11,560 matches
-
ca niște tablouri de Cezanne în care amintirile încep să ningă peste noi, precum niște confeti într-o sală de bal; cade câte-o frunză, curge un râu în vânt, privește cum răsare-n gol tristețea și luna care ne sperie cu atâta romantism desuiet, ți-am schimbat mereu culoarea ochilor și părul și umerii i-am făcut de marmoră de Cararra și genunchii calzi i-am șlefuit ca pe o piatră brâncușiană sărutându-i ca pe niște moaște la marile
AMINTIRILE, HOARDE BARBARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361976_a_363305]
-
sens. În seara aceea, după ce a plecat ea, a făcut un duș rece pentru a-și mai reveni. „Am stat prea mult încordat, f...i gura mă-sii de țigancă! Am lungit chinul prea mult. Proasta dracului, putea să se sperie și să țipe. Mai bine o regulam din prima, în baia de serviciu. Cu două palme o făceam să tacă în aia a mă-sii și-o serveam și la mansardă. Nu avea cum să scape de acolo... Am fost
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
în baia de serviciu. Cu două palme o făceam să tacă în aia a mă-sii și-o serveam și la mansardă. Nu avea cum să scape de acolo... Am fost prost că am mai băut în dormitor... M-am speriat când am văzut-o așa, fleașcă. A dracului jigodie, credeam că a leșinat de-a binelea!”. Mișu era conștient că nu băutura îl frământa, chiar dacă admitea că îl muiase sub toate aspectele, dar îl durea doar cel referitor la performanța
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
zicându-i: Vino mai rar, mă obosești. Nu mai simt nevoia să te văd atât de des, stai cu soția și cu copilul tău, n-ai tu treabă cu mine. Ochii lui se dilatară atât de puternic încât m-am speriat și eu, am crezut la un moment dat că îi sar din orbite și, cu un ton ridicat, amestecat cu toate stările pe care un om le-ar fi putut avea atunci când un altul îi sfidează cu bună știință intențiile
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Îmi plouă-n viață ca-ntr-un han pustiu Cu pete mari de mucegai Când vin căruțele cu cai Și căruțași după rachiu Și-mi bate burnița măruntă Prin tavanul coșcovit pereții S-au lăsat din zbor pe zid ereții Speriindu-mi liniștea căruntă Mi-a intrat singurătatea-n oase Și au plecat ca să se culce Domnițele ce beau vin dulce Din damigene pântecoase Și plouă cu melancolie Că nici o nuntă nu se face În hanul meu de-un veac încoace
HAN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362101_a_363430]
-
muzicii. Nu o dată însă, s-a întâmplat ca poetul să vadă că: „o piatră a țâșnit din tristețea mea / când tocmai îmi luam doza zilnică de cucută” ori „tristețea îmi cade ca barosul pe nicovală / și mă tem să nu sperii copiii cu paloarea feții” (folosindu-mi). Așadar, purificarea s-a consumat, de acum poetul a ajuns la lepădarea de cele lumești: „precum lăuza se vede prin făt / așa mă izbăvesc de cel viclean” (folosindu-mi). Se zice că poezia este
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
cu atenție tot ce îi povestea. Kemet venea din mediul satului unde nu se știa de filme, decât în acele seri când venea o caravană care își întindea o pânză pe un perete al școlii din sat iar lumea se speria când trenurile de pe acea pânză zburau parcă peste lumea satului, speriată și crucindu-se de acele minuni. Kemet îl admira sincer pe Nicu, fiindcă acesta purta uniformă, avea un chipiu ca milițienii. Nicu era un băiat înalt pentru cei 16
KEMET, PRIETEN CU NICU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365825_a_367154]
-
anul 2004]). Bineînțeles c-am primit și pentru această „obrăznicie” fizică porția „necesară” de înjurături! (de exemplu, în părtinitorul site Mad Scientist - Savantul nebun). Cum fac eu, cum nu fac, atrag oprobriul multora, uneori și-al tuturor! Dar, nu mă sperii, ci mă-nfurii... [Acum, cititorul o să râdă!]. Doar pentru Paradoxurile sorites din fizica cuantică, pe care le-am introdus, nu m-a contrazis „încă” nimeni. Adesea-s paradoxist fără să vreau (așa mi-e natura!)... și-asta nu e bine
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
manuscrise de toate neamurile. Sigur n-o să am vreme să le văd tipărite. Dar nici timp suficient să citesc ori să recitesc unele cărți de care mi se face teribil de dor. Uimirea-mi da ghes, dar nu vreau să sperii harul. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile și fac o cruce. E tot ce pot face în deplină smerenie. Apoi mă întorc din nou la „Lucruri într-un pod albastru” și savurez fiecare cuvânt, ca pe o prăjitură apetisanta
