5,950 matches
-
uitase de obligațiunile lui cotidiene, în legătură cu bufetul, și frații începuseră să cam murmure, acuzîndu-l de ingratitudine! Și cum, în afară de asta, ni se și cam acrise să-l tot vedem în bancă, prefăcut, cu piciorul întins, iar noi gata să-i suflăm și să-l scoatem din toate încurcăturile, ne-am hotărât să-l lăsăm din brațe și să i-o coacem; iar figura finală i-am făcut-o tot eu, bazîndu-mă pe faptul că Simulescu repeta ca un papagal tot ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ce auzea, fără să mai cugete dacă e bine sau rău. Și l-am făcut de basm! Îi venise rândul să-l asculte la Istorie, tot din bancă, bineînțeles. În spatele lui Simulescu, mă făcusem mic și nevăzut ca să-i pot sufla cât mai bine. Profesorul, Costin, fusese elevul lui Iorga. Era un tânăr foarte cumsecade, dar din nefericire s-a prăpădit peste câțiva ani din pricina surmenajului. După primele întrebări la care Sirnuleseu a răspuns strună, dirijat de mine, profesorul i-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
strună, dirijat de mine, profesorul i-a pus următoarea întrebare: ― Cine nu era creștin în vremea aceea? (Ne aflam în Evul mediu.) Și cum Simulescu aștepta cu nerăbdare răspunsul din spate, ce mi-a venit, nu știu, că i-am suflat șuierător, abia stăpînindu-mi un rânjet mefistofelic, la gândul celor ce aveau să urmeze: ― Papa nu era creștin! Glasul lui Simulescu s-a auzit pițigăiat și cu o siguranță de papagal: ― Papa nu era creștin! ― Cum, domnule? a întrebat profesorul stupefiat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
iar eu i-am spus printre dinți: ― Băiatule, fă-te sănătos urgent, că ne-am săturat de chiulurile și fițele tale, ca de mere acre! A-nțărcat bălaia! Și i-a prins bine, că Simulescu, de frică să nu-i mai suflăm cine știe ce trăsnăi, care să-l facă de râs și la alte materii, s-a apucat să citească și să răspundă cum trebuia, și mai ales numai din capul lui. Și-n cele din urmă a scos-o bine la capăt
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la-ntrebare, spunea: ― Ajunge! Traduce, mă, acuma, ce mai aștepți? De bine, de rău, traducerea mergea: fie că o învățai de-acasă, ca un papagal, având de fapt o reprezentare grafică în asociație cu textul german, fie că ți-o suflau băieții, fie că o scriai în carte, printre rândurile de tipar, cu un creion "Hardmuth" nr. 3, cu ciocul ascuțit subțire! Când găsea însă vreun băiat afară din bancă sau îl supăra vreunul în cursul lecției, se-nfuria și ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fi fost la lecție, ci la fotograf, îmi privii numărul de ordine de pe mânecă, îi admirai albastrul frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282... și-n cele din urmă îmi aruncai ochii spre Moscu. El era desperat. Îmi sufla, dar n-auzeam nimic. Mă cuprinse o toropeală dