4,641 matches
-
remarcă printr-un statut profesional și social nou. El este plasat în fața orchestrei pentru a fi auzit, dar și pentru a fi văzut mai bine de către public, asumându-și pe deplin responsabilitatea artistică a interpretării sale. Concertul pentru un singur solist are în general trei părți: Allegro - Adagio - Allegro, pe când la concerto grosso, numărul mișcărilor variază. Primul allegro are două expoziții, din care prima este încredințată orchestrei, iar a doua o introduce solistul. Adagio are forma de arie, iar ultimul allegro
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
artistică a interpretării sale. Concertul pentru un singur solist are în general trei părți: Allegro - Adagio - Allegro, pe când la concerto grosso, numărul mișcărilor variază. Primul allegro are două expoziții, din care prima este încredințată orchestrei, iar a doua o introduce solistul. Adagio are forma de arie, iar ultimul allegro poate fi un rondo sau un mebuet. Pe parcursul acestor trei mișcări, solistul, în prima parte își poate etala forța de exprimare, în partea a doua calitatea exprimării, iar în partea a treia
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
grosso, numărul mișcărilor variază. Primul allegro are două expoziții, din care prima este încredințată orchestrei, iar a doua o introduce solistul. Adagio are forma de arie, iar ultimul allegro poate fi un rondo sau un mebuet. Pe parcursul acestor trei mișcări, solistul, în prima parte își poate etala forța de exprimare, în partea a doua calitatea exprimării, iar în partea a treia își exprimă virtuozitatea. Dintre cele 350 de concerte scrise pentru un instrument solo cu coarde, peste 230 sunt pentru vioară
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
cu coarde, peste 230 sunt pentru vioară. Alte instrumente solo pe care le folosește Vivaldi sunt: fagotul, violoncelul, oboiul, flautul, viola d’amoure, o vioară adoptată să sune ca o trompetă maritimă, block-flöte și mandolină. 3. Concertul cu mai mulți soliști și orchestră, unde cântă alternativ ansamblul sau orchestra. Formează o categorie mai deosebită, caracteristică stilului baroc. Concertul cu mai mulți soliști a apărut la începutul secolului al XVIII-lea, la Torelli. Vivaldi și Händel au dezvoltat această formă, unde se
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
d’amoure, o vioară adoptată să sune ca o trompetă maritimă, block-flöte și mandolină. 3. Concertul cu mai mulți soliști și orchestră, unde cântă alternativ ansamblul sau orchestra. Formează o categorie mai deosebită, caracteristică stilului baroc. Concertul cu mai mulți soliști a apărut la începutul secolului al XVIII-lea, la Torelli. Vivaldi și Händel au dezvoltat această formă, unde se va simți ulterior influența sinfoniei. În forma sa, concertul are proporții considerabile; acompaniamentul orchestral primește din ce în ce mai multă importanță, în timp ce partida destinată
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
a apărut la începutul secolului al XVIII-lea, la Torelli. Vivaldi și Händel au dezvoltat această formă, unde se va simți ulterior influența sinfoniei. În forma sa, concertul are proporții considerabile; acompaniamentul orchestral primește din ce în ce mai multă importanță, în timp ce partida destinată solistului este caracterizată prin virtuozitate. Compozitori importanți - începând de la Vivaldi la Dallapiccola - au scris concerte aproape pentru toate instrumentele. Concerto grosso este constituit în funcție de planul sonatei baroce, îmbogățind instrumentația; astfel se produce alternanța dintre ripieno și concertino. Concertele pentru două instrumente
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
produce alternanța dintre ripieno și concertino. Concertele pentru două instrumente solo, chiar dacă erau aceleași instrumente sau erau instrumente diferite, sunt, în termeni structurali, identice cu cele pentru un instrument solo. Problema care se pune este cum pot cânta împreună doi soliști în partea solo. S-au dat patru soluții: cele două instrumente să cânte concomitent în terțe sau în sexte, să cânte alternativ, realizându-se un dialog, să cânte în imitație sau în alt fel de contrapunct și un instrument să
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
