3,462 matches
-
lea Sfântul Mesrob a tradus Biblia în limba armeană. De asemenea din aceeași perioadă provin traduceri în limbile siriacacopta, limba ge'ez din Etiopia și limba georgiană. Prima traducere completă în limba română a fost realizată între anii 1661-1668 de spătarul Nicolae Milescu, având ca sursă "Septuaginta" apărută la Frankfurt în 1597. Sub patronajul lui Șerban Cantacuzino, în 1688, apare "Biblia de la București", atribuită fraților Radu și Șerban Greceanu, care fructifică însă traducerea lui Milescu, fiind prima publicare integrală în limba
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
1545 a menținut în funcții și chiar a promovat patru dregători ai predecesorului său. Cronica țării consemnează că la două săptămâni după instalare a poruncit ca să fie uciși mai mulți boieri printre care: Coadă vornicul, Radul comisul, Dragul stolnicul, Stroe spătarul, și Vintilă comisul. Cronica mai menționează că ei au fost și torturați pentru a dezvălui unde sunt banii și bijuteriile ascunse pentru a fi vărsate la tezaur. În urma acestui măcel, o parte din marea boierime și rudele celor uciși pleacă
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
însemnările lui Paul de Alep, care a vizitat mănăstirea la 20 de ani după inaugurare, spun cu totul alceva. El afirmă că ctitor al asezământului este un boier contemporan cu Matei Basarab și văr cu acesta, Preda Brâncoveanu, fost mare spătar, mare culcer, mare vornic, viitor ban. Adevărul ar putea fi undeva la mijloc. Faptul că cei doi sunt rude apropiate, ar fi putut contribui împreună la construcția bisericii, lucru cofirmat de tabloul ctitorilor din pronausul bisericii din zid. Chiar și
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
insula Halki (aflată în Marea Marmara). Ulterior, Mănăstirea Aroneanu a devenit metoh al Patriarhiei de la Constantinopol, veniturile sale urmând să susțină activitatea vestitei Școli Patriarhale , la care au învățat printre alții cărturari români cum ar fi principele Dimitrie Cantemir și spătarul Nicolae Milescu, primul călător român în China. Multe din documentele din secolele XVI-XVII arată danii de moșii, sate, livezi și prisăci pentru mănăstire. Aflată pe un platou împădurit din apropierea orașului Iași, Mănăstirea Aroneanu a fost preferată de unele oști străine
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
dată.Din inscripțiile săpate în lemn de unul din preoții deservenți aici putem citi: “Oprea Ierei; Io Constantin (Brâncoveanu) Voievod leat 7200” (1792-1793) ceea ce denotă că la această dată s-au făcut unele lucrări la biserică, probabil de Mihai Cantacuzino spătarul, în memoria stolnicului Constantin Cantacuzino ucis la Mănăstirea Snagov. A fost schit de călugărițe până la 1810 când Mitropolitul Filitis l-a desființat mutând obștea la Țigănești.Cutremurul din 1814 a produs grave stricăciuni bisericii. , cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
de tencuieli ulterioare. Se mai observă pe peretele nordic al naosului un fragment din tabloul votiv, în care apar portretele ctitorilor: domnitorul Petru Șchiopul, soția sa Maria și fiica sa Maria (cea care s-a căsătorit cu Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic). Toate personajele au aceeași înălțime, cu costume de aceeași culoare și coroane identice. În afară de tabloul votiv, se mai păstrează frescele reprezentând Sfânta Treime, un sobor de îngeri, liturghia îngerească în două tablouri pe cele patru timpane mari
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
potrivit unui document olandez din 3 noiembrie 1774, aleseseră „ca domn al lor pe Ștefan Prascoveanu”. A alcătuit un nou sfat domnesc, compus aproape numai din boieri pământeni, în care a fost inclus și Ștefan Prascoveanu. Excepție făcea dregătoria de spătar, încredințată unui prieten grec, dar și aceasta, spre sfârșitul domniei a fost încredințată lui Ienăchiță Văcărescu. A scutit mănăstirile de mai multe dări și le pune numai o taxă pentru susținerea școlilor. Ia pe plata domniei caii de poștă, care
Alexandru Vodă Ipsilanti () [Corola-website/Science/299481_a_300810]
-
și transportată piesă cu piesă în templu, unde a fost remontată pe soclul de marmoră dinainte pregătit. Statuia avea înălțimea de aprox. 12 m, iar soclul nu depășea 14 m, înfățișându-l pe Zeus așezat pe un tron cu un spătar înalt, bogat decorat. În mâna dreaptă ținea o Victorie, lucrată în fildeș și aur, capul era încununat cu ramuri de măslin. În mâna stângă, Zeus ținea un sceptru pe care stătea un vultur de aur. O mantie îi cădea de pe
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
