3,567 matches
-
La repartiție, am ales un sat în apropierea părinților, în final ajungând profesoară la fostul meu liceu, unde am rămas până la plecarea din țară. Ai pomenit de faptul că aveați haine modeste. Un lucru foarte frustrant, mai ales pentru vârsta studenției. Cum arătau ele? Cum vi le procurați? Erau colege mai bine îmbrăcate decât tine? Nu se pot compara condițiile de-atunci cu cele de mai târziu sau de astăzi. Atunci lucrurile se cumpărau pe cartele de puncte. Pentru o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o bluză ori o rochie mai nouă sau mai frumoasă (pe atunci nu se purtau pantaloni). Eu nu mi-am cumpărat nimic, întrucât hainele erau făcute de o croitoreasă din sat, stofele fiind destul de ieftine. În cei patru ani de studenție, am purtat un palton raglan verde, care după doi ani a fost întors pe dos și a mai ținut încă doi ani. Zâmbesc când scriu aceste lucruri și constat că nu mă simțeam frustrată din cauza unor asemenea lipsuri. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
îți șade cu rochița asta albă, cu bretele!“ Și după ce revenise de la facultate în orășelul lor, mama și-a reluat obiceiul să o petreacă atunci când ieșea din casă, de parcă n-ar fi lipsit nici măcar o secundă, darămite cinci ani. În studenție, la două săptămâni, mergea acasă; iarna era mai greu, căci ningea în compartimente și îngheța și inima în ea prin gara aia de la Pașcani. I s-a întâmplat să meargă doar de două ori cu băiatul acela, Daniel îl chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pentru poezie, Phi, Esch/Alzette, Luxemburg, 2007). A publicat de asemenea poeme, fragmente de proză și eseuri în reviste din Franța, Germania, Slovenia, Slovacia, Polonia, Finlanda, Canada, SUA etc. HoRor! Cool! Uneori, când mă întâlnesc cu Feli, prietena mea din studenție, ajungem inevitabil la amintiri din prima noastră junețe, petrecută pe vremea întunecatului comunism. Doar că, în loc să ne plângem de milă, ne râdem de milă! Avem chiar, ca bătrânii, momentele noastre preferate de „veșnică reîntoarcere a acelorași...“. Nici nu mai ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe fond nervos și deja bolnavă de rinichi din cauza frigului. Cel puțin asta e varianta oficială, căci s-ar putea ca rinichii să-i fi fost afectați de seria de avorturi ilegale pe care le făcuse la Iași în vremea studenției. E marele secret al familiei, pe care și acum îl ținem cu toții, pentru ca „bunica de la Suceava“, ultima purtătoare a tradițiilor noastre morale, să nu afle. Deși o bănuiesc de mult că știe. Din cauza chiuretajelor, mătușă-mea n-a mai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
miște nimic, deși îs destul de mahări, așa că tipa o să cam nască prin mai! Adică pierde bacu’, admiterea, tot! Bineînțeles, gagiu’ ei și-a pus coada pe spinare, ai lui nici nu vor s-audă de însurătoare, să-și strice el studenția și anii cei mai frumoși și perspectivele... Vlad, care se ține de la o vreme de coada noastră, repede ca musca-n aia calului: „Băi, da’ ăștia n-au auzit de anticoncepționale?“. Bine c-ai auzit tu, m-am gândit. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
care ne stăpânea cu forța verbului său sclipitor. Uitam de el, uitam de noi și ascultam o simfonie de cuvinte rnai fermecătoare decât muzica beethoveniană. Astfel, dreptul roman încete să mai fie o disciplină aridă de care fugeau mai toți studenții, ci o artă care urca la creier, pe scări de mătase. Când a isprăvit, m-am frecat la ochi cu necaz, ca după un vis frumos, dar prea scurt. Vrăjitorul cu gura de aur plecase strîn-gînd grijuliu fularul în jurul gâtului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înțeleg cum poți să ai, într-un asemenea conglomerat enorm de zone locuite și spații pustii, prieteni la care să mergi în vizită, cu care să te întîlnești. Unde să-ți dai un "rendez-vous", aici, cum făceam noi, pe vremea studenției, fixîndu-ne întîlnirile "la ceas", la Universitate, sau pe "aleea busturilor", în Cișmigiu? Unde să ieși la plimbare? Ca să vezi pe cineva, trebuie să pornești ca spre Sinaia. Am ieșit de pe freeway, am ajuns într-unul din "nucleele" acestei nebuloase și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să se întoarcă în America. "Aveam o farmacie în Voila. Am vîndut-o și am plecat". Calculez, în gând, că Nick trebuie să aibă vreo opt, nouă, ani mai mult decât mine. Eu, în '47, abia