4,282 matches
-
primul avion. Iată de ce, privind retrospectiv, pot adăuga Brazilienii pe lista mea de argumente pro Manhattan. Prescurtări de Manhattan: Traducere 1. Chip’s - Harry Cipriani de la intersecția străzii Fifth cu Fifty-ninth. 2. Ana - pentru prințesele din Park Avenue, ana = anorexie = siluetă = perfecțiune. 3. Până peste... - nu se referă la spațiu. E un superlativ care înlocuiește cuvinte ca fantastic/înălțător/minunat. De exemplu: „Pensatul sprâncenelor e până peste poate“. 4. Wollman - un diamant de dimensiunea unui patinoar. 5. A.T.M. - iubit bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în ciuda situației traumatizante. Mi-am pus pantofii Manolo decupați, cu toc cui foarte înalt. Mi-am dat jos blana de șinșila. În mod sigur Zach nu va mai dori să se uite la DVD când o să-mi vadă din spate silueta în lenjerie sexy și pe tocuri înalte. M-am îndreptat spre dulapul în care „țineam“ DVD player-ul. Apoi s-a-ntâmplat ceva până peste poate de norocos. Am simțit mâna lui Zach pe spatele meu. În sfârșit, lenjeria sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe piele. Tremuram. Am deschis ochii, apoi i-am închis repede. Ah! Dumnezeule! Până peste poate de groaznic! Încă eram în camera mea de la Ritz. Sau poate că eram în rai. Poate raiul e un apartament de la Ritz. Am zărit silueta unui bărbat. —Excusez-moi, monsieur, am murit? am șoptit năucă. Nu, mi se răspunse. Très supărător. De ce nu murisem? Ce n-a funcționat cum trebuie? Te-am găsit. — Cine naiba ești? am strigat furioasă. Sunt eu, fată zurlie. Am deschis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de emoție. —Michael Kors! decretă Jolene teatral în timp ce se apropia de masă. El! și urmă o pauză teatrală. Este! altă pauză. DUMNEZEU!!! Uitați-vă! I-ați văzut pantalonii șifonați din colecția de primăvară? Se învârti să ne arate noua ei siluetă. Ia uitați aici picioare ca scobitorile. Îți fac picioarele să arate înguste fără să mai porți colanții ăia supărători. (Jolene e 50% JAP, dar neagă asta în proporție de 100%). —Michael Kors înțelege dedesubturile coapselor feminine, continuă ea, ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
părea situația, nu puteam să apar la ziua tatei îmbufnată. Ar fi fost un gest egoist. Vreau să spun, ăsta-i genul de atitudine pe care-l adoptă Naomi Campbell, dar ea își permite treaba asta, că doar are o siluetă de invidiat. Noaptea aceea, la Mercer, m-am purtat nesăbuit, din cauza disperării, a nesiguranței și absenței totale a unor orgasme recente. Acum trebuia să suport consecințele. Am reușit cumva să am drept iubiți o brută, un mincinos patologic și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de ore. M-am uitat în jur. Nu îndrăzneam să înaintez, dar nici nu mă puteam întoarce. M-am tras într-o firidă întunecoasă, sub un cap de cerb împăiat. Încordată, am văzut cum se deschide ușa și apare o siluetă. Am tresărit. Era Charlie. Ce căuta aici? Nu era în drum spre LA? S-a uitat glonț la mine. Părea și mai șocat decât mine. Ah, Dumnezeule, mi-am spus, acum trebuie să-mi cer scuze de la om la om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fericit se regăsea pe sine În acest locșor de pe Costa del Sol. Singura umbră care se profila peste piețele și bulevardele sale era incendiul de la casa Hollinger. După-amiaza tîrziu, cînd soarele se muta În spatele peninsulei și se călătorea spre Gibraltar, silueta conacului eviscerat se profila de-a lungul străzilor mărginite de palmieri, Întunecînd pavajul și zidurile vilelor, Înfășurînd pe tăcute orașul În giulgiul ei Întunecat. Stînd printre morminte lîngă Elizabeth Shand, În așteptarea sicriului tinerei suedeze, mi-a trecut prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
clipă În cadru, dar am observat că bărbatul cu pielea Închisă la culoare era de vîrstă mijlocie, iar brațele lui oacheșe și musculoase erau ale unui mardeiaș angajat să dea nedoriții afară de prin cluburile de noapte. Cel mai tînăr, cu silueta aceea tubulară tipic englezească, părea să aibă puțin peste treizeci de ani. Avea mișcările unui dansator profesionist, manipulînd cu pricepere și iuțeală trupul victimei pentru a-l așeza În diverse posturi care să expună cîte un nou orificiu pentru penetrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
