4,151 matches
-
eterna condiție de prizonier (al vieții, al societății, al familiei, al propriului caracter, a propriei mentalitati etc). Iona este constrâns la un exil forțat În spațiul singuratății absolute; caută mereu comunicarea cu ceilalți, fiind preocupat de solidaritatea umană, de regăsirea sinelui În setea sa pentru libertatea de exprimare și de acțiune. Îmbătrânit, În sensul Înțelpciunii, Iona iese la lumină după ce spintecă ultimul pește, pe o plajă pustie, dar orizontul din fața lui il Înspăimântă, pentru că și acesta este alcătuit dintr-un alt
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
una intensă și o împarte în trei perioade. Prima perioadă se întinde până în secolul al XVI-lea si este dedicată poeziei populare, transmisă prin viu grai. Lirica vremii cuprindea legende și fapte de vitejie, prezentând lupta continuă a omului cu sinele și cu semenii. Creațiile lirice erau în limba finică, iar lirismul avea note triste. Cea de a doua jumătate a secolului al XVII-lea marchează apariția primelor cărți tipărite, literatura care apare în această perioadă fiind una religioasă. A treia
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
care au reactivitate scăzută la stres și se deplasează moderat (coeficientul Pearson Chi-Square este cuprins între 6,31 12,24; p < 0,05) [Anexa 8]. O posibilă explicație a acestui aspect poate fi legătura puternică dintre cele trei dimensiuni ale sinelui: verbală, motorie și emoțională. Sentimentele neexprimate verbal ale profesorilor generează un anumit comportament postural și o anumită motricitate. Când nu dorește să se implice sau este obosit, profesorul se așază pe scaun la catedră, iar când vrea să se angajeze
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
forma unui complex de teorii critice culturale, de la poststructuralism la post-colonialism. Post-structuralismul este o metodă de analiză textuală și culturală care percepe cultura ca parte integrală a operelor investigate, orice semnificație manifestându-se sub forma unui fenomen cultural. Presupunând că "sinele", ca unitate singulară și coerentă, ar fi un construct ficțional, poststructuralismul susține ideea că individul s-ar constitui prin intermediul unor serii de tensiuni și cunoștiințe conflictuale, care ar ține de influențe ale genului, clasei, rasei, etniei, profesiei etc., ceea ce ar
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
modalitatea subtilă prin care, departe de a constitui o "problemă" (de rezolvat), această "mereu la îndemână deschidere spre improvizație și creație"46 a tinerilor mestizos le permite acestora și a fost și cazul, exemplar, al Selenei o continuă reinventare a sinelui cultural, cu impact major asupra granițelor simbolice de-a lungul cărora au loc aceste manifestări inovatoare. Nimic nu ilustrează mai elocvent această "identitate liminală [...] plină de creații lingvistice"47 decât pronunțarea numelui artistei tejana în trei feluri diferite, precizează González
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în procesul de obținere a consensului, din partea unei comunități la care visăm, în privința sensurilor (culturale) pe care le-am ales să (inter)medieze sau chiar inoveze actul de comunicare în care ne-am angajat. Astfel, la intersecția, la interfața dintre sinele nostru (cultural) și celălalt se află doar acest teren discursiv al negocierii sensurilor (culturale), în timp ce dincolo (sau dincoace?) domnește misterul. Acestui "mister" Campbell eșuează să îi păstreze, cum spunea poetul nostru național, "corola", iar întreprinderea sa critică, așa cum observă Hill
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
posibilitatea spiritualizării iubirii, a înălțării ei la rang de cunoaștere purificată de balastul senzual; în locul dorinței carnale se instalează „dorul demonic” (Scrisoarea V). Este vorba de un act unilateral, de neînțeles pentru ea, dar necesar în actul de cunoaștere a Sinelui: „Ea nici poate să nțeleagă că nu tu o vrei... că-n tine E un demon ce nsetează după dulcile-i lumine, C-acel demon plânge, râde, neputând s-audă plânsu-și, Că o vrea... spre-a se-nțelege în sfârșit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a ființei. Sunt elocvente versurile din secțiunea Ipostaze - o metaforă „repetitivă” a prezenței în lume, modalitate discretă de „pozare” a eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare că se dizolvă în lucruri, se „desface” în linii și culori, pentru a se recompune în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
posibilitatea spiritualizării iubirii, a înălțării ei la rang de cunoaștere purificată de balastul senzual; în locul dorinței carnale se instalează „dorul demonic” (Scrisoarea V). Este vorba de un act unilateral, de neînțeles pentru ea, dar necesar în actul de cunoaștere a Sinelui: „Ea nici poate să nțeleagă că nu tu o vrei... că-n tine E un demon ce nsetează după dulcile-i lumine, C-acel demon plânge, râde, neputând s-audă plânsu-și, Că o vrea... spre-a se-nțelege în sfârșit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a ființei. Sunt elocvente versurile din secțiunea Ipostaze - o metaforă „repetitivă” a prezenței în lume, modalitate discretă de „pozare” a eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare că se dizolvă în lucruri, se „desface” în linii și culori, pentru a se recompune în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
naturală de convergență a modelelor, inițial diferite, în jurul unuia singur.104 Dezbaterile privind difuziunea atrag atenția asupra problemei internalizării normelor. Normele sunt standarde de comportament pentru actorii cu o identitate anume. Normele sunt conectate cu identitățile, cu un sens al sinelui, și arată modul în care actorii se autodefinesc. Întrebarea centrală pe care o explorăm, scrie Jeffrey Checkel, este dacă instituțiile internaționale au abilitatea de a socializa agenții, ținta socializării putând fi statele, politicienii sau cetățenii. Socializarea implică faptul că agenții
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
relației dintre ego și societate.206 Domenii precum sociologia, antropologia și psihologia au utilizat concepte precum "sine", "personalitate" sau "caracter", similare conceptului de identitate. Paradigma centrală a acestor domenii era sintetizată în următorul principiu: organizarea socială este principiul auto-organizării (organizării sinelui) și ambele explică acțiunea socială.207 Ulterior, în domeniul sociologiei și în cel al psihosociologiei, s-a dezvoltat teoria identității, două seturi de idei fiind considerate precursoarele acestei teorii: interacționismul simbolic și teoria controlului perceptual.208 În sens larg, teoria
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
numirii și denumirii acelei identități.214 Oamenii posedă identități multiple, întrucât posedă roluri multiple, iar înțelesul acestor identități este împărtășit de către ceilalți membri ai societății.215 O identitate este un construct teoretic și se organizează în jurul a trei concepte centrale: sinele, limbajul și interacțiunea. Distincția dintre persoană și agent este centrală pentru teoria identității, unde o identitate este un agent. Fiecare persoană are multiple identități și fiecare dintre aceste identități este un agent.216 O identitate socială definește nu doar grupul
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și caracteristicile societății. Jeffrey Checkel și Peter Katzenstein, în lucrarea dedicată identității europene,218 menționează că sunt interesați de noțiunea înțelegerii de sine sociale și politice, mai puțin de componenta psihologică a acesteia. Identitățile se referă la reprezentările împărtășite ale "sinelui" colectiv, reflectat în dezbaterile publice, în simbolurile politice, în memoriile colective și în competiția elitelor pentru putere. Identitățile sunt constituite din credințe colective în privința definirii grupului și a membrilor care îl compun. Înțeleg identitățile ca fiind relevate prin practicile sociale
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
ca bază de pornire identitățile colective definite în termeni civilizaționali, religioși sau ideologici, utilizând noțiuni precum "islam", "creștinism", "democratic" sau "civilizat"; abordările dinspre psihosociologie dezagregă aceste macro-fenomene pentru a explora modul în care indivizii acceptă sau resping diverse interpretări ale Sinelui (self-understandings).238 În cercetarea empirică, constructiviștii sunt interesați de procesele care fac legătura între context și acțiune în dezvoltarea unui înțeles al Sinelui, a semnificației acestuia și a efectelor recurente, de modul în care identitățile integrează indivizii în comunitate prin intermediul
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
psihosociologie dezagregă aceste macro-fenomene pentru a explora modul în care indivizii acceptă sau resping diverse interpretări ale Sinelui (self-understandings).238 În cercetarea empirică, constructiviștii sunt interesați de procesele care fac legătura între context și acțiune în dezvoltarea unui înțeles al Sinelui, a semnificației acestuia și a efectelor recurente, de modul în care identitățile integrează indivizii în comunitate prin intermediul etnicității, naționalismului, rasei, genului sau a altor categorii sociale, modul în care interacțiunile, cele precum formarea sau destrămarea comunităților de securitate, pot consolida
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
identitățile integrează indivizii în comunitate prin intermediul etnicității, naționalismului, rasei, genului sau a altor categorii sociale, modul în care interacțiunile, cele precum formarea sau destrămarea comunităților de securitate, pot consolida sau submina aceste identități, impactul acestor identități, atâta vreme cât un simț al Sinelui le poate spune oamenilor cine sunt și ce ar trebui să facă.239 Cei care aleg ca punct de plecare abordarea structurală se concentrează pe modul în care discursurile sau contextul instituțional creează și impun etichetări (adesea ofensatoare) la adresa indivizilor
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