încheiam al doilea an de studenție. E, însă, suplu, drept, fără riduri. Doar chelia îi trădează vârsta. "Mai știai englezește?" Nici o boabă. Cu toate că făcusem două clase de școală primară înainte de a pleca de aici. A trebuit s-o iau de la capăt". Soția lui e dintr-un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încercat. Zău? se miră Paul. Vreo două! Cine? În același timp însă îi trecu prin minte că mirarea lui era oarecum prefăcută. Realitatea e că la școală nu-i displăcuse să fie admirat de la distanță. La fel și acum, în studenție. De fiecare dată însă când se ivea vreo fată dornică să se apropie de el, se retrăgea, devenea distant, fără ca el însuși să știe sigur de ce se întâmpla asta. Nu crezi că viața e mai interesantă cu întrebări rămase fără
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
comuna Buturugeni... Dar de ce nu povestești chiar dumneata, Beldeanu, sunt sigur că știi mai bine decât mine. Jipa se aplecă spre urechea lui Dragoș: Mi-amintesc ce-mi zicea maică-mea acum vreo doi-trei ani... Ai să vezi ce-nseamnă studenția! Ai să vezi ce viață frumoasă! Ce viață trepidantă! zicea... Al naibii de trepidantă! Nici n-am să-i povestesc la ce-am asistat astăzi fiindcă tot n-o să mă creadă. Asistentul Grossman, rămas în picioare, de veghe pe unul din intervale
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cea care dă întregii povești un aer straniu de fabulă. Preludiul pentru lanțul de întâmplări ce a urmat a fost o trecere din crâșmă în crâșmă, toate înșirate pe o stradă dintr-un oraș din Warwickshire. La fel ca toți studenții din lume, Carol plecase de la Llanstephan cu doi colegi, dintre care unul îi era doar vag cunoscut. Acesta, la rândul lui, cunoștea vag niște studenți la design din Stourbridge. Fusese pusă la cale o petrecere. Cei trei de la Llenstephan, Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și mai puțin spectaculos. De la venirea lui Dave 2 și participarea la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi, Dan nu băuse deloc. Îi fusese ușor să-și recunoască neputința în fața alcoolului, acea primă și capitală afirmație din crezul Alcoolicilor Anonimi. Încă de pe vremea studenției la Stourbridge, Dan știuse că voința lui era o simplă marionetă lipsită de viață - animată doar de berea Lamot. Aceasta se revărsa din cutie și forma un nor alb și gros în mintea îngustă a lui Dan. În câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
osândiților de către comuniști, s-a spălat de toate eventualele păcate. Popularitatea poetului Radu Gyr astâmpără și o foame națională de cultură, numeroasele ediții ale poeziilro sale, după evenimentele din Dec. 1989, dovedesc această realitate. Papadima îl știa din anii studenției, când Radu Gyr era asistentul lui Mihail Dragomirescu, a cărui catedră constituia “feuda” criticuluiu obiectivist și-n cadrul ei se dezbăteau volume “de poezii apărute-n cursul anului”. Asemenea activități de inițiere în critică se desfășurau, mai ales, în amfiteatrul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fermoarele care se stricau la fuste sau pantaloni, tivea diverse cearceafuri pentru lenjerie și fețe de masă. Primea scrisori de la iubitul ei în fiecare săptămână și răspundea cu regularitate la ele. Îi povestea despre profesori cât de exigenți sunt cu studenții, despre colegii lui de grupă, despre sesiunea pe care a luat-o cu bine.Vacanța de primăvară au petrecut-o împreună și apoi abia așteptau să vină vacanța de vară, să aibă mai mult timp la dispoziție, să se distreze
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
aveau ochi să vadă, cei care aveau urechi să asculte, cei săraci cu duhul nu erau interesați. Se strângea șurubul pe zi ce trecea! Și așa, în fiecare zi, în fiecare an, se adăuga câte o nouă restricție pentru ei studenții, mecanismul scârțâia însă erau neputincioși! Începuse dictatura!’’ A trecut pe la doamna Schwartz, mama lui Gigi, cel mai bun prieten din copilăria plină de vise și năzbâtii, o femeie frumoasă, elegantă și deosebită care îl întâmpină exultând: - Gigi în fiecare lună
