4,034 matches
-
sau un copil. Tu reziști. Dar când te amenință că o să-ți împuște mama sau copilul (și tu știi că sânt în stare s-o facă!), ei, ce idee mai poate rezista în fața unei asemenea viziuni coșmarești! Tunul poate să strivească o mulțime în agitație revoluționară (cum a făcut Napoleon așezîndu-le, aceste tunuri, pe acoperișuri), dar nu mor toți, și ideea rezistă, e amânată pentru mai târziu. Dar când tu, marele Buharin, îți recunoști singur o vină imaginară în fața tribunalului, ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fertile, trăind într-o odaie în mijlocul cărților și caietelor mele, îmbogățit de experiența totală a timpului în care trăiam, aproape că mă ameți și începui să mă plimb visător și pașnic prin hol. În sfârșit, muntele de inerție care mă strivise și de sub greutatea căruia ea credea că n-o să mă mai eliberez niciodată mă părăsise, se dădea la o parte și inima îmi bătea iarăși cu puterea de altădată. În același timp murmuram ca într-un vis cu o stranie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi răspunzi sincer! Ar fi prea schematic, i-am răspuns. Totul e schematic, îl aud că zice, ți se pare că răstorni un munte și când colo răstorni o pietricică. Păduchi, domnule Micu, duc mâna după ceafă și găsesc păduchi! Strivesc păduchi... Nu sânt chiar păduchi, zisei, omul nostru e un simbol al puterii abuzive, trebuie alungat. Da, da, zice, și după aia vine alt simbol al putorii abuzive . Am vrut să-i răspund că individul abuziv va cădea, și el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de odinioară, când îmi venise în minte să gândesc același lucru după ce citisem un text de Platon: dacă moartea ar fi sfârșitul a tot, spunea el, cei mai în câștig ar ieși ticăloșii, fiindcă o lespede pe mormânt i-ar strivi și de trup și de suflet și desbaterea s-ar încheia astfel pentru totdeauna. Între timp însă aflasem, nu fără să mă turbur, că marele Karma, spiritul universului, nu lasă lucrurile astfel și că îl silește pe ticălos să se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sub ochi seara înainte de a adormi, deși nici o lună nu trecuse de când intrasem în uzină: figuri umane care nu mai aveau decât o expresie de panică rigidă și violență, să urce sus - și pentru asta dăm frâu unei nepăsări totale, strivim o ureche, aruncăm ochelarii unuia de pe nas, smulgem servieta altcuiva, îți sar propriii nasturi de la haină, izbești cu cotul în sânii unei femei... parcă mai ține cineva seama că mai există și femei, dă-le dracului, nu sânt egale cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu?" Perfect! Acest lider va avea ocazia să arate că n-a exprimat o simplă gândire circumstanțială și generoasă, menită doar să lase în urmă un bun sentiment uman, ci o gândire conștientă și profundă că pe deasupra legilor, care pot strivi, un om plasat sus poate sfărâma cătușe implacabile printr-un singur cuvânt rostit cu fermitate. Totul mi-era necesar, simpatia vecinilor, a colegilor de birou, a prietenului său acum bucureștean, Ion Micu, a bizarei prietene din copilărie care născuse un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
suficient să-i anuleze, în conștiința noastră scrupuloasă, că e un martor mincinos. Pentru instanță depoziția lui e decisivă. Trebuie să mă ajutați, doamnă, să colaborați cu mine, dacă vreți să nu riscați amândoi o condamnare!" "Bine, parcă se rugă, strivită de aceste durități fatale care nu îngăduie o apărare pură, colaborez, ce trebuie să fac?" Să găsiți doi martori care să depună că v-au scăpat de la moarte din mâinile lui." "Doi?" Da, doi, nu trei, ajung doi!" "Bine, profesorul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
impact mai mare asupră-i decât trezirea, mai mare decât vederea lumii natale. Se prăbuși, păru să se dezumfle, că-și pierde puterile. Brusc, gravitația artificială, întreținută în stație îi păru de trei ori mai mare decât pe Pământ. O strivea, iar salteaua pneumatică pe care se odihnea se umfla în jurul corpului său, amenințând să o sufoce și să o sfarme. Meditehnica privea în continuare semnalizatoarele, nimeni nu spunea nimic. Cincizeci și șapte de ani. Visase timp de mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aceea a unei fetițe înfricoșate. Își împreună brațele în jurul gâtului lui Ripley și porni să plângă în hohote. Femeia simțea cum curgeau lacrimile pe gâtul ei. O legănă în brațe murmurându-i cuvinte de alinare. Apoi închise ochii pentru a strivi propriile-i lacrimi, temeri și prezența morții care bântuia centrul de