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365855_a_367184]
-
serioase Noi nu ne concentrăm destul Avem o somnolență-n oase Și-o zeflemea de prost fudul. Ceac-pac! Dar la reluări de faze Parcă ne mai trezim puțin N-avem profil de kamikaze Tiparul nostru-i byzantin. Apocalipsa furtunoasă Îi sperie pe pămînteni... Pe noi nu ne-o găsi acasă - Vom fi la meci, sau la pomeni. Aceasta, poate, ne e soarta S-o tragem și pe asta-n piepți N-aveți decît să-nchideți poarta Dacă tot face ea pe
ROMÂNII E DEŞTEPŢI! ... NE AMINTEŞTE ZEFLEMEAUA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365890_a_367219]
-
băieții: hai să-l vedem pe Tache cum bea benzină! Însă,Tache a plecat acasă cu sticla. Abia se mai ținea pe picioare. Avea ochii roșii, injectați și cu spume la gură. Când l-a văzut femeia lui, s-a speriat de el și a fugit în fundul curții. El a luat un băț,pe care a legat niște cârpe și le-a stropit cu benzină. Apoi, a stropit cu benzină căpriorii casei Mărăștenilor, iar cu bățul cu cârpe aprinse a dat
SRL AMARU-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365900_a_367229]
-
poarta închisă. Nu a avut urechi să audă, nici suflet să înțeleagă. Nu fusese în stare nici măcar să-i dăruiască copilul pe care și-l dorea cu atâta ardoare. Doar ea știa că atunci când Dumnezeu îi blagoslovise cu unul, se speriase atât de tare încât a plătit-o cu bani grei pe moașa Kătălina să-i întrerupă sarcina și să ducă cu ea, în mormânt, secretul. În toți acești ani, destul de mulți la număr, s-a socotit Dumnezeul lor pe Pământ
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
mult de un kil, rosti profetic Melu, un mare specialist în probleme de crap. Mai ales la proțap! Era clar pentru toți! Mai trebuia doar puțină răbdare fiindcă, este știut, crapul are niște strategii de a fura râma ceva de speriat. Mai făcură câteva aruncări! De fiecare dată, la fel! Nimic în cârlige însă râmele făcute ferfeniță de lacomii crapi! Înfruntarea devenea psihologică! Prin urmare, se discutară în grabă câteva strategii. Dar se desfăcură și trei sticle de votcă deoarece frigul
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
la Cluj-Napoca! Privește pe hartă! Ca să te convingi cât ne aruncase acel nor spre dreapta. Am intrat pe traiect, către Târgu Mureș, am reintrat în legătură radio cu aeroportul de aici, dar nu mi-a răspuns nimeni. Chiar am fost speriat tare atunci, ajunsesem la virajul 3, pentru un cunoscător este simplu de știut, moment în care cel de la radar m-a anunțat că ne vede și îmi aprobă venirea la aterizare. Desigur, eram iarăși îngrijorat datorită combustibilului. Pe panta de
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
Până și copiii o știu. Încă nu adormise, când a simțit că cineva îl bate pe umăr. Privind în spate, a zărit o creangă agățată de straiul său. - Ce-i, ce s-a întâmplat? a întrebat voinicul surprins. - Nu te speria, e timpul să-ți împărtășesc o taină, l-a liniștit bătrânul arbore. - Nu poți amâna? Sunt obosit, vreau să mă odihnesc. - Nu, nu pot amâna. Mâine voi fi sacrificat, sătenii mă vor tăia pe motiv că sunt prea bătrân. Oamenii
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
pe pantofi... Numai că peste vreo două săptămâni, îmi spune Liuba că are o ideie. Chiar în clipa în care mi-a spus că are o ideie, am simțit așa un junghi ușor în stânga, dar nu am vrut s-o sperii. „Tot am primit o sută de dolari la care nu ne-am așteptat, zice ea, ce-ar fi să-mi cumpăr o haină de piele modernă?". - Înțeleg foarte bine... Și ați cumpărat haina de piele. - Exact! Dar să știi că
SCHIŢE UMORISTICE (27) – O SUTĂ DE DOLARI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366022_a_367351]
-
-se o singură melodie compusă de Marius Țeicu și inima-și revine la locul ei, ieșind din spaimele osândirii la acomodarea cu gălăgia demonească! Nu toată lumea poate avea aceeași concepție idealistă despre muzică, dar, cândva, nu exista un singur om speriat de cântecele de-atunci, pe când azi tresărim câteodată prin somn din cauza câtorva câncece la modă! Și-atunci, cum scăpăm de coșmare? Întorcându-ne, firește, la linele melodii ce-au fost, la mirabilele melodii ce mai sunt! În ele trăiește puritatea
MARIUS ŢEICU. ZILELE ÎNSORITE, ZILELE ÎNFRIGURATE, BINELE, NEBINELE MUZICII UŞOARE ROMÂNEŞTI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366023_a_367352]
