5,168 matches
-
standul ăla. Ne-am instalat pe două scaune miniaturale de la o masă minusculă și am cerut prin semne două cafele, care ne-au fost aduse alături de un mic platou cu prăjituri cu zahăr. —Pot să te Întreb ceva? am spus, sorbind lichidul dens dintr-o ceașcă micuță. Sigur. Întreabă. Care e relația ta cu Isabelle? am Întrebat, Încercând să păstrez un ton obișnuit. Fața i se Încordă. Nu spuse nimic, se holba pur și simplu la tăblia mesei și scrâșnea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ignoră amabil, În timp ce ne ajuta să coborâm de pe vas și ne prezentă unui grup de bărbați, care păreau toți arătoși și foarte, foarte prosperi. Ei erau restul clienților noștri și fiecare avea Între două și patru fete trăsnet care le sorbeau fiecare vorbă. Spre marea surpriză a Elisei și Isabellei, fetele astea nu purtau burka. Nu purtau nici măcar sutiene, dacă vrem să intrăm În detalii tehnice. Cantitatea de carne de femeie expusă era aproape orbitoare și Încă nici măcar nu intraserăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lui AG și aruncându-l spre DJ-ul slăbănog, care-și menținu postura obligatorie de DJ, cu casca-lipită-de umăr. Hei, amice, cât mă costă să pui ceva cu niște versuri, ce mă-sa? Întrebă el, În timp ce fata chicotea și Își sorbea băutura. Nu mai pot să ascult căcatul ăsta turcesc. DJ-ul luă banii și-i făcu să dispară sub unul dintre aparatele de pe masa lui. Îi făcu semn unui alt puști din cabină și-i spuse câteva cuvinte. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
voi fi zombie a doua zi la serviciu. Nimic nu conta câtuși de puțin pentru că, Într-o perioadă de timp căreia Îi puteam supraviețui, aveam să stau Într-un separeu cu capul sprijinit de umărul puternic, solid al lui Sammy, sorbindu-mi espresso-ul minuscul și râzând ca o fetișcană de lucrurile delicioase pe care avea să mi le șoptească În ureche - chestii de genul că era timpul ca amândoi să terminăm orice „situație“ aveam cu Isabelle și Philip, ca să putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Vorbim mai Încolo. Mi-am smuls căștile și m-am prăbușit pe una dintre canapele, Încercând să nu-mi imaginez ce gândise Sammy despre acest mic schimb de replici. —Care-i șpilu’? Întrebă veșnic-articulatul Danny, din postul său de la bar. Sorbea din ochi Iepurașii, care se fâțâiau de colo-colo, pregătindu-se pentru atacul bărbaților lacomi și al femeilor geloase. Nimic, nimic. Cred că suntem gata, tu nu? — Sigur. —Îți vine În minte ceva care mie să-mi fi scăpat? Rase cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa comună de la Jilava unde sângele și țărâna Căpitanului s-au amestecat cu sângele și țărâna Nicadorilor și Decemvirilor, ea se va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a-l vedea mai bine pe lotru... Apoi, cu pas leneș - cu chip să nu verse vinul din ulcică - a pornit spre masa celor doi. Ochii ca doi cărbuni nu priveau în altă parte decât într-ai lotrului, care o sorbea din priviri. Hangiul scrâșnea pur și simplu, dar a tăcut. Când hangița a așezat ulcica cu vin pe masă, lotrul i-a zâmbit deschis, iar ea i-a răspuns cu aceeași monedă. Faptul nu i-a scăpat hangiului. Drept urmare, s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu vin și i-a urat hangiului: „Să ai noroc și zile pline de câștig”. Răspunsul acestuia a fost un mormăit neînțeles... A dus apoi ulcica cu vin la gură și nu a lăsat-o din mână până nu a sorbit și ultima picătură. ― Și când toate astea s-au petrecut în fața hangiului, acesta a tăcut? Nu a pus mâna pe hanger? - a întrebat plin de revoltă unul dintre cei de față. ― Păi cum să se pună hangiul pirpiriu și mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urcat și ne-o coborât pe toate hățișurile, de ne-o ajuns inima în gât... - a intervenit omul cu afinata. ― Ar mai fi ceva... - a răspuns povestitorul, ridicând sticla cu o boare de rachiu pe fund, pe care l-a sorbit dintr o înghițitură... La vederea unei asemenea „sărăcii”, cel cu afinata s-a apropiat de povestitor și i-a întins o glajă, aproape plină. ― Uite, asta este a dumitale. Ți-o dau din tot sufletul. Vorba ceea: dar din dar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