concomitent în terțe sau în sexte, să cânte alternativ, realizându-se un dialog, să cânte în imitație sau în alt fel de contrapunct și un instrument să cânte o melodie, în timp ce instrumentul celălalt să asigure acompaniamentul. Concertele pentru mai mulți soliști urmează același model. Este adesea exploatată posibilitatea de a cânta instrumente solo (în mod special cele de suflat) în părțile independente din secțiunea tutti. La englezi, nu prea există forme de descriere a concertului cu mai mulți soliști, germanii având
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
mai mulți soliști urmează același model. Este adesea exploatată posibilitatea de a cânta instrumente solo (în mod special cele de suflat) în părțile independente din secțiunea tutti. La englezi, nu prea există forme de descriere a concertului cu mai mulți soliști, germanii având Gruppenkonzert, care reprezintă ansamblul de concert. Prin creația sa instrumentală, Antonio Vivaldi a exercitat o influență puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanții săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart și Beethoven. Cuceririle
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
care intuiseră o carieră artistică neobișnuită a "sopranei de categoria a doua". Tânărul director de scenă a lucrat cu viitoarea primadonă în spectacolul "Evgheni Oneghin" de Ceaikovski, care a confirmat talentul sopranei. În 1965, tânăra solistă, împreună cu un grup de soliști de operă, face un stagiu la teatrul "La Scala" din Milano, Italia. Aici, sub îndrumarea maestrului "Enrico Piazza", asistentul de altădată a marelui Toscanini, pregătește rolurile principale de soprană în limba italiană din operele Tosca, Madame Butterfly, Aida și Trubadurul
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
(n. 14 februarie 1946, com. Dăbuleni; d. 17 aprilie 2007, Craiova) A fost un solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România. A avut în repertoriu melodii proprii și preluări după piese celebre semnate Ray Charles (al carui admirator declarat a fost) și alți artiști de gen, printre care John Denver
Gil Dobrică () [Corola-website/Science/307017_a_308346]
-
a plecat la Craiova, la școala de meserii, unde a devenit strungar. A colindat toată țara cu Cenaclul Flacăra și cu „Serbările Scânteii Tineretului“. Un coleg de muncă era un mare iubitor de muzică neagră și i-a insuflat viitorului solist pasiunea pentru Ray Charles, care a devenit în scurt timp idolul sau. Gil a început să cânte piese rock și soul de la 17 ani: cântă pentru studenți, pe gratis, la Clubul Uzinei „7 noiembrie“ și îi detrona pe cei care
Gil Dobrică () [Corola-website/Science/307017_a_308346]
-
Roads" (1971). Adaptări după Ray Charles, Percy Sledge, The Top Box ("The Letter - Scrisoarea") sau celebrele sale cover-uri : „Ruga pentru părinți” și „Ordinea de zi”, sunt mari succese în perioada respectivă. În anii 1980, casa de discuri Electrecord îi editează solistului un single și trei LP-uri, o parte dintre acestea fiind recent reeditate pe CD. Articole biografice Interviuri Multimedia
Gil Dobrică () [Corola-website/Science/307017_a_308346]
-
VOCAL-SIMFONICĂ • Cântec de leagăn, opus 57 (1949), voce, cor mixt și orchestră; Cantata festivă, opus 53 (1950), cor mixt și orchestră, versuri de Maria Banuș, București, 5 noiembrie 1950, Filarmonică, George Georgescu; Prind visele aripi, opus 86 (1959), cantată pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri de Maria Banuș. MUZICĂ SIMFONICĂ • Suita nr. 1 pentru orchestră, opus 2 (1924), primă audiție, București, 26 ianuarie 1925, Filarmonică, George Georgescu (versiunea I-a); idem, 1926 (versiunea a II-a); Trei tablouri simfonice, opus
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
înființează o altă orchestră, împreună cu clarinetistul Traian Lăscuț-Făgărășanu, denumită „Carpați”. Între 1935-1940 are numeroase concerte la Radio și imprimă câteva discuri la firma Columbia Records. Cântă pentru o vreme la restaurantul „Amiciția”, situat între berăria „Gambrinus” și grădina „Cișmigiu”, cu soliștii vocali Ioana Radu și Emil Gavriș. Apelativul de „Bănățeanu” îl primește de la consumatorii anonimi, melomani, pentru a-l deosebi de naistul Fănică Luca. Între 1940-1945 pleacă cu familia la Bozovici, unde va cânta la birtul lui Vitak și la restaurantul
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
care îl compară cu Grigoraș Dinicu (reprezentativ pentru muzica din Muntenia și Oltenia). În timpul vieții nu s-a bucurat de numeroase apariții discografice. După cinci ani de la moartea sa, casa de discuri Electrecord editează un LP cu înregistrările sale ca solist la vioară.
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
Sandu-Dediu, Marian Movileanu, Ladislau Csendes, Mircea Marian, Cvartetul Rivinius), Radio România, Casa Radio 362 DDD, 2013 Dan Dediu, "Visceralia. Rain Music", Orchestral Music, cdmaker, UȘA, 2013 Dan Dediu, "Nuferi pentru vioară și orchestră" (Orchestră de Cameră Radio, dirijor Gheorghe Costin, solist Ladislau Csendes), în Antologia Muzicii Românești- CD 45, Muzica simfonica și de cameră, UCMR și Radio România, 2014 Dan Dediu, "Vitrine și vitralii - Dublu Concert pentru vioară, violoncel și orchestră, op.158" (Orchestră Națională Radio, dirijor Adrian Morar, Raduca Stratulat
Dan Dediu () [Corola-website/Science/307316_a_308645]
-
că realizează sinteză "unui heavy metal furios cu sufletul finlandez". Subiectele abordate în cîntece șunt actuala stare a națiunii (finlandeze), religia și umanitatea în general. Membrii formației au devenit cunoscuți pentru franchețea lor cu ocazia interviurilor și spectacolelor. În special solistul Jouni Hynynen este "renumit" pentru insultele și comentariile adresate audienței în timpul spectacolelor. Kotiteollisuus este fără îndoială una dintre cele mai populare formații de metal din Finlanda, avînd la activ un album de platina și mai multe de aur. Au scos
Kotiteollisuus () [Corola-website/Science/308557_a_309886]
-
de lansare). Pentru detalii privitoare la plagierea muzicii și imaginii lui Guță, vezi mai jos. În anii 1990, Nicolae Guță era familiar doar publicului din Valea Jiului. Prezentarea albumului " Iar îi nuntă mare-n sat" (1998) îl numește pe cântăreț „"un solist de excepție, care, într-un timp relativ scurt, cu o voce și un talent ieșite din comun, a reușit să urce pe scara valorică a muzicii populare pe primele trepte, dacă nu chiar pe prima"”. Întâlnirea cu Sorina Șerban în
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
(n. 29 septembrie 1935) este un solist și pianist american de muzică rock and roll, rockabilly și country. Un pionier al muzicii rock and roll, Lewis a fost introdus în 1986 în Rock and Roll Hall of Fame, contribuția să în acest gen muzical fiindu-i recunoscută
Jerry Lee Lewis () [Corola-website/Science/308589_a_309918]
-
improvizație extinsă, similară perioadei în care Miles Davis lucra la Bitches Brew, iar instrumentația conținea atât un toboșar tradițional (Alphonse Mouzon) cât și un percuționist secundar (întâi Airto Moreira, apoi Dom Um Romăo). Grupul era neobișnuit și inovativ, abandonând acompaniamentul solistului, obișnuit în jazz-ul drept și prezentând în schimb improvizații din partea fiecărui membru al trupei. Reedman Wayne Shorter a pionierat mai departe rolul saxofonului soprano, (continuând eforturile anterioare ale lui Sidney Bechet, Lucky Thompson, Steve Lacy și John Coltrane). Atât
Weather Report () [Corola-website/Science/308604_a_309933]
-
utilizarea de acorduri percutante, Quintette of the Hot Club de France a devenit extrem de popular în epocă. Ocazional Roger Chaput a fost înlocuit de alt ghitarist Manouche, prietenul lui Django, Pierre "Baro" Ferret. Unele înregistrări au și intervenții vocale, aparținănd solistului Eddie Taylor, care apare în piesele "Georgia on My Mind" și "Nagasaki". Începând din 1933, Jean Sablon, un cântăreț extrem de popular în epocă, va înregistra 33 de piese împreună cu Django. De asemenea, în înregistrări vor începe să-și facă apariția
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
primele colaborări cu teatrul. Kovács compune și cântă live muzica pentru spectacolul „Ithaca Dream”, iar în septembrie toată trupa apare alături de actrița Ramona Dumitrean în spectacolul-concert „Apocalipsa dupa Martha”, produs de Centrul Cultural Francez Cluj. În noiembrie, Byron este cooptat solist vocal. Prima sa apariție pe scenă alături de Kumm avea să se producă în decembrie. După ce Byron și Oigăn compun muzica pentru scurt-metrajul „After leaving” în regia lui C. Cârcu, formația intră în studio în februarie 2002, pentru a înregistra al
Kumm () [Corola-website/Science/308744_a_310073]
-
în Germania, ocazie cu care fac cunoștință cu Anja Strub, care avea să le devină impresar în străinătate. După ce participă la mai multe festivaluri din țară (Peninsula, Stufstock), trupa susține încă un concert in Germania, care va fi ultimul alături de solistul vocal Byron, acesta părăsind formația în luna septembrie. În timp ce încearcă să găsească un nou solist vocal, membrii formației se împart între compunerea pieselor pentru viitorul album și propriile proiecte: Kovács și Iordache cântă alături de Luna Amară (ultimul chiar apare ca
Kumm () [Corola-website/Science/308744_a_310073]
-
impresar în străinătate. După ce participă la mai multe festivaluri din țară (Peninsula, Stufstock), trupa susține încă un concert in Germania, care va fi ultimul alături de solistul vocal Byron, acesta părăsind formația în luna septembrie. În timp ce încearcă să găsească un nou solist vocal, membrii formației se împart între compunerea pieselor pentru viitorul album și propriile proiecte: Kovács și Iordache cântă alături de Luna Amară (ultimul chiar apare ca invitat pe albumul " Loc lipsă", piesa „Din valuri ard”). Iordache susține și concerte cu grupul
Kumm () [Corola-website/Science/308744_a_310073]