anterior momentului interacțiunii. Constructiviștii sunt interesați să arate că identitățile pot fi schimbate prin interacțiune și că acest lucru contează. În plus, definirea identităților, care sunt schimbătoare, influențează practicile de securitate și, în final, tipul mediului de securitate. Transformarea definițiilor sinelui înseamnă mai mult decât schimbarea comportamentului și, prin urmare, este un proces solicitant. Spre exemplu, relația dintre identitate și interesele de securitate este asumată de constructiviști ca fiind baza prin care se explică diverse comportamente. Kolodziej este de părere că
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
identității. Autoarea aduce argumente că abordarea prin discurs a identității oferă o modalitate practică, parcimonioasă, de studiere a identității, mai bună comparativ cu abordările propuse de constructiviști. Charlote Epstein începe prezentarea printr-o critică a modului în care este înțeles Sinele în cadrul disciplinei relațiilor internaționale, care a preluat necritic acest concept din psihologie. Soluția propusă de Jacques Lacan 267, aceea de 'subiect discursiv' (speaking subject) oferă o bază non-esențialistă pentru teoretizarea identității care a fost trecută cu vedere. Autoarea face distincția
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
internațională. Teoria socială a identității formulată de Jacques Lacan pornește de la ideea că, spre deosebire de psihologie, unde se asumă unitatea subiectului, se bazează pe o ontologie alternativă a identității care a fost ignorată în mare parte de constructiviști. La nivel teoretic, Sinele unificat, din perspectiva lacaniană, nu este mai mult decât un construct imaginar în care individul trebuie să creadă pentru a compensa o lipsă constitutivă a identității. Ceea ce subliniază conceptul de identitate este de fapt un proces dinamic de identificare. Problema
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
socială sau ordinea simbolică este constitutivă identității. Ceea ce face identitatea posibilă este înscrierea individului în ordinea simbolică, un proces prin care identitatea devine subiect discursiv, o situație care permite cuvântul Eu. Ordinea simbolică este locul în care individul își construiește Sinele prin vorbire, prin producerea de semnificații, simbolizarea fiind un fenomen discursiv. În perspectiva lacaniană, intrarea individului în ordinea simbolică face posibilă identitatea. Ordinea este inițial străină individului, subiectului dorințelor: ordinea simbolică este ordinea unui Alter. Cuvintele pe care copilul trebuie
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
pe deplin format la care se referă termenul de identitate. Este vorba despre o proiectare nesfârșită a subiectului în ordinea simbolică, care este ordinea unui Alter, ceea ce înseamnă că relația Sine-Alter este trăsătura constitutivă centrală a identității. Construirea perpetuă a Sinelui este mascată în termenul de identitate, conceptul adecvat fiind cel de identificare. Schimbarea conceptuală servește nu doar pentru a sublinia natura dinamică a identității, care nu este problematică în psihologia socială, ci de a evidenția că funcționează ca un proces
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Elaborând pe baza relației dintre identitate și mediul de securitate, Alexander Wendt apreciază că are importanță dacă și în ce măsură "identitățile sociale presupun identificarea cu soarta unui alter".293 Starea de securitate, apreciază Wendt, diferă în funcție de maniera și gradul în care sinele este identificat din punct de vedere cognitiv cu alter, consecutiv și semnificația anarhiei și a puterii depinde de această variație cognitivă. Identificarea pozitivă cu celelalte state va conduce la perceperea amenințărilor la adresa securității nu ca pe o chestiune privată pentru
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
semnificația anarhiei și a puterii depinde de această variație cognitivă. Identificarea pozitivă cu celelalte state va conduce la perceperea amenințărilor la adresa securității nu ca pe o chestiune privată pentru fiecare stat în parte, ci ca o responsabilitate a tuturor. Dacă sinele colectiv este bine dezvoltat între grupurile de state, practicile de securitate vor fi, până la un anumit punct, altruiste și prosociale. Modul în care se realizează identificarea cu un alter în fiecare situație dată implică, automat, o trasare a granițelor sinelui
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
sinele colectiv este bine dezvoltat între grupurile de state, practicile de securitate vor fi, până la un anumit punct, altruiste și prosociale. Modul în care se realizează identificarea cu un alter în fiecare situație dată implică, automat, o trasare a granițelor sinelui. Dacă nu există o identificare pozitivă, celălalt este relevant pentru definirea intereselor numai atâta timp cât poate fi folosit pentru îndeplinirea scopurilor proprii. Formarea unei identități colective se referă la identificarea pozitivă cu alter astfel încât celălalt devine parte a sinelui și bunăstarea
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]