Hamlet ea arată că motivul bolii sugerează nevinovăția prințului si putreziciunea întregului stat al Danemarcei. Valoarea obiectivă a operei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
răul nu este atâta În afară cât Înlăuntrul nostru“, el Îndemna, În spirit ștefanian, la solidaritate, muncă tenace, modestie. „Lucrarea Înceată În interiorul poporului, concentrarea elementului bun, Înțelegerea asupra mijloacelor de propășire, asupra mijloacelor de Îndepărtare a dezbinărilor ce ne sfâșie, a relelor materiale și morale ce se lățesc molipsitoare Înlăuntrul nostru - iată, conchidea Xenopol, lucrarea ce este menită a așeza temeliile pe care timpul va rădica odată viitoarea Românie; lucrare Înceată, dară nesfărâmată, ca aceea a polipilor ce rădică insule
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
ar putea afla la orice alt poet." Eminescianismul lui Arghezi va fi probat și de Pompiliu Constantinescu, în interpretarea căruia transpar fără dificultate marele poet, liricul de propensiune cosmică, neliniștit și interogativ, creatorul de limbă, demiurgul modern al cuvântului, romanticul sfâșiat lăuntric de mari întrebări, poetul microcosmosului și al jocului infantil. Arghezi este un inovator prin material și expresie, creatorul unui univers poetic original, recognoscibil ca atare. Precizarea de principiu a criticului are claritatea și concizia aforismului: "Orice mare poet își
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mult decât orice e cronicar al conștiinței sale." Puțin mai încolo, criticul îi definește cu pregnanță arta: "Obiectul artei și al teoriei lui despre artă este (...Ă nuditatea psihologică, cultivată până la voința de anulare a stilului. El scrie cum ar sfâșia bluza de pe un sân tânăr, ca să divulge de sub vestmântul istoric nudul etern; (...Ă scrisul lui palpită ca gușa unei șopârle speriate." Scriind despre proza lui Mateiu I. Caragiale, Vladimir Streinu observă ritos: "Prin niciuna din liniile literaturii sale, Mateiu Caragiale
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
viziunea comună asupra lucrurilor, încercînd să trezească în sine și în ceilalți o privire zenitală asupra lumii și asupra propriei vieți. De aceea, el le apare concetățenilor săi ca un om admirabil, dar și straniu, străin, care, străduindu-se să sfîșie vălul convențiilor, ajunge să fie considerat primejdios Contemplativul căruia Philon din Alexandria îi recomandă xeniteia, înstrăinarea și călătoria în vid2, fără scop terestru, ca și omul sfînt al Antichității tîrzii sau omul lui Dumnezeu medieval nu se lasă situați, confirmați
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sângele Său”. Ce-a făcut Biserica în fața acestor rătăciri? A luptat pentru păstrarea neștirbită a adevărului de credință. Apostolii și Sfinții Părinți intervin cu puterea ce le era dată de sus și nu lasă să se împartă frații, să se sfâșie în bucăți cămașa cea dintr-o singură țesătură a adevărului lui Hristos. „Vă îndemn fraților, zice Apostolul neamurilor, să nu aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit, într-un gând și o simțire”. Dar am putea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
se poate întâmpla cu elevul care poate face în timpul orei tot ce-i trece lui prin cap? Nimic rău, dacă elevul acela e singur în clasă cu profesorul. Fiecare dintre noi s-a confruntat măcar o dată cu un caz care a sfâșiat această ordine prestabilită. Cel puțin o dată în cariera noastră am întâlnit un tânăr care a reușit cu orice chip să devină vedetă, vorbind de unul singur, încercând să-și atragă toate privirile asupra lui prin orice mijloc și stârnind fluvii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la toate semnalele pe care le primește de la lume pentru a rămâne fidel credinței sale ideologice, intelectualul Soljenițîn al anilor 60-70-80 din Ca bobul între pietrele de moară, nu numai că vede clar, dar alege să și acționeze. Intelectualul careși sfâșie vălul ideologic interpretează mai corect imaginile lumii în care trăiește. Soljenițîn alege să denunțe lumea comunistă cu toate atrocitățile ei, la care atât au trudit cu scrisul lor alți intelectuali anteriori lui. Soljenițîn aleargă spre Occident ca săși salveze țara
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu două cărți: Homer, străbunul care îndeamnă la acțiuni eroice prin care să se recupereze demnitatea luptătorului și Evanghelia din care Iisus îndeamnă la iubire, blândețe, răbdare. Pendulează între cele două lumi, cea eroică și cea a sfințeniei. Este mereu sfâșiat de laturi contrarii, este mereu pândit de o nevroză. Aici se lămurește că poartă închis în sine un suflet care plânge, îl poartă pe Hristos care plânge. Este poate prima dată când ajută acest suflet plângător să răzbată în flacăra
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care le povestește destul de afectat este cea în care avea a convinge un grup de femei să-și părăsească proprietatea. Femeile însă, departe de a fi maleabile, cum s-ar fi așteptat el, au fost asemenea Bacantelor, gata să-l sfâșie pe bărbatul ticălos care venise să strice ritmul vieții lor. Abia scăpat cu viață, printr-o fugă rușinoasă dar care s-a dovedit salvatoare, aruncând cât colo cizmele de privilegiat al noii societăți, D. rămâne cu spaima că poporul l-