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu capul spre Sever, dumnealui este cetățeanul care... Severe! exclamă celălalt funcționar, fără să-l mai asculte pe ochelarist. Ce mai faci, mă?... Mirat, Sever se uită la noul venit și îl recunoscu pe unul dintre prietenii săi din timpul studenției, de care nu mai știa nimic de multă vreme, crezându-l căzut la datorie pe unul din fronturile celui de-al doilea război mondial. Severe! Ce mai faci?... Mai trăiești, mă?... repetă funcționarul ministerial foarte volubil și se grăbi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi oferi în dar toată colecția interbelică a "Gazetei matematice", pe care o păstra cu sfințenie, sub lacăt, în sertarele biroului său (mai ales că, în câteva numere din anii 30, figurau și unele contribuții de-ale lui, din anii studenției politehnice). Mai mult decât atât, abandonându-și rezervele obișnuite, Sever își lăudă neofitul, în termeni direcți și neprotocolari, și în prezența soției sale, ceea ce era mare lucru: Ei, ai văzut, mă Norica, ce-am scos eu din băiatul ăsta?... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se întâmpla să dea ochi cu el, nu uita să remarce, surâzând afabil, ca un gentleman ce era: A, iată-l și pe matematicianul nostru filolog!... și uneori îi cerea să-i transmită profesorului Barbilian un salut frățesc, în memoria studenției lor berlineze. La rândul său, Victor o luase de mai multe ori pe fată să asiste la cursurile profesorului Barbilian, așa cum își exprimase odată dorința. La aceste cursuri, Felicia îl urmărise cu interes pe profesor, părând că se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de vornicei, care se duseră s-o pețească pe fată, pe versuri parodice născocite de el cu acest prilej. Hazul fusese amplificat și de faptul că nu toata lumea pricepuse cum devine treaba cu furtul miresei și nici povestea cu studenții lălăind la fereastră în zdrăngănit de tigăi și de crătiți aria bufă a pețirii fetei în numele mirelui. Surpriza cea mare o produse Nichi Stelescu însuși, care, în toiul petrecerii de nuntă, își demonstră multiplele-i talente, compunând ad-hoc lied-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căci Îl puse să urce Înaintea ei și rămase În gardă, cu mîna pe patul armei. Îi expuse faptele așa cum se petrecuseră și o făcu cu toată liniștea: spargerea fusese o treabă de copii, poliția fiind mobilizată pentru Înfruntările cu studenții. Se serviseră și plecaseră, nu-i văzuse și nu-i auzise nimeni. - Dar au rămas amprentele lăsate de frații Sullivan, remarcă Marie. Încuviință zîmbind și continuă. - Ne aștepta o barcă la Rouen... În timp ce Tom și Sean terminau de Încărcat lingourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tuturor. Apoi urmează o discuție serioasă despre curățenia și paza plajei, despre treierătorile de nisip, puse la dispoziție de primărie, apoi tema discuției alunecă melancolic către răsăriturile de soare pe dig, pe care mama nu le-a mai onorat din studenție. Atunci bruta, anesteziată de băutură și prezența atâtor femei, o invită pe mama la răsărit la modul cel mai serios și mai curtenitor. Cu atâta convingere și solicitudine, încât ai fi putut să crezi că se pregătea să țină soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nebun, Roja, dar mă rog, dacă ții morțiș eu nu mă opun, a ta să fie, să n-ai numai impresia că-mi faci mie un favor, nu uita cine la mîna cui este, iar varianta cu șantierul sau cu studenția sper că-ți dai seama că n-ar mai merge. — Așa că ne-am pus mintea la contribuție și am făcut niște planuri care după cum spunea ea n aveau cum să nu ne iasă, asta pentru că i le suflasem eu, nătăflețule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta și fac, a zis Petru râzând când i-am spus cele de mai sus. La scurt timp după acest vis a murit Emil Cioran. Cartea viselor nu acordă nici o semnificație caprei În vis. Petru Însă spune că, În vremea studenției, Cioran ar fi crescut Într-adevăr o capră, undeva la marginea Bucureștiului. Cel puțin așa susține doamna Ster. Nici brândușele nu sunt menționate În Cartea viselor. N-ai decât să citești poemul lui Apollinaire, mi-a spus Petru. E la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ani de trudă ca traducător la Geton. A renunțat la această slujbă, deși era bine plătit, pentru că nu-și mai putea auzi vocea. Când traducea i se părea că Împrumuta Înfățișarea și glasul Irinei Nistor care Îi legănase adolescența și studenția, asemenea unui vapor de cursă lungă. Dacă n-ar fi fost „rău de mare”, călătoria ar fi continuat, poate, și acum. Încearcă altceva, pentru o vreme, cel puțin, i-a spus directorul său comercial. Nici lui nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]