era o expresie sexuală pe care n-o deslușea. — Explică-mi ce-ai spus. — Vreau să zic suflă, jazz, cântă pe undeva pe-aici? — La trombon, la Bido Lito’s. Barmanul pocni din degete. — Okay, îl cunosc! Marty și nu știu cum. Soarbe pe-aici în pauzele de la Bido’s. A început de pe la Crăciun, că baru’ de la Bido n-are voie să servească angajații. Pilangiu înrăit, genu’... Genul tău. Danny zâmbi, alcoolul calmându-i nervii. — L-ai văzut azi-noapte? — Mda, pe stradă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tavan - alt risc de incendiu, iar un incendiu aici ar fi făcut scrum întreaga clădire, cu toate cluburile. Cafeaua era neagră și tare, retezând flăcările alcoolului. Ritmul era blând: perechile din separeuri se mângâiau, îndrăgostiții se țineau de mână și sorbeau cocteiluri cu rom. Întreaga atmosferă îl făcu să se gândească la San Berdoo și la anul 1939, când el și cu Tim plecaseră la banchet cu un Oldsmobile vechi și își schimbaseră hainele la el acasă în timp ce maică-sa pândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe Vine Street, puțin mai la nord de Melrose. Era un fel de gheretă maronie, înghesuită între un stand de gogoși și un magazin de băuturi alcoolice. O serie de indivizi cu aspect de muzicanți ambulanți stăteau ciorchine în dreptul ușii, sorbind cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră, iar ciorchinele se destrămă ca să-l lase să treacă. Înăuntru era ca într-o peșteră: scaune pliante dispuse în șiruri inegale, mucuri de țigară punctând un linoleum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aer idealist. Un polițist copil, cu niște mănuși de copil și multă cruzime. O s-o dai gata cu dreapta aia teribilă a ta. De la celălalt capăt al mesei, Ellis mimă cuvintele „Nu eu”, cu ochii fixați pe Mal. Buzz Meeks sorbea din whisky. Mal tresări, întrebându-se cât de multe știa Dudley despre incidentul din familia lui. — E o fază de ageamiu, locotenente. Ai dat-o în bară o dată și acum mă rogi pe mine s-o dreg. Ellis, abordarea directă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am decis să dau curs unei supoziții și să vă prezint situația mea, sperând că veți privi totul cu mintea deschisă și veți găsi unele din aspectele pe care le voi prezenta ca fiind rezonabile. Claire De Haven zâmbi și sorbi din pahar. — Vorbești bine pentru un polițist. Mal se gândi: iar tu sugi votcă de dimineață și te fuți cu golani mexicani. — Am studiat la Stanford și am fost maior în Poliția Militară în Europa. Am fost implicat în strângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îmi sunt trimiși foarte discret. Mulți dintre clienții mei sunt bărbați căsătoriți și cu familii, așa că o memorie vidă constituie un serviciu suplimentar pe care îl ofer. Paharul tremura în mâna lui Danny. — Și vă așteptați să vă cred? Gordean sorbi din coniac. Nu, dar mă aștept să accepți că acest răspuns este singurul pe care îl vei primi. — Vreau să văd registrele unde sunt consemnate respectivele servicii, precum și o listă a clienților. — Nu. Nu pun nimic pe hârtie. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
decât aș fi fost dispus să-i împărtășesc în mod normal, așa că fii recunoscător. — Și asta-i tot? Ochii lui Gordean erau goi și nu mai exprimau nimic. — Nu. Transmite-mi toate întrebările viitoare prin intermediul locotenentului Matthews și învață să sorbi coniacul fin. Așa îl vei aprecia mai mult. Danny aruncă paharul de cristal pe un scaun Louis XIV și ieși afară. *** Avea de pierdut o oră și jumătate înainte de întâlnirea cu Considine. Nici nu se punea problema să mai bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din pahare lui Considine, care acceptă cu o înclinare din cap. Apoi ridicară paharele. Danny spuse: — Pentru ambele cazuri. Considine toastă: — Pentru Stefan Heisteke Considine. Danny bău, simți cum alcoolul îl încălzește din cap până-n picioare și bău iar. Considine sorbi o gură, apoi arătă cu degetul mare în spate, spre Harlan „Buddy” Jastrow. — Upshaw, cine-i tipul? Și de ce ești atât de pornit să rezolvi asasinatele alea cu poponari? Danny își încrucișă privirea cu cea a lui Jastrow. — Buddy e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
De Haven și... — Da, și cu mine. Hai s-o luăm așa. Și eu trebuie să știu de ce, numai că-mi place să aflu după ce-am îndepărtat cauza. Mulțumit? — Nu. — Nici nu credeam că o să fii. Știi de ce? Considine sorbi din bourbon. — Nu-i greu de ghicit. — Odinioară eram hoț de mașini, locote... Mal. Un pic înainte de război, eram cel mai bun hoț de mașini din comitatul San Berdoo. Dezamăgit? Locotenentul Mal Considine întinse piciorul și agăță coșul de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu mai avu vreme să se gândească la repercursiuni. Norm Kostenz îi făcu o fotografie, pentru a dovedi că asupra lui avusese loc o agresiune, apoi îl lăudă zdravăn pentru fermitatea de care dăduse dovadă. Danny se contopi cu Ted. Sorbi stângaci dintr-o bere și o porție dublă de tărie, creând impresia că nu era un băutor inveterat și că nu bea decât pentru a-și calma durerile din oasele ciomăgite de fasciștii ăia. Dar alcoolul îl ajută: îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
două sutare. Mal vârî cutiuța în buzunar și întinse mâna. Meeks i-o strânse mai să i-o rupă. — Prânz, șefule? — Sigur, sergent. Luară ascensorul până la parter și ieșiră în stradă. Doi polițiști de la Circulație stăteau rezemați de mașină și sorbeau din ceștile de cafea. Mal interceptă câteva cuvinte din conversația lor - „Mickey Cohen, bombă, grav”. Meeks se legitimă în fața celor doi, pe un ton dur: — Procuratura. Ce-ați zis mai înainte de Cohen? Polițistul mai tânăr, tipul de tinerel începător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în pahare până sus. Danny îl ridică pe al lui și toastă: — Pentru cauza noastră! Claire spuse: — Pentru toate lucrurile bune. Danny bău, făcând o mutră acră, ca un abstinent ce încearcă să-i țină piept unei băutoare inveterate. Claire sorbi din pahar și spuse: — Hoț de mașini, revoluționar, bărbat iubit de femei. Sunt destul de impresionată. Las-o un pic mai moale, las-o pe ea să atace, apoi înhaț-o. — Nu fi, pentru că totul e o prefăcătorie. — O! Adică? — Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
O! Adică? — Adică eram un puști, un golan revoluționar și un hoț de mașini fricos. Iar cu femeile? Mușcase din momeală. — Hai să zicem că încercam să recuperez o imagine. — Ai reușit vreodată? — Nu. — Pentru că ea e prea deosebită? Danny sorbi îndelung, iar băutura, combinată cu nesomnul, îi împăienjeni ochii. — Era. — Era? Danny știa că femeia aflase povestea de la Kostenz, dar își continuă jocul. Da, era. Sunt un văduv al CCAA, Claire. Celelalte femei pur și simplu nu erau... Claire interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu ale lui Danny și bătu ritmul pe masă cu mâinile amândurora, un ritm lent, în contratimp cu stridentul bebop care umplea încăperea. Sosiră și băuturile. Claire o plăti pe chelneriță și ridică cealaltă mână, refuzând restul. Fata plecă. Danny sorbi din bourbon -marfă ieftină, de casă, care ardea gâtul. Claire îi strânse mâna. I-o strânse și el, recunoscător muzicii zgomotoase, care făcea discuția imposibilă. Privind mulțimea, își dădu seama că prezența LUI aici era la fel de imposibilă - individul știa aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cum ai făcut, așa ți se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău. 16. Căci, după cum ați băut paharul mîniei, voi cei de pe muntele Meu sfînt, tot așa, toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, și vor fi ca și cînd n-ar fi niciodată." 17. "Dar mîntuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfînt, și casa lui Iacov își va lua înapoi moșiile. 18. Casa lui Iacov va fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
din ce în ce mai lente. Chiar atunci când mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau nesiguri. M-am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur, încercând să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]