4,124 matches
-
după petrecere. Tînărul V. își poartă cu mîndrie conștiența revelată. Notează totul pentru o dementă și nefuncțională bibliotecă a universului. Încă nu știe că o operă publicată e ca un copil care te-a părăsit, pe care-l folosește și strivește lumea și care-ți trimite, din cînd în cînd, cîte o carte poștală, și că a vrea să înregistrezi totul denotă, poate, că nu te bucuri de nimic. Așa s-a născut dorința de plecare. Să fugi de tot ceea ce
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
partea asta a noastră care e murdară și mulți sfîrșim obsedați de regretul că porceala nu moare decît odată cu noi. Un pocnet îndepărtat de ușă închisă mă reîntoarce la momentul în care am fost atacat. Cine mă sfîșie, cine mă strivește umplîndu-mă de durere? Mă văd deodată spart și împrăștiat pe obiecte. Sîngele vopsește suprafețele. Nu se putea da un răspuns mai stupid la o viață stricată cu o întrebare stupidă. Unde am greșit? Iată-l pe tînărul V. după cutremurul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe imensul glob ucigător al ochiului meu. Așa am făcut întotdeauna. Am ucis ce-am vrut să cunosc. Așa că nu am mai aflat decît formele moarte. Robinson V., ignorantul de sine: nici o formă socială nu-ți pansează abcesele singurătății. Te strivește mereu imbecilul agresor. Doi poli ai izolării. Un părăsit de prieteni și unul pe care lumea așteaptă cu dragoste să-l salveze. Pentru că cei mai mulți, frumos îmbrăcați, decenți, respectînd legile, sînt în adîncuri ca el, cretinul. O operație cerebrală pe care
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pasăre. Dar pasărea a fost tot timpul cu mine. O văd și știu că tînărul se înșeală. Că nu e halucinație. Ochiul ei de șarpe, privindu-l trist, crește încet dar sigur, apropiindu-se de el, dorind parcă să-l strivească de pereți sau să-l absoarbă în galbenul său fără expresie. „-M-am întrebat dacă e bine să gîndim moartea”-continuă Doctorul. „-Și cred că nu e rău, cu toate că pare groaznic. Asta ne e crucea. Doar cel ce va gusta din
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lipindu-ți palmele de corneea sa rece începi să vezi lumea ca dinăuntrul lui. În fiecare vîrstă, tînăr și matur, știu că durerea mea e generoasă. Cuprinde atît anatomia vulgară cît și pe cea nobilă, a creierului și inimii. Inima strivită de inutilitatea iubirii, mintea, de infirmitatea lumii. Gîndind asupra a ceea ce e dincolo de noi judecăm întotdeauna strîmb. Că nu-i adevărat ceea ce nu ne face plăcere sau ne refuză măcar o șansă. Și ne mirăm că dreptatea noastră, așa cum încercăm
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Legii, a dragostei pe care noi o impurificăm. Pare absurd, de negîndit dar, negîndind o face omul. Viața colcăie de absurd căci aceasta nu-i decît o umbră a lumii de dincolo. A voi să-l înțelegi înseamnă să-l strivești și să-l îmblînzești. Să-l faci uman. E numai paleativul vieții noastre ignobile. O derogare de la sens. O umbrelă în calea avalanșei. „-Să faci legea e o satisfacție primitivă“-îi răspund. „-Să o descoperi, e altceva. Devii complice cu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lăuntru. „-Fiece gest și cuvînt, fiecare celulă ți-e impregnată de porcăria pe care ai făcut-o. Ai împroșcat cu noroi în tine și în cei iubiți. Ți-a făcut plăcere să chinuiești și-n delirul perversiunii tale, te-ai strivit. Pînă și lucrurile pe care le-ai atins s-au destrămat cuprinse de gangrenă. Caută mai bine!” Îngenunchez și îmi apăs pumnii pe piept încercînd a-mi potoli spaima și bătăile disperate ale inimii. Nici moartea nu m-ar putea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se transformă. Se înmoaie și se schimbă încet în amărăciune. Îmi dau seama că oricît de adînci mi-ar fi rănile, am fost clădit astfel încît ele să se închidă. Sîngerările mele se opresc. Povara de neînlăturat, stînca ce mă strivește, nu dispare ci, se preschimbă straniu într-o imensă cruce. E grosolan cioplită, murdară de pămînt și sînge închegat dar e a mea. De ea îmi lipesc spatele și-i simt răceala aspră. Numai cu ea în suflet trebuie, iarăși