strada pustie Înainte de a Închide ușa. Scoase un oftat slab, amestec de ușurare și resemnare, cînd se uită la pereții goi, pe care se profila doar umbra zigzagată a grătarelor care acopereau ferestrele dinspre grădină, transformîndu-le În grilaje de cetate. Siluetele noastre se mișcau pe fundalul lor ca niște manechine Într-un spectacol despre viața condamnaților. Îmi amintește de Carceri-le lui Piranesi - nu m-am gîndit niciodată că aș putea trăi Într-una din gravurile alea ciudate, spuse Sanger, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poate reușeam măcar să găsesc un fir călăuzitor către adevărul despre incendierea conacului Hollinger și despre absurda mărturisire a lui Frank. În portul de ambarcațiuni pătrunsese o goeletă albă cu velele strînse și cu motorul la minimum. La cîrmă se vedea silueta subțiratică a lui Gunnar Andersson, de aceeași Înălțime cu arborele artimon, cu cămașa fluturîndu-i pe umeri ca o fîșie de velă zdrențuită. Vasul părea neîngrijit, avea carena pătată de ulei, de unde am presupus că Andersson navigase cu el pe traseele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de cocaină, Își ridică privirea spre norii de confetti și petale de parcă era pregătit să se Înalțe de pe ringul de dans și să plutească printre baloanele cu heliu. Nu i se alăturau Însă toți dansatorii. LÎngă el se bîțÎia Împiedicat silueta neglijentă și ostenită a lui Laurie Fox, abia reușind să-și dezlipească tălpile de pe podea. Rămasă binișor În urma ritmului, se clătină lovindu-se de dansatorii din jur și În cele din urmă căzu la pieptul lui Crawford, cu gura Întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în cămașa mea de noapte lungă și lălâie, făcută dintr-un bumbac alb, gros și moale (e cămașa mea de noapte preferată, am primit-o cadou de la Georgiana de ziua mea, anul trecut), am deschis ușa și am văzut o siluetă neclară care mă privea în tăcere. Era un tânăr înalt și subțire, avea plete negre, ochi cenușii și era înveș mântat într-un palton lung până la pământ. Mi-a aruncat o singură privire, chemătoare și gravă, mi-a atins obrazul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Severi și în același timp curioși. Restul trăsăturilor feței erau mai mult schițate, din liniile și punctele bine cunoscute. Doar ochii, imenși, ieșeau pregnant în evidență. în schimb, întreaga frunte îmi era populată (nu de coșuri pulsatile, ci de imagini): siluete umane, pânze de păianjen aducând a valuri de mare și multe semne de întrebare. Am revenit, ca atrasă de un magnet, la ochi, și de-abia atunci am văzut că în pupile se oglindeau o parte din fantasmele care-mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
privirea. Simt că îmi ard obrajii. — Scena cu norii e fffoarte mi-mișto! se aude, deodată, glasul lui Bobo. Nici nu l-am auzit intrând în sufragerie. Bobo se mișcă foar te agil, îți apare pe nesimțite în față, cu silueta lui subțire și cocârjată. Bobo își scutură părul rar, din care țâșnesc stropi mici și in colori de apă. — E o vvreme gggroaz-nică af-fară! spune el, privindu-ne pe rând cu atenție. Mă îndrept mirată spre fereastră. îmi amintesc că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu un vrăjmaș multiplicat, care îl asediază din toate părțile. — E cutremurător! mă înfior eu în șoaptă. Eduard mă aude și se apropie și el de fereastră. Privește un timp pe geam, nemișcat. Și eu și Bobo îi contemplăm tăcuți silueta subțire, în jeanși negri și pulover negru. Mereu îl văd îmbră cat în negru, îmi dau eu seama, cu mirare, în timp ce un semn de întrebare plutește în aer nedumerit și se năruie atunci când Eduard se întoarce de la fereastră și mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fost o regretabilă eroare. Ești total lipsită de talent! îți irosești inutil timpul și, mai cu seamă, îl irosești pe al altora! Am rămas nemișcată pe bancă, continuând să mă uit în fața mea mult după ce profa de română plecase, ca și cum silueta aceea bondoacă, bine înțepenită pe niște picioare mici și butucănoase, s-ar fi lățit ca un trunchi imens de copac sprijinit pe două buturugi semețe, cu o încrengătură de brațe îndreptate amenințător spre mine, asemenea unor limbi de șerpi veninoși
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