-
pașii să alegem această Vale plină de minuni, că o minune se va întâmpla cu noi. - Așa este dragul meu.Dimineața când m-am trezit îmi venea să țip de bucurie și am fost cuprinsă de atâta fericire, încât am speriat băieții care nu știau ce să creadă despre mama lor. Numai eu știam că am trăit azi-dimineață prin tine dragosteaadevăratăși mi-am făcut promisiuni de veșnicie s-o trăiesc mereu cu aceeași intensitate. La fel ca și tine, jur și
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
ochi străin / ca o fiară a nopții / dintr-un colț sticlos ... mă pândea-”, destinul o arată cu degetul, retina e pătatăde sânge, ea însăși se vede târâtă fără milă în groapa cu lei. Asemenea viziuni terifiante sunt de natură să sperie, până și sufletele cele mai puternice. Ca orice poet care se respectă, Valentina Becart se plimbă nestingherită prin Labirintul singurătății. ... Singurătatea îi priește, este aliata poeților. Acolo, în labirintul singurătății poți săpa fîntâni „spre a găsi izvorul / celei mai pure
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
tristă avea darul de a-i anihila eforturile depuse. Puțin mai lipsea să-l roage pe Albert, cu lacrimi în ochi, ca măcar să mimeze veselia, buna dispoziție. - Gata! S-a zis cu școala! Profesorii nu au cum să ne mai sperie! Azi ne luăm adio de la toți și de la toate! Fiorul unui presentiment l-a străfulgerat pe Albert. Instinctiv a intrat în jocul fetei. Nu numai că a râs cu veselie dar a și ridicat-o ca pe o treistie și
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
roșiatici și unul dintre ei hârâi prelung, deschizând o ușă spre o altă cameră. Talestri lăsă sabia din mână și, ținând vulturul în cealaltă, intră pe ușa care se deschise. Acolo, la o masă supradimensionată, stătea o ființă care putea speria privirea omeneasca prin mărimea sa. Era un bărbat înalt, cu pielea cu nuanțe de albăstrui deschis spre verde. Flăcările din lampa de pe masă îi evidențiau nuanțele părului, de un albastru intens. Pielea era acoperită de solzi în zona frunții, a
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
de instict, s-a făcut nevăzut pe dată. Albert a zăbovit, preț de câteva clipe, străduindu-se să-și recapete înfățișarea umană. Tristețea care l-a cuprins, după scurtul răgaz, i-a dat de înțeles faptul că nu va mai speria pe nimeni. Devenise o ființă demnă de milă, dorindu-și să se facă nevăzut din fața oricui. Odată ajuns acasă, a trebuit să îndure chinul batjocurii, după cum el a interpretat remarcile celor care îl așteptau să sosească însoțit de aleasa inimii
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
sub pași? A câtă oară măștile le lași, Să cadă obosite bunăoară, Mânjite, de mult praf și de furtună, De întristrarea unui plans păgân Ascuns în macul roșu de sub sân? Cam câte gânduri tac fără să spună, Dacă ești tu speriat sau eu nebună? Din câtă iarbă să-mi cosesc cetate ? In care ciob de spaimă mă mai tai? A căta oară lupilor mă dai, Știind că fără mine nu se poate Nici lanțurile să le-adormi sub cripte Nici aripile
NEBUNUL ȘI PAIAȚA de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365415_a_366744]
-
extrem de favorabila. Aveau acordul cabinetului 2, deoarece soția dictatorului fusese vizată direct în aluzia referitoare la dorința ei de implicare în viata politică, precum și sprijinul logistic al rușilor care se simțiseră ofuscați la apariția volumului "Delirul". Toate aceste fapte au speriat regimul și a intrat în alarmă. Lui Marin Preda trebuia să i se închidă gura. Mai cu seamă că după romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”, autorul devenise celebru, era adulat de mulțime, mergea prin țară la întânliri cu cititorii
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
doi-lea subiect, este floare la ureche ; trebuie doar să înșire localitățile : Săvinești, Roznov, Slatina, Turnu Măgurele, Govora .... și restul va veni dela sine. Nu apucă să le noteze. În sală este prea multă liniște, atât de multă încât se sperie crezându-se singur. Poate că este doar un efect secundar, să fi perceput abia acum plecarea celui care tușea infernal ?! Își ridică privirea întrebător ... Sudentul de dinaintea lui, cel după care urmează să fie el examinat, s-a blocat la subiectul
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]