16,835 matches
-
pus mâinile sub ea și am ridicat-o, fără să dau la o parte pătura cea veche. Era mai grea decât mi-am imaginat și era atât de rigidă și rece încât îmi venea să o las jos, să mă spăl pe mâini și să ies afară din casă. Trecând cu ea în brațe pe lângă locul unde era predicatorul, pătura s-a înmuiat în sânge și a lăsat o dâră până jos la ușa bucătăriei, unde s-a oprit, umezind doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu o cunoștea pe Lee, dar eu o cunoșteam și, deci, știam cât de ordonată îi plăcea să-și țină bucătăria. Cabineții din inox cu blat de marmură erau la fel de strălucitori ca întotdeauna, podeaua cu gresie albă fusese măturată și spălată de curând. Cu toate astea, pe unul din blaturi, erau teancuri de cutii de cereale, de zahăr, de făină, de orez și de biscuiți, cartonul lor lucios atrăgându-mi atenția imediat. Lee nu le-ar fi lăsat niciodată afară. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
până la glezne. S-a urcat repede și taxiul a luat-o din loc. L-am urmărit la o distanță rezonabilă, taximetristul conducând prea atent la ploaie ca să mă observe în spatele lui. Laura Archer stătea dreaptă pe bancheta din spate. Străzile spălate de ploaie erau aproape pustii. Câteva umbrele înclinate în direcția ploii se grăbeau pe trotuar, corpurile proprietarilor fiind ascunse după ele. Era luni seara, iar majoritatea oamenilor erau adunați comod în fața televizorului cu cina în poală. Laura Archer locuia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mult mai pronunțat decât atunci când vorbise cu mine. A plecat și eu am răsuflat ușurată în urma lui. Am pus împreună cu Harriet paharele murdare la loc în cutiile lor. Mâine vor fi trimise înapoi la firma de catering și le vor spăla acolo. Vinul în sfârșit se terminase. Dar nu înainte de vreme, judecând după starea unor persoane din jur. în partea cealaltă a galeriei am văzut pe cineva care îmi părea al naibii de cunoscută. Harriet a făcut greșeala să facă cu mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mi-a spus unde și eu nu l-am întrebat. Nu trebuia să mă duc la galerie decât a doua zi și, ca un investigator responsabil, am adormit la loc. La prânz mi-am ridicat corpul din pat, l-am spălat, l-am îmbrăcat și i-am oferit prânzul. Două sendvișuri cu usturoi și un burger vegetarian. Le-am găsit ascunse în fundul frigiderului când am pus la loc înghețata. Walter ar trebui să fie la muncă acum. Mă hotărâsem ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de catifea, un pulover cu guler și haina mea de blană artificială și căutam orice mijloc de a mă încălzi. Am pescuit din geantă căciula mea de blană cu urechi, pe care mi-am îndesat-o pe cap. Abia mă spălasem pe cap și nu voiam să am de-a face cu vreo răceală. Eram o apariție rară pentru Randolph Terrace, mult prea boemă. Așa cum mi-am închipuit mi-a luat ceva vreme să găsesc un loc de parcare, acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
până la moarte. Oamenii se descarcă în diferite feluri. Eu una m-am trezit că împing pumnul în ciment și nu m-am putut opri nici măcar când pielea a început să-mi crape. Ploaia se prelingea pe fața mea și o spăla, bătând ușor pe haina de ploaie. Nat se ridicase în picioare, dându-mi mâna ca să mă pot ridica. Mă durea ca dracu’. Nat avea o privire sălbatică. Am presupus că suntem amândoi în stare de șoc. Și-a pus mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
slăbit imediat strânsoarea și și-a aplecat capul să-mi sărute umărul. —îmi pare rău, a spus respirând adânc. Mă gândeam... A lăsat propoziția neterminată. Amândoi știam la ce se referă. A luat săpunul și a început, ușor, să-mi spele spatele. Mi-am adus aminte de o prietenă care fusese lovită de o mașină. A zburat destul de sus, mașina i-a prins piciorul și a propulsat-o în rotire, cu părul ei roșcat zburând liber, cu fusta roșie din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