exploatare din Hadley, nădăjduind că va putea să-și țină legământul. Lovitura de teatru care avusese loc își avu corespondentul în sala vecină. Hudson strigă triumfător. ― Ha! Gata, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de Burke, el o trase pe Vasquez departe de tambuchiul de intrare. Caporalul se uită spre postul de pilotaj și strigă cu vocea care-i mai rămăsese. ― S-o ștergem! E liber în spate. ― Am plecat! Ripley lovi comenzile și strivi acceleratorul. Vehiculul blindat mugi și vibră dând înapoi iute pe rampă... Se prăbuși o ladă și Hudson fu acoperit de un maldăr de materiale. Comtehul înjură și dădea din mâini să se elibereze, fără să-i pese dacă erau rații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
supraviețuitorii istoviți și deznădăjduiți se regrupaseră pentru a studia posibilitățile care li se ofereau. Vasquez și Hudson tocmai efectuaseră o ultimă incursiune în epava transportorului de trupe și-și etalau prada: o cutie mare zgâriată și îndoită, asemănătoare cu cele strivite într-un colț. Hicks îi privi și încercă să-și ascundă dezamăgirea. Cunoștea deja răspunsul la întrebarea lui, dar tot o puse. Poate se înșela. ― Muniții? Vasquez scutură din cap și se prăbuși într-un fotoliu. ― Erau stocate în pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
zări pe Newt încovoiată pe pupitru. O dădu la o parte pe fetița care se rostogoli pe sol. Simultan, ridică arma și trase în cel de-al doilea parazit. Acesta nu avusese timp să se degajeze de masa care-l strivea. Corpul artropodului explodă într-o jerbă de acid care atacă numaidecât pupitrul, podeaua. Gorman se aplecă peste Ripley și prinse capătul cozii monstrului. Asemenea unui herpetolog în fața unui boa constrictor încolăcit în jurul crengii lui favorite, el îndepărtă apendicele caudal de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ca într-un vis. Din cauza epuizării i se părea că zboară la câțiva metri deasupra podelei metalice. În urmă, regina trăgea de sacul abdominal sfârtecat, de care apoi se debarasă. Înălțată pe picioare, aidoma unei coloane de templu, înainta greoaie, strivind mașinile, coconii, lucrătorii, tot ce se găsea în calea ei. Ripley se folosea de aruncătorul de flăcări pentru a degaja culoarul pe care mergea. Când ajunse în dreptul liftului de mărfuri, rezervorul aparatului era gol. Platforma pe care venise era distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în brațe și strigă: ― Pornește, Bishop! Ansamblul nivelului inferior al stației dispăru într-o sferă infernală în expansiune, iar solul începu să erupă. Pământ și metal laolaltă se dezintegrară. Propulsoarele navetei furnizară forța de împingere maximală, iar accelerația rezultată le strivi pe Ripley și Newt în scaunul lor. În aceste condiții nu mai era vorba de o plasare normală pe orbită. Bishop menținea întreaga putere a motoarelor pentru a permite navetei să se ridice în pofida uraganului. Ripley simți cum întregul corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ei gros izbea în flancurile și pântecele mașinii fără să o distrugă. Ripley para loviturile și riposta prin croșeuri. Dădea înapoi încărcătoarea și pornea mersul înainte astfel încât brațele mașinii sale să fie plasate între ea și regină. În timpul confruntării, ele striveau lăzi, aparate și alte mașini mai mici: tot ceea ce se nimerea în calea lor. Buncărul era zdruncinat de tumultul luptei necruțătoare dintre cei doi dragoni. Închizând mâinile ei mecanice puternice pe două dintre cele patru membre anterioare ale creaturii, Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cei doi titani se prăbușiră, întregul buncăr se învârti în ochii disperați ai lui Ripley, dar rămase lipită de scaun datorită chingilor de siguranță. Mașina, biomecanoidul și vietatea umană se rostogoliră în puțul rectangular al sasului. Încărcătoarea căzu peste extraterestru, strivind o parte din torsul său și imobilizându-l sub greutatea ei. Acidul se scurgea din corpul creaturii rănite. Ripley manipula cu disperare comenzile aparatului. Acidul șiroind ajungea la ușile sasului: fumul se ridica deja, indicând faptul că deja își croia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
N-am uitat-o, dar nici n-am de gând să v-o povestesc. Dacia 1100 s-a îndepărtat de curte, apoi de gardul dărâmat, de stradă, de soarele secționând jumătate din acoperiș. Călătoresc și astăzi pe bancheta din spate, strivit de valizele și tablourile bunicilor, urlând de groaza și ura și răzbunarea pe care, din acel moment, le-am jurat-o celor de dincolo de geam. Și vouă, adică. Meseria mea mă scutea de griji. Aveam un post călduț, de lector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Din holul principal, imens, inutil, săreai ca într-o piscină, spre ieșire; o treaptă lipsea - dacă nu erai atent, îți puteai rupe picioarele pe marmura postpașoptistă. În colțul cu decanatul, studenții se sprijineau de craniul de piatră al lui Eminescu. Striveau în fiecare an țigările pe plăcile albe, sub privirea inertă a geniului; ochii îi sclipeau halucinați, montați greșit pe exterior, ca două mingi de golf. În partea opusă, mai mic, dar la fel de popular, trona Densusianu: scurtat sub gât, cu freza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alb bogat, fără implant; când clănțănea din foarfecă, te treceau apele. L-ai fi așezat undeva în al doilea război mondial, călare pe-un tanc scăpat într-o mulțime de săteni ruși sau retras într-un buncăr din câmpia Rinului, strivind la întâmplare degete în menghină. N-avea dreptate. Oi fi fost eu rasist, cum îi scotea el pe toți pe care îi tundea, dar cine se mai bucurase ca mine când, în liceu, amicul Ludovic, congolez chiulangiu și fotbalist de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întâi cu mitraliera mea virtuală, nu pe Ceaușescu; i-aș fi stârpit creștinește, cu milă și fără patimă, împreună cu toate neamurile lor zgomotoase. Aș fi trecut cu propriul meu buldozer, imaginar, dar incasabil, prin pasta de carne, motorină și prefabricate, strivind femeile rujate violent și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și beție, terminându-le plozii pișăcioși care scuipau pe holuri și-aruncau câte-un motan nefericit de la ultimul etaj. Ce mai prăpăd aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poștale: turtite, crăpate sau încuiate cu două lacăte, sparte și ele. Pe lift, un vizitator lipise o etichetă: „VÎND GARSOMIERĂ“. Șirul stătea strâmb, cineva proiectase greșit ansamblul sau poate cutiile se descentraseră, ca urmare a loviturilor încasate. Unele uși erau strivite, altele făceau unghiuri, majoritatea atârnau despicate. O minte ageră ar fi observat acolo un experiment de Giacometti: aruncat la gunoi și reconstruit de-o altă minte, nu tot atât de iscusită. Pe grupul statuar tronau numele studențești, embleme vopsite sau ruginite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și nouă kilometri de spațiu gol; îți priveai vârfurile pantofilor și vedeai tabla zbârnâind. Dincolo de hublou, soarele strălucea mort pe fuselaj. O lumină înghețată, metalică, pâlpâind în oxigenul rarefiat. Dacă ai fi scăpat de frig și sufocare, te-ar fi strivit presiunea, ca un bloc de zece etaje. Aveam de unde-alege. Cu „Avianca 45“ m-aș fi dat de două ori cu capul de tavan, la opt și la patru mii de metri; a doua oară, tavanul ar fi ajuns sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mijloc, tronau fotoliul cu brațele în formă de lei (în gura căruia derbedeii stingeau țigările la petreceri) și-un scrin strămoșesc, cu sertare grele de lemn și mânere ovale, din alpaca. Ne-am așezat pe pat, cu grijă să nu strivim vreo pisică. Mihnea a scos vinul, noi am ales paharele: mari și-adânci. Dacă te uitai prin ele vedeai toată sufrageria, cu obiectele acoperite de cearșafuri: televizorul, radioul, scaunele, până și noptierele. Parcă se pregătea cineva să se mute. Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tot ce merita refuzat (de la vârstă la vizitele la Circa Financiară, și de la Fișele de Post la sticla de Coca-Cola), dădeam drumul la programul de amintiri. Anii curgeau pe ecranul minții, în dezordinea dorită. Acolo eram puternici, inegalabili, cu timpul strivit sub noi așa cum n-avea să mai fie vreodată. Mihnea patrona un întreg balamuc de vârste și gesturi. Abia când se striga catalogul, îți dădeai seama de-amploarea dezastrului. Nu te puneai cu „Zoia Kosmodemianskaia“. Liceul domina sectorul 2. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
difuză, colecționând pungi, dopuri, sufertașe, mirosul de-ardei copți și cel de portocale, brazi înalți de Crăciun și cartoane cu ouă de Paști, „Cutezătorii“ și „Vaillant“, PET-uri și sticle de bere depozitate-n pivniță sau pe balcon. Evoluam timorat, striviți de mutra lui Ceaușescu și-amintirile emoționale din cortexul prefrontal. Motivațiile străluceau rar, deconectate de restul vieții, ca o lampă scoasă din priză și dusă-n pod. Locul nostru nu era nici pe Google, nici în Wikipedia, nici măcar în cazanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]