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el. Vede cum omul își ține mâna dreaptă la câțiva milimetri de fruntea lui. Brusc, decorul se schimbă. Cavanosa e acum pri zonier între patru ziduri de cărămidă. Zidurile se strâng încet spre el. Cavanosa înțelege că zidurile îl vor strivi în foarte scurtă vreme. Simte că în spatele lui e cineva. Se întoarce și vede un bărbat tânăr și atletic. Gol până la brâu. Fața bărbatului e scăldată într-o penumbră groasă. Cavanosa își mijește ochii. Încearcă să pă trundă întunericul cu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Devine conștient că volumul trupului său se modi fică. Cavanosa crește și se înalță. Acum se uită de sus la bărbatul al cărui cap a devenit un punct negru. Știu cine ești. Știu totul despre tine. Aș putea să te strivesc. Chiar acum. Gândurile i se evaporă. Plutește. Simte o nepăsare universală. Vede pigmeul care a rămas departe, un deva jos. Și tot ce se întâmplă mai departe e un spectacol la care Cavanosa asistă mut și rece și nici o umbră
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o relație veritabilă cu această femeie agresivă. Acum își ascultă subconștiința. Doar în răs timpuri. Fracțiuni de secundă se lovesc de creierul lui. Iar în aceste fracțiuni de secundă, el devine soțul femeii agresive. Femeia îl ține sub papuc. Îl strivește ca pe un gândac. Și el acceptă să fie strivit. Cu înce tinitorul. Simte cum talpa papucului începe să-i apese piep tul. Încetul cu încetul. Acum simte o durere fizică în stern. Degetul lui apasă hotărât butonul care schim
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
subconștiința. Doar în răs timpuri. Fracțiuni de secundă se lovesc de creierul lui. Iar în aceste fracțiuni de secundă, el devine soțul femeii agresive. Femeia îl ține sub papuc. Îl strivește ca pe un gândac. Și el acceptă să fie strivit. Cu înce tinitorul. Simte cum talpa papucului începe să-i apese piep tul. Încetul cu încetul. Acum simte o durere fizică în stern. Degetul lui apasă hotărât butonul care schim bă canalele. Du-te-n mă-ta. Gata. A scăpat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
văd fața în lumina lunii și o să mă apropii de el. O să stau lângă el și el o să simtă cum mă strecor în visul lui și o să știe că nu mai există altă femeie pe lume în afară de mine. O să-i strivesc buzele cu sexul meu și o să-l las să bea pe sătu rate din izvorul meu. O să merg lângă el, până când el nu va mai putea merge. O să îl sprijin de mine atunci când va cădea. O să îl dau înapoi pământului
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
conversația lor. Clopoțelul unui tramvai apropiindu-se de depou, și uneori din depărtare un crîmpei dintr-un zgomot neclar care părea a fi muzică. Lumea era plină de lucruri care se întîmplau, iar eu nu eram parte din ea. Îmi striveam brațele, coapsele și gambele ca să simt dacă deveneam mai puternic. Număram zilele pînă în septembrie. Eram acolo. Pünktlich. David încă bronzat și relaxat ca întotdeauna. Schneiderhahn cu părul tuns scurt, care părea să se fi deschis sub soarele din sud
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul se opri. Se auzi o portiera închisă cu un bufnet amortizat. Eleanor țâșni spre vestibul și trase zăvoarele de la ușă din față. Cand o deschise, în prag îl zări pe Șam Sharp. — Doamne! Numai la tine nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de făcut și putea câștiga câțiva gologani, o masă pe zi și să împartă o rulotă cu o familie de pitici. În mijlocul podiumului, Coradino, cu chip de iguană, domina auditoriul cu imaginația și pe circari cu uitături rele și înjurături strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul înfășurat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de fapt periferice și puțin semnificative. Dacă vrei să cunoști un copac, nu-i suficient să cauți în dicționare din ce se compune și câți ani trăiește. Trebuie, mai degrabă, să-i miroși rășina ce îi oblojește rănile, să-i strivești câțiva muguri între măsele, să te îmbăiezi în fiertura frunzelor sale și să-ți zdrelești pieptul gol de scoarța trunchiului, încercând să prinzi cu urechea bolboroseala tăcută a sevei. False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
