6,584 matches
-
În schimb, civilitatea, bine Înțeleasă, situată la nivelul pedagogiei formelor reciprocității, poate contribui la modelarea unei cetățenii participative și atente la celălalt. Trebuie așadar insistat asupra funcției mediatoare a civilității, Între politețe și cetățenie. În forma sa pozitivă și la singular, ea devine o școală a responsabilității etice și politice: de aceea, scrierea de manuale sau tratate marchează, Încă de la Erasmus, istoria umanismului. Totuși, pentru a ieși din jocul utilizărilor retorice și ideologice, este fără Îndoială important să apelăm la noțiunea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unicitate stă la baza diversității multiplelor „locuri” care compun regiunile, țările, continentele și, până la urmă, ansamblul umanității. Astfel, diversitatea este omniprezentă și proliferantă, datorită schimburilor și schimbării neîncetate ce caracterizează toate mediile sociale. Umanitatea este una și diversă. O entitate singulară, deschisă și dinamică Orice loc este singular, deschis fiind În același timp către mediul său. Singularitatea sa este alimentată tocmai de diversitatea care Îl Înconjoară. Imbricările Îi interzic orice Închidere completă În sine și blochează calea spre orice interpretare uniformizantă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care compun regiunile, țările, continentele și, până la urmă, ansamblul umanității. Astfel, diversitatea este omniprezentă și proliferantă, datorită schimburilor și schimbării neîncetate ce caracterizează toate mediile sociale. Umanitatea este una și diversă. O entitate singulară, deschisă și dinamică Orice loc este singular, deschis fiind În același timp către mediul său. Singularitatea sa este alimentată tocmai de diversitatea care Îl Înconjoară. Imbricările Îi interzic orice Închidere completă În sine și blochează calea spre orice interpretare uniformizantă a trecutului sau a tradițiilor sale. Cine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dificil de sesizat, nu trebuie oare considerat o formă de rasism? O formă nouă? Un tip nou? Trebuie oare, În mod corelativ, să-l combatem așa cum am combătut rasismul „clasic”? Aceste Întrebări presupun că trebuie pusă la Îndoială justețea folosirii singularului: se poate avansa ipoteza existenței mai multor rasisme. Și, pe lângă pluralitatea lor, trebuie să ținem seama de caracterul lor „evolutiv”: polimorfismul a ceea ce numim „rasism” pare inseparabil de metamorfozele sale. Neorasisme fără „rasă”: de la diferențialismul cultural la geneticismul social Trebuie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
of Norms, Oxford, Clarendon Press. Φ Anomie, Devianță, Reglementare socială, SOCIALIZARE, Valori Ptc "P" Pact republicantc "Pact republican" Φ DREPT ȘI CULTURĂ, FRATERNITATE Paradigmă familialătc "Paradigmă familială" Φ FRATERNITATE Particularisme/universalismtc "Particularisme/universalism" Dialectica lui unu și a multiplului, a singularului și a generalului, a particularului și a universalului este, fără Îndoială, cum credea și Georg Simmel, un invariant de care mintea omenească nu se poate lipsi. A gândi astfel Înseamnă pur și simplu a gândi sau, dacă vreți, a Încerca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu poate exista un etalon absolut care să permită aprecierea culturilor și valorilor respective. Prin incitarea la respingerea aprecierilor normative interculturale, este apărat un relativism moral care-și are originea În subordonarea individului față de comunitate sau, dacă vreți, a identității singulare față de identitatea culturală. Valoarea principiilor morale sau a uzanțelor sociale este astfel legată de apartenența la o comunitate. Acordul asupra principiilor nu este posibil decât dacă se bazează pe practici și convingeri Împărtășite. Este astfel respinsă Însăși posibilitatea unei distanțări
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pasiunea pentru o rațiune aflată În serviciul unei voințe de uniformizare. Astfel, această trecere a idealului raționalist În câmpul politicii reprezintă o pervertire dramatică. În timp ce filosofia Luminilor vedea În neliniște și dezacord condițiile căutării adevărului, universalismul abstract face din individul singular un depozitar al adevărurilor eterne. El contribuie astfel la alimentarea ideii conform căreia nu putem ocoli alternativa următoare: sau exaltarea exclusivă a diferenței, sau universalul pur care elimină orice apartenență colectivă. În spațiul universalismului abstract, identitățile colective nu au deci
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu putem ocoli alternativa următoare: sau exaltarea exclusivă a diferenței, sau universalul pur care elimină orice apartenență colectivă. În spațiul universalismului abstract, identitățile colective nu au deci nici un motiv să mai ființeze. De ce să apărăm dreptul la existență al culturilor singulare? De ce, se Întreabă unii, să dorim perpetuarea culturii evreiești? Răspunsul lui Richard Marienstras (Marienstras, 1975, p. 60) ni se pare potrivit: „La acest lucru trebuie să răspundem precum Sartre În legătură cu literatura: lumea se poate lipsi, evident, de evrei și de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
constituie, În același timp, faptul primordial al realității umane și norma centrală a acestei realități. Doar interiorizând regulile competenței comunicative omul devine subiect. Subiectul este deci cel care face pariul că, În ciuda pluralității codurilor și a apartenenței noastre la comunități singulare, comunicarea este posibilă. De aceea, la nivelul politicului, exigența universalistă se transformă Într-o misiune fără sfârșit, aceea a coexistenței necesare Între două tipuri polare de solidaritate: una bazată pe sânge, iar cealaltă pe rațiune. A. P. & APEL Karl Otto (1981
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
oamenilor este permisă pentru că Dumnezeu s-a făcut Om), trebuie subliniat că filosoful german actualizează pe deplin ideea „că fiecare conștiință poartă În sine, ca o marcă specifică Înseși ființei sale, amprenta alterității ș...ț și că ea nu este singulară decât prin modul În care exprimă universalul” (Fischbach, 1999, p. 109). Hegel este astfel primul care a formulat condițiile intersubiective ale apariției conștiinței de sine. Care sunt Însă acestea? Trebuie distinse trei forme de recunoaștere. Prima, recunoașterea afectivă, se manifestă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
definirea unei concepții asupra dreptății. Nu putem decât să subscriem la analiza lui Christian Ruby, care vede În ea „un mod de a pune problema unității politice a societății În termeni de unificare, și nu de unitate abstractă: refuzând despotismul singularului pornind de la o presupunere și diseminarea liberală a multiplului, ea instituie o infinită dialectică a acțiunii” (ibidem, p. 104). Din perspectiva unei acțiuni infinite, solidaritatea este Într-adevăr o politică inextricabil legată de conștiința unei transformări necesare a istoriei și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sociologului. „Comparația este un instrument de neocolit al cunoașterii; bineînțeles, ea produce similarități și diferențe. Cunoașterea impersonală are, desigur, aspect de sacrilegiu În ochii indivizilor care sunt obiectul ei: pentru aceștia, experiența este unică, În vreme ce istoricii refuză să izoleze evenimentul singular, căutând, dimpotrivă, În mod sistematic raporturile care Îl leagă de celelalte. În ceea ce privește judecata morală, presupunând că și-ar avea locul aici, ea ar trebui În principiu să vină după efortul de cunoaștere, și nu Înaintea lui. Acesta este, cred eu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
termen, în palindroamele verbale) rămâne citit «à l’endroit»... Cum s-ar traduce asta mai pe românește? — „De la stânga la dreapta“,-n cazul nostru, răspunse scurt Vasile. — „Cu toate astea, continuă lectura Nora, palindromul dă naștere unui efect cu totul singular, pe care n-am putea să-l dăm prea repede de-o parte, punându-l alături de curiosa sau de versurile de mirliton... Altă expresie buclucașă, don profesor. — Să le zicem „versuri de doi bani“... Iar acum, te rog, dă-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
este menită a fi citită ca o înregistrare exactă a tot ceea ce s-a întâmplat în viața cuiva (Riessman, 1993). Adevărul istoric nu este principalul deziderat al narațiunii; a-ți spune povestea implică un punct de vedere personal, probabil unul singular. Povestea este spusă din perspectiva interpretativă cu care s-a început demersul. În fapt, poveștile pe care le spunem sunt dominate sau chiar conduse de valori; ele exprimă ceea ce valorizăm noi cel mai mult și furnizează cheia modului în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
vedea ce legătură poate fi între erotică și palindrom. Vasile, însă, nu o auzi, citind și alte fraze din Bellmer: „Alcătuirile de acest gen, nu prea frecvente ăe vorba, evident, de palindroameț, ți se întipăresc în minte cu o tenacitate singulară, fără să știi prea bine, la început, din ce motiv. Cu toate astea, șansa ce a făcut ca ele, citite-n ordine firească sau pe dos, să aibă o aceeași suită de grafeme, e un miracol de natură să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
siglată, a lucrărilor (sau a lucrării) din care au fost selectate informațiile, însă asemenea informații au provenit uneori și din alte contribuții, adăugate în secțiunea de Bibliografie generală, unde sînt cuprinse studiile și sintezele ce se raportează numai în cazuri singulare la conținutul dicționarului nostru. De aceea, la sfîrșitul articolelor sînt indicate, în ordine cronologică, numai siglele pentru lucrările în care noțiunea sau ideea denumită prin cuvîntul-titlu a fost inițiată, detaliată, definită etc., astfel încît să reprezinte un reper în determinarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a afirmat în mod deosebit în ultimele patru decenii, în mod evident cu același obiectiv de a investiga vorbirea, condițiile și regulile ei. Cu toate acestea, din mai multe motive, este necesară o analiză a viziunii sale, în mare parte singulare, căci integreză studiul vorbirii de nivel suprafrazal ideilor formulate încă în lucrările publicate în perioada anilor 1950-1960, ce l-au impus ca unul dintre marii lingviști ai lumii. În legătură cu folosirea termenilor discurs și text, în scrierile lui Coșeriu publicate în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cei care studiază discursul și textul, chiar dacă uneori, nu ne îndoim, vor găsi și situații în care vor avea alte opinii. Rodica NAGY A ACT. În înțeles general, actul este o manifestare a activității umane, reprezentînd în raport cu aceasta un element singular și constitutiv. Ca atare, o activitate, indiferent de tipul ei, este alcătuită din unul sau mai multe acte, fiecare dintre acestea fiind de obicei nu numai distinctibil, ci și individualizat prin anumite trăsături. Vorbirea este o formă de activitate, deși
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
casa mea). Morfemele de plural, desinențele, pot fi la rîndul lor actualizatori, dacă sînt privite ca adaptări ale formelor limbii pentru a se raporta la realitate. Astfel, -uri, din enunțul se văd focuri pe deal, actualizează ideea de multiplu în raport cu singularul (se vede foc pe deal), realizînd transferul de la o virtualitate a sistemului limbii (opoziția de număr (ø - -uri) la o realitate a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin raportarea la anumite componente ale contextului general, socio-cultural etc. al comunicării, nucleul acestor delimitări constituindu-l următoarele categorii de termeni: 1) ,,pronumele de adresare" - pronume personale, propriu-zise și de politețe (inclusiv formele reverențiale ale acestora), de persoana a doua, singular și plural: tu, voi, dumneata, mata, matale, dumneavoastră, Excelența Voastră, Magnificența Voastră (precizăm că numărul elementelor sistemului pronominal de adresare este diferit de la o limbă la alta; de exemplu, franceza dispune de două forme, marcînd opoziția tu - vous, engleza - de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ambiguitate lexicală, ca urmare a prezenței omonimiei lexicale dintre vară - "anotimpul cald" - și vară - "rudă"; b) propoziția Am programat o întîlnire cu presa conține o ambiguitate morfologică, datorită omonimiei gramaticale a formei verbale am programat, care poate fi interpretată ca "singular" sau ca "plural"; c) enunțul grija părinților nu spune explicit dacă este vorba despre grija pe care părinții o poartă copiilor sau de cea pe care copiii o poartă părinților; d) ambiguitatea pragmatică este relevantă din perspectiva enunțării, ea fiind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a n a l i z a d i s c u r s u l u i, termenul autodesemnare vizează mijloacele prin care realizatorul unui text (enunțiatorul) se desemnează pe sine sau face raportarea la sine, fie ca individ singular, fie ca membru al unei colectivități. Autodesemnarea este un procedeu discursiv concretizat în categorii de forme precum pronumele personale și grupurile nominale. Ca atare, o exprimare cu pronumele inclusiv noi (noi credem că ...) relevă un raport de coeziune de grup
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cînd ea este asumarea creativității prin proiecte și scopuri determinate. Operele culturale realizate cu mijloace lingvistice sînt în acest caz raportabile la criterii de apreciere specifice, iar valoarea lor rezidă în forța creativității manifestate prin activitatea spiritelor de excepție. Discursul singular caracterizator reflectă cu acest prilej manifestarea la cote maxime a competenței lingvistice și forța de instituire a unor norme proprii de folosire a limbii, iar, prin aceasta, de a se prezenta ca o competență individualizată. V. comunicare, discurs, enunț, stiluri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ar trebui considerate ca fiind cuvinte independente, căci, din punctul de vedere al referinței, o formă de plural, de exemplu, se aplică atunci cînd se denumește ceva care este mai mult decît unul, fără a se pleca de la forma pentru singular la care să se adauge desinențe. De altfel, este un fenomen ușor de observat faptul că unele forme flexionare se pot lexicaliza, intrînd în clase morfologice deosebite de cea inițială, precum auz și văz, cu originea în prezentul indicativ singular
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
singular la care să se adauge desinențe. De altfel, este un fenomen ușor de observat faptul că unele forme flexionare se pot lexicaliza, intrînd în clase morfologice deosebite de cea inițială, precum auz și văz, cu originea în prezentul indicativ singular de persoana întîi al verbelor auzi și vedea. La fel se prezintă situația în cazul adverbului predicativ poate, o formă a verbului a putea, sau cu operatorul pragmatic poftim, de la verbul a pofti. Ca atare, granița dintre formele flexionare și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]