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Nobel și aș fi din nou muritor de foame.” (idem., p.206) Hamsun pare un discipol al lui Nietzsche nu numai pentru că ar căuta aerul rarefiat al înălțimilor singurătății sau doar pentru că ar vedea în ceilalți o gloată gata să sfâșie intelectualul, dar și pentru imaginea pe care o are despre artist, despre creator, despre omul celebru: „În sfârșit de la omul celebru se cere tot. A dat acestei gloate de orbi puțină lumină, acestor inimi înghețate puțină căldură, acestor minți goale
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o femelă poate supraviețui. Deși puterea ei scade vizibil, ochii ei văd. Ceea ce văd este terifiant, insuportabil pentru o biată făptură umană. Ceilalți sunt cumva protejați de dimensiunea apocaliptică a orbirii, nu-i văd consecințele. Câinii și pisicile ajung să sfâșie trupurile împuțite ale morților. Orbii vii mișună printre gunoaiele din magazinele devastate în căutare de hrană. Soția doctorului ajunge prin deducție într-o pivniță întunecată plină cu alimente. Este o altă coborâre în alt strat al infernului. Infernul lui Saramago
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în chip de asistent, spre pivnița de unde își umpluse cândva pungile de plastic cu bunătăți întremătoare. Coborârea în stradă e din nou, coborâre în infern: Într-un infern din ce în ce mai greu de îndurat. Ochii ei văd grozăvii: morți peste tot, unii sfâșiați de animale, alții în putrefacție, exalând mirosuri care prăbușesc orice verticalitate. În magazinul cu pivniță, grozăviile întrec orice imaginație. Mirosul e înmiit, iar în gaura neagră a intrării în pivniță, soția doctorului vede flăcări dansând. Cât pe ce să leșine
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se unească singurătăți care nu se izbăvesc ci se îneacă în viciu. Să împărtășești același viciu este începutul pieirii în doi. Luana și Andi, înecați în aburii alcoolului, împărțindu-și singurătățile între cearșafuri sordide, e un cuplu trist care se sfâșie până când unul din ei, Luana, ajunge la ospiciu. Ospiciul ca mecanism al degradării umanului. Andi e preluat apoi în vârtejul unei pasiuni de Marga care i se agață de gât doar pentru a scăpa de fostul ei iubit. Oamenii intră
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a fost consolidată de un gând al lui Ion Vianu, atunci când visează o împărăție care avea să fie nu numai una a toleranței mutuale... dar și a unei reale puteri, a capacității de a impune durabil modelul ei unei lumi sfâșiate în care trăiam. Ideal profund iluminist, de bună seamă (la care ader din plin). Este singurul antidot împotriva tuturor intoleranțelor, fanatismelor și dogmatismelor, din orice direcție ar veni în epoca noastră. Și cu orice motivație posibilă. Reîntâlnindu-mă cu acești
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este "înveșmântat într-o lungă blană de vulpe"559. În drama pierdută a lui Eschil, Bassarizii, Orfeu urca în fiecare dimineață pe muntele Pangaios, pentru a se închina soarelui/ Apollon. Astfel provoacă mânia lui Dionysos care trimite menadele să-l sfâșie. Elemente ca supranumele - doctorul (care indică virtuțile taumaturgice ale lui Orfeu), pierderea iubitei și inițierea în lumea de dincolo 560, îl indică dublu al lui Adrian. El știe că "în trecutul Leanei există un traumatism provocat de așteptare"561 și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vieții, plămada din care se va naște noua făptură. Imaginile creației, întruchipări ale înaltului inaccesibil, nu se arată decât în miezul unei radicale decreații, pe fundalul umbrit al sfârșitului diluvian: "Porumbii mi i-am slobozit/ să-ncerce pajiștea cerului,/ dar sfâșiați de vânturi/ se-ntorc înapoi. Pe vatra corăbiei/ inima mi-o-ngrop subt spuză/ să-și țină jăratecul. Paserea focului/ nu-mi mai fâlfâie peste pereți./ Dăinuie veșnic potopul". Pajiștea cerului și pasărea focului nu își conturează prezența; dar tocmai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu își conturează prezența; dar tocmai absența le decupează fulgurant în văzduhul acestei peșteri platoniciene. Dimpotrivă, cele ce apar abia par pe ecranul lumii spălat de ape; ele nu sunt decât umbrele iluzorii ale potopului eshatologic. Zborul frânt al porumbilor sfâșiați de vânturi, focul stins care nu mai fâlfâie peste pereți nu arată nimic din ceea ce ar putea fi, ci doar ceea ce nu este, imposibila deschidere a posibilului. Deja neființare, "un fagure sterp" este ultima emblemă a ceea ce a fost, trecut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chiar și într-o banală formulă de politețe răzbate suficient de puternic ecoul rigorilor caracteristice lumii ce o vehiculează: preocuparea extremă cu propria-i imagine invocă frumosul ca argument suprem, fără recurs. Politețea, acea răceală distantă țiitoare de cald lumii, sfâșia geometric fumul din cort, îl cadastra ca pentru a împroprietări pe fiecare din cei prezenți cu un spațiu egal al străvizibilității emancipate de simțuri: ea dădea la iveală omul de dincolo chiar de propriile-i acte, dintr-o depărtare a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]