despre Mălin. Toți l-au iubit, toți îi sunt prieteni și-i recunosc harul divin al poeziei. Toți vorbesc cu atâta candoare, duioșie, cu regrete, cu lacrimi fierbinți pentru dispariția lui. Oricât vă veți stăpâni emoțiile, este imposibil să nu striviți între pleoape măcar o lacrimă. Eu am strivit chiar mai multe și pe bună dreptate. Vă sugerez să vă aplecați și să întârziați cu răbdare pe această carte și veți ajunge să cunoașteți OAMENI și LUPTĂTORI de o factură deosebită
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sunt prieteni și-i recunosc harul divin al poeziei. Toți vorbesc cu atâta candoare, duioșie, cu regrete, cu lacrimi fierbinți pentru dispariția lui. Oricât vă veți stăpâni emoțiile, este imposibil să nu striviți între pleoape măcar o lacrimă. Eu am strivit chiar mai multe și pe bună dreptate. Vă sugerez să vă aplecați și să întârziați cu răbdare pe această carte și veți ajunge să cunoașteți OAMENI și LUPTĂTORI de o factură deosebită. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr. 1(26), trim.
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am putere să fiu de folos tuturor (ce cantitate enormă de altruism, ca în vremurile biblice). Sufletește sunt ruinată, se pare că nu merit să am vise împlinite! De ce s-a călcat pe sufletul și inima mea, de ce mi-au strivit sentimentele frumos așezate, răscolind prin dureri trecute, uitare și moarte? (pag. 238) În practică e greu să faci ce spune Cartea Sfântă. Mă aflu mereu în dialog cu cei de Dincolo de Moarte, apoi revin la viața reală tot singură și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sus în funcții de conducere. Iarăși îmi revine în memorie (obsesiv) acea perioadă din viața mea de ostaș începător la Școala de ofițeri din Bacău, când pentru o vină oarecare m-a pedepsit și m-a înjosit ca demnitate umană - strivindu-mă cu dispreț ca pe cea mai umilă și efemeră vietate. Deși eram sub asprele legi cazone, în disperarea mea, i-am amintit că tocmai unul ca mine îi pusese condeiul în mână și a ajuns ofițer. Acest episod l-
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dar ar fi rămas practic fără jumătatea de jos a trupului ei, fără picioarele care ieșeau în Babilon în fiecare zi să-i aducă lapte și miere. Contesa nu mai ieșise din Palat de ani întregi, de când văzuse un cățel strivit de roțile unui tramvai. Faptul că bietul animal îi purta numele i se păruse un semn divin - pe vremea aceea Maica Tereza încă mai trăia și semnul nu putea fi de la ea. Mai mult, imaginea stăpânului câinelui, cu burta dezgolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la urma urmei, o iubise mult pe cățeaua lui, doar nu era să se rușineze cu asta: o chema Contesa! - Ce ciudat... - Da. A călcat-o tramvaiul. Contesa își aminti brusc ultima imagine pe care o văzuse în Babilon: cățelul strivit de tramvai, cățelul cu numele ei, și bărbatul acela cu p... pro... problema de la buric. Îl fulgeră pe Popa cu o privire care avea intensitatea tuturor anilor ei de coșmar. Să fie posibil, oare... Era posibil! Ăsta era omul. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
presă te-a umflat în halul acesta, cine a băgat bani într-un analfabet pentru a tâmpi masele într-un mod atât de absurd de ridicol? Cine are interesul ca amărâții ăștia care mor de foame sau înecați să fie striviți sub atâta mediocritate imbecilă? Te somez, Superman de rahat din Vitan, să mărturisești înșelătoria sinistră care a tâmpit țara. Te somez să dai un comunicat de presă în care să faci cunoscut retardaților care leșină când te văd că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]