moment dat să se întoarcă cu fața spre ei, ca să-l imortalizeze într-o fotografie. Drept urmare, se trezise într-un pat de spital, cu fotografia imortalității lui aparente zăcând pe o noptieră jerpelită lângă el. Nici măcar nu se vedea bine silueta de pe stâncă. Nu i se vedea privirea zâmbitoare și încrezătoare în sine. Putea fi oricine altcineva acolo sus. încercase să ia totul în glumă. Să râdă singur de aspectul de mumie pe care îl avea, bandajat de sus până jos
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vede? Oare chiar înoată cineva în mare pe vremea asta? Se uită concentrat spre mare. Da, e cineva care înoată. Acum zărește ceva mai bine niște brațe subțiri care se luptă (sau se joacă, mai degrabă) cu valurile. Da, vede silueta înotătorului ridicându-se din valuri. E o fată. Ce curaj să intre în apă pe vremea asta încă destul de rece! Eduard dă din umeri și se uită cu ochii lui cenușii și mohorâți la mare, care aruncă spre el mănușa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era umed. Fata îl luă, totuși, în mână, lăsându-l să atârne în jos. Râseră amândoi, înveseliți deodată, și Eduard o întrebă cum o cheamă. Fata îi răspunse, continuând să tremure de frig, că o cheamă Carla. Eduard îi privi silueta fragilă și își încreți fruntea, preocupat. — De unde știi că sunt începător? o întrebă el cu un glas mirat. Cum ți-ai dat seama? Dar ea își flutură brațul subțire în semn de rămas-bun și se îndepărtă, pășind cu tălpile goale
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și cu blondul mătăhălos de la Regie nu dădură nici un semn de viață toată ziua. Seara, Eduard plecă înapoi spre casă. Continua să plouă îndesat. Tocmai descuia ușa, când se trezi tras de mânecă. Se întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi dădea de știre că nu va ajunge pe vârf. Și știa, știa fără să poată numi în gând ceea ce știe, ce va urma. Dar de data asta, în mod neașteptat, atunci când ridică pri vi rea spre pisc, zări o siluetă feminină în vârful stâncii. O si luetă feminină care îi părea vag cunoscută și care își întinse brațele în aer, dându-și drumul în gol. Silueta feminină trecuse pe lângă el, cu un zâmbet îndepărtat, continuându-și căderea. Fără să mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
data asta, în mod neașteptat, atunci când ridică pri vi rea spre pisc, zări o siluetă feminină în vârful stâncii. O si luetă feminină care îi părea vag cunoscută și care își întinse brațele în aer, dându-și drumul în gol. Silueta feminină trecuse pe lângă el, cu un zâmbet îndepărtat, continuându-și căderea. Fără să mai stea pe gânduri, Eduard se desprinse și el de zidul stâncii, aruncându-se în gol după ea. 7. S-a înserat de mult. Toată mulțimea care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și să iasă să dea o tură în jurul hotelului. Așa îl descoperise pe Bobo, care ieșise mai devreme colindând prin parcarea hote lului și se așezase apoi pe o roată de mașină, desenând de zor. Avea inspirație și nu observase silueta lui Macarie, care se apropia, decât atunci când se așezase lângă el. — Ce familie de artiști sunteți! se minunase Macarie sincer, cu un glas hârâit. Eu auzisem de la fete doar de fratele tău, dar văd că tu ai talent cu carul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chiar să dea fuga la supermarket și să roage pe cineva de acolo să cheme o ambulanță. Apoi însă, tot uitându-se prin ochelari la ele cum zăceau imobile, i se păru că zărește dincolo de ele, în zăpadă, mișcarea unei siluete albe, cu un corn în creștet, și, fără să știe cum și de ce, îi reveni dintr-odată foarte clar în minte o zi îndepărtată din vremea când era elevă și chiulise de la ore cu o colegă; alergaseră în curtea școlii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu-și mai amintea nici numele, nici chipul ei. își amintea doar, din ce în ce mai clar, cum se aruncase cu ea în zăpadă și cât de fericită se simțise atunci. Doamna Ionescu strânse umerii, brusc înfrigurată, în timp ce continua să privească țintă la siluetele care zăceau inerte în zăpadă. Când îl cunoscuse pe domnul Ionescu și acesta îi povestise despre copilăria lui tristă, cu nenumărate griji și neajunsuri, ea îi mărturisise pe scurt că nu avea nici ea amintiri prea plăcute din copilărie și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]