2.4 persoane. Pe vremea domnitorului Ștefan cel Mare și sfânt, când se duceau luptele împotriva turcilor, cică pe meleagurile noastre se rătăcise o grupă de turci ce furau și jefuiau pe localnici. Auzind despre aceasta, Domnitorul trimite pe doi spătari de - ai săi Onașcu și Hodja să curețe locul de păgâni. Veniseră ei cu câteva zeci de oșteni, îi prinseră pe turci și dădură de știre lui Ștefan de cele făcute. Vodă în semn de mulțumire le dădu celor doi
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
de glugă și ajungem la nenea Hodja... Au trecut vremuri. Stăpânul pământului de aici, Onașcu, și - a ocupat locul în rândul celor drepți. Iar pe pământul dăruit de Ștefan cel Mare a mai apărut un sat moldovean numit în cinstea spătarului Onașcu - Onișcani. Numele spătarului Hidju a dat denumire satului Hoginești. Începutul satului Onișcani este acolo unde Chiril și-a construit casă și se numește Chirloaia, iar dealul și valea ce despart satul Onișcani de satul Hoginești se numesc: Dealul Nenei
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
la nenea Hodja... Au trecut vremuri. Stăpânul pământului de aici, Onașcu, și - a ocupat locul în rândul celor drepți. Iar pe pământul dăruit de Ștefan cel Mare a mai apărut un sat moldovean numit în cinstea spătarului Onașcu - Onișcani. Numele spătarului Hidju a dat denumire satului Hoginești. Începutul satului Onișcani este acolo unde Chiril și-a construit casă și se numește Chirloaia, iar dealul și valea ce despart satul Onișcani de satul Hoginești se numesc: Dealul Nenei și Valea Gligăi. În
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
în România sculptura "ronde-bosse". Karl Storck, german la origine se stabilește în București și având un stil neoclasic, realizează o operă variată, remarcându-se în "portretistică" („portretul lui "Theodor Aman"”) dar realizând și numeroase monumente, cum ar fi: "„Domnița Bălașa”", "„Spătarul Mihail Cantacuzino”" (București). Acest sculptor are o contribuție deosebită în ceea ce privește începuturile învățământului academic, predând la catedra de sculptură din București. Fiul său, Carol Storck fiind elevul acestuia, își va continua studiile în Italia și Statele Unite ajungând astfel la un nivel
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
sobă prevăzută cu sisteme de siguranță, iar coșul de fum, care se deschidea pe acoperișul construcției, era acoperit cu grătare solide din fier. Fiecărui soldat i se asigura un pat și un taburet. Comandantul avea la dispoziție un scaun cu spătar. Spațiul interior era restrâns, cam 1 m de persoană. Bunkerele construite în cadrul acestui program semănau mult cu cele de tip 10. Noile cazemate erau de tip 107, cu ziduri din beton groase de 3,5 m. Principala diferență consta că
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . Din faptul că întreg Boianul (și nu doar treimea donată de Ileana surorii sale, Alexandra) a fost dat ca zestre cu acest prilej, se poate presupune că spătarul Iordache Cantacuzino cumpărase și celelalte două părți ale Boianului. În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea de la mama sa cu surorile sale, moșia Boian rămânând în proprietatea sa . După fuga din Moldova a hatmanului Neculce ca urmare a
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
(n. 10 martie 1805, Bârlad - d. 19 noiembrie 1837, Viena) a fost un boier filantrop moldovean care a contribuit la formarea învățământului românesc. a fost unul din cei cinci copii ai spătarului Ioan Roșca Codreanu și al Ecaterinei Jora. A primit instrucție în casa părintească și la Institutul Vasilian din Iași. Devine căpitan în Miliția Moldovenească (1830-1832). Se îmbolnăvește de ftizie și se retrage la Moșia de la Văleni județul Fălciu, iar în
Gheorghe Roșca Codreanu () [Corola-website/Science/311167_a_312496]
-
Patriarhului Macarie al Antiohiei) susține însă că ar fi fost înmormântat în prima încăpere a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, în care au fost înmormântați și mai mulți boieri (tradiția menționând pe hatmanul Velicico Costin, pe cronicarul Nicolae Costin și pe spătarul Iordache Cantacuzino). În anul 1998, s-au efectuat o serie de săpături arheologice în biserică, fiind descoperită, sub pardoseala din mijlocul naosului, o criptă boltită, din cărămidă, conținând oseminte despre care se crede că ar fi ale domnitorului Barnovschi. Închinată
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
al Antiohiei) susține că domnitorul Miron Barnovschi-Movilă ar fi fost înmormântat în prima încăpere a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, în care au fost înmormântați și mai mulți boieri (tradiția menționând pe hatmanul Velicico Costin, pe cronicarul Nicolae Costin și pe spătarul Iordache Cantacuzino). În peretele sudic al pronaosului se află o nișă boltită care a fost folosită pe post de gropniță. Cronica lui Ion Neculce menționează înmormântarea în această biserică a marelui boier Iordache Cantacuzino (c. 1581 - 1663), fost mare vistiernic