înaripată a vieții mele mă zguduia adânc: îndrăznise să supraviețuiască ca o frunză pe spatele unui înotător, astfel încât eu, cea de azi, puteam s-o țin în mână, s-o contemplu ca pe un rest din contextul pierdut. Mi-am spălat mâinile la baie, ca și cum aș fi vrut să mă purific de impuritatea materială. Mi-am văzut fața în oglindă - semănam din nou cu îngerul de piatră de la catedrala din Reims. Mă țineam dreaptă ca atunci când locuiam într-o cameră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui Nunu, pe care-l priveam des în asfințit când îl așteptam să vină la mine. Reli mi-a făcut injecții cu vitamina K pentru a mă întări în cazul unei mari hemoragii, apoi s-a retras mulțumită. Eu am spălat totul în casă, chiar și scările care duceau la un pod vechi. La urmă, frântă de oboseală, m-am așezat în pat așteptându-l pe doctorul Amorel. Am ațipit, apoi i-am auzit pașii. Eram îngrozită, tremuram din tot corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și pacientul trebuie să comunice pozitiv tot timpul. Dar nu puteam, nu aveam nimic să-i spun profesorului Amorel. M-am târât până la pat și-am reușit să mă urc în el, apoi mi-am pus mâinile pe piept. Profesorul spăla sângele de pe podea, s-a dus de mai multe ori la baie cu vasul plin de sânge. La urmă și-a luat pălăria neagră și trusa și a dispărut. Puterile mă părăsiseră, simțeam cum curgea sângele fără oprire, pendulam între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Sub farmecul vechi al cântecului popular, Feifel își promise să devină un soț bun. Și-a schimbat repede pantalonii, a strâns cearșaful și a îndesat totul în coșul cu rufe murdare. Atunci și-a dat seama că era mult de spălat. Fără să se gândească prea mult, s-a hotărât să facă o faptă bună - să-i facă o surpriză Ritei, să spele el toate rufele. Când a trecut pragul spălătoriei blocului și-a adus aminte și de trenciul Ritei, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și a îndesat totul în coșul cu rufe murdare. Atunci și-a dat seama că era mult de spălat. Fără să se gândească prea mult, s-a hotărât să facă o faptă bună - să-i facă o surpriză Ritei, să spele el toate rufele. Când a trecut pragul spălătoriei blocului și-a adus aminte și de trenciul Ritei, s-a întors să-l pună și pe el la splălat. Rita oftta întotdeauna când deschidea garderobul, spunând mereu că uită să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
el toate rufele. Când a trecut pragul spălătoriei blocului și-a adus aminte și de trenciul Ritei, s-a întors să-l pună și pe el la splălat. Rita oftta întotdeauna când deschidea garderobul, spunând mereu că uită să-l spele. Dar în spălătorie Feifel se simți din nou obosit și somnolent. Ca de obicei îl vizită gândul că orice ar face e zadarnic. Dar pentru că trebuia mereu să-i fie pe plac soției se străduia să facă totul perfect. Iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și a lui Feifel, sub unghii și chiar în întunericul pantalonilor. Dar în realitate nici un om cu vedere normală nu putea să vadă aceste spirite. Uimit de inițierea concretă, Feifel începu să-și spună rugăciunile pentru dimineața Sabatului. Feifel își spălă într-adevăr fața, apoi își inspectă cu grijă unghiile, deschise gura larg ca să-și vadă culoarea limbii. La sfârșit își pieptănă cu grijă părul rar și mustața care-i umbrea buza de sus. Se îmbrăcă frumos și se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bine să am un copil acum, școala nu mă învață decât ce știu deja, nimic mai mult. Mama n-are nimic împotrivă să se ocupe de copilul meu. - Da, maică-ta o să-ți mulțumească cu un ciomag, spuse femeia care spăla farfuriile la restaurant, o cunoscuse bine pe doamna Fischer. Uneori făcea curat la ei și auzise certurile furibunde dintre mamă și fiică. - Dar cine e fericitul tată? întrebase un răutăcios. - Tatăl ar putea să fie oricine, răspunsese Nina calm. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai înaltă clădire din acest oraș! - Vei începe din nou să trăiești, i-am spus eu cu voce mai ridicată. La sinagogă nu știe nimeni de „nebunia ta“ și nici de faptul că te-ai destrăbălat cu oă Zaharel își spălase cu apă rece fața plină de lacrimi, apoi mâinile. Apoi se trântise pe pat, cu fața în sus și ochii închiși, ca un mort în viață. Dimineața s-a trezit mai vesel, a jelit-o pe Porumbița după obiceiul evreiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
face din tine femeie! Nimic nu e mai greu și mai ușor decât iubirea! Fetița s-a îndepărtat gânditoare. Și „Eros“ și-a adus din nou aminte de mine: - „Cupidon“, numai săgețile tale sunt demne de „Eros“! Fața îmi era spălată într-o lumină roșie. Scântei noi apăruseră în ochii mei. Cântam. - Sunt pregătită să te urmez până la capătul muzicii! Oleg începuse să cânte aria geniului gheții: Atotputernică iubire, te recunosc din nou, Tu care ai creat cerul și pământul Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit-o pe tinerica ta? întrebase din nou știrbul. - Din întâmplare, mă aflam la Solna, îmi murdărisem ghetele cu noroi și mă oprisem în fața unei arteziene să le spăl puțin. Atunci a apărut o fată lângă mine și m-a rugat s-o ajut să-l ducă acasă pe fratele ei beat. Fata era prea frumoasă ca s-o refuz. O frumusețe suedeză din mâinile căreia iei chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
amin! Rudi nu se mai putea concentra ca de obicei. Gândurile îi rătăceau ca duse de vânt în locuri îndepărtate. Se forță să le aducă la loc, privind intens catapeteasma, acolo unde se afla Arca Sfântă a Alianței.Totul părea spălat în lumină. Apoi încercă să cânte, dar nu putea să scoată din el decât gângureli de copil aflat în leagănul vieții. Se mira de aceste bolboroseli fără sens care-i ieșeau din coșul pieptului. Ciuli urechea în direcția rabinului - parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trebui ca comunitatea lor religioasă să strângă bani și să cumpere ghete noi pentru Rudi. Lui Rudi i se făcuse rușine. Nu putea să recunoasă în fața atâtor oameni cât de mult își iubea ghetele lui vechi, mai ales după ce le spălase la o cișmea, exact în ziua când o cunoscuse pe Tua și se îndrăgostise fulgerător de ea. Se oprise în fața unui magazin ca să se odihnească puțin și să uite durerile din picioare. Auzea în jurul lui voci vorbind despre un incendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și contrariul ei. Timpul trece fără să se clintească. Nu m-am obișnuit niciodată cu zorii suavi, plini de cruzime. Mă așez în fiecare seară la masa noastră, în razele lumânărilor. Umplu o foaie nouă cu cifre, încercând să-mi spăl fața în lumina matematicii. Veghez nopțile până dimineața. Aud pași de dans în jurul nopții și e tot timpul cineva care se amuză lângă pian. Cineva zboară în sufragerie. Vocea din cap șoptește: „Înțelegi? Ești aici? Adevărat?“ Mă scol, deschid ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
metri de el. Și cu siguranță și peste el, dacă măcar acum Mircea s-ar fi hotărât să aibă curaj. Ce era, în definitiv, atât de greu? Un salt în față, un metru de avânt și rușinea ar fi fost spălată. Nimeni, în afară de Măceș, n-ar înțelege de ce s-a sinucis, și la cât de bine-crescut era puștiul, cu siguranță n-ar fi spus-o niciodată nimănui. Așadar, asta era singura salvare posibilă, trenul îi fusese trimis de o mână providențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
decimasem cu o cruzime nemaîntâlnită, iar acum îmi era peste putință să-mi mai amintesc ceva. Sigur, așa trebuia să fie. Și totuși, nu înțelegeam... ceva nu se lega... În ce nemărginit de ascunse și abjecte vecee ale pământului putusem spăla de sânge rămășițele defunctei ori defunctului, căci la fel de bine era posibil să fi omorât pe oricine altcineva, astfel încât să nu las nici o urmă a oribilei mele crime pe oriunde treceam? Cum era posibil? De ce, mai ales, făcusem asta, având în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
literatură când primea un răspuns bun de la un elev slab. Bătându-mă pe umăr, doctorul adăugă - fără compasiune, care m-ar fi indispus, ci cu liniștită încredere: - Nu te necăji, tinere, într-o lună ne facem bine. După ce-și spălă mâinile și-mi scrise rețeta, după ce-mi dădu câteva sfaturi, cu ochii la rubla pe care am pus-o pe masă neîndemânatic și care zăngăni multă vreme până să se așeze, doctorul mă trase de nas și mă lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]