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
care a fost folosită pe post de gropniță. Cronica lui Ion Neculce menționează înmormântarea în această biserică a marelui boier Iordache Cantacuzino (c. 1581 - 1663), fost mare vistiernic în timpul domniei lui Vasile Lupu (1631-1652), cu care era cumnat, și mare spătar în timpul domniei lui Eustratie Dabija (1662-1663), cu care era cuscru. Acesta a fost fondatorul ramurii moldovenești a Cantacuzinilor. Despre încuscrirea cu domnitorul și înmormântarea lui Iordache Cantacuzino, cronicarul Ion Neculce scrie următoarele: "Având un hiiastru al său, anume Lupașco, făcut
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
agiunsu mai pe urmă și spătarǔ mare în Țara Muntenească și au luat o fată a lui Iordache vistiernicul Cantacozino. Și încuscrindu-să Dabije-vodă cu Iordachi, l-au pus spătarǔ mare, și n-au spătărit vreme multă ș-au murit Iordachi spătarul, care cu multă pofală și cu mare jele despre toți pemintenii l-au îngropat înǔ Bărnovschii, că, măcar că era grec, omǔ strein, dar era om bun; să punè tare pentru peminteni la domnie". Printre alți boieri înmormântați în Biserica Barnovschi
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
mort la 1694), urmașul unei familii ce dăduse, timp de cinci generații, șase mari logofeți și un voievod - Gheorghe Ștefan (1653-1658) - care a avut trei băieți (morți fără urmași), și patru fete, din care Anița a fost soția unui Aslan spătar. (cf. N. Stoicescu - „Dicționar“) În zilele noastre din această veche familie nobiliară au provenit Ana Aslan și caricaturistul Matty Aslan.
Aslan () [Corola-website/Science/312984_a_314313]
-
inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare PH-II-a-A-16691. În ziarul "Tribuna Poporului", anul VII, nr 99, 17 iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație: Mănăstirea Sinaia a fost zidită la 1695 de marele spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimulul, „Mănăstirea Buceagul”. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei spătarul Cantacuzino, după cum se vede din „actul de fondațiune”: Pentru pelerinii care vin să viziteze "Perla Carpaților", stațiunea montană Sinaia
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație: Mănăstirea Sinaia a fost zidită la 1695 de marele spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimulul, „Mănăstirea Buceagul”. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei spătarul Cantacuzino, după cum se vede din „actul de fondațiune”: Pentru pelerinii care vin să viziteze "Perla Carpaților", stațiunea montană Sinaia, cel puțin trei obiective merită întreaga atenție: Munții Bucegi, Castelul Peleș și Mănăstirea Ortodoxă Sinaia. Mănăstirea Sinaia, supranumită „Catedrala Carpaților”, situată
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
Bucegi, Castelul Peleș și Mănăstirea Ortodoxă Sinaia. Mănăstirea Sinaia, supranumită „Catedrala Carpaților”, situată într-un cadru natural feeric, datează din secolul al XVII-lea și reprezintă identitatea istorică a orașului, fiind prima construcție pe acest teritoriu. Fondatorul Mănăstirii Sinaia este spătarul Mihai Cantacuzino care împreună cu mama sa, Elena și cu sora sa Stanca, a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte (Ierusalim, Nazaret etc.), ajungând cu această ocazie la Muntele Sinai unde s-a rugat în Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Impresionat de cea
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
îi lipsește un colț (aluzie la regatul României de unde lipseau Bucovina, Basarabia și Transilvania), Regina Elisabeta (cu pseudonimul de poet Carmen Sylva), ținând de mână pe Principesa Maria (singurul lor copil mort la o vârstă fragedă), ultimul din tablou fiind spătarul Mihai Cantacuzino. În biserică există una din cele mai remarcabile piese din Mănăstirea Sinaia: epitaful executat de Ana Roth. Este lucrat cu acul și cu fir de aur și mătase colorată pe pânza de bumbac. Confecționarea acestuia a durat trei
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
rit ortodox, construită între anii 1792-1795 de către spătăreasa Safta Bogdan, este monument istoric () și aparține de episcopia Huși. Este situată în satul Căpușneni comuna Lipovăț județul Vaslui În anul, 1792, spătăreasa Safta Bogdan, fiica marelui Logofăt Ioan Bogdan, căsătorită cu spătarul Constantin Costache, înființează schitul „Orgoieștii Noi”, pe moșia sa „Negomirești” la obîrșia pârâului Horăieții . Această moșie Negomirești are o suprafață totală de 391 fălci și 88 prăjini ( 588 ha ) și se întinde, spre nord, până la capătul de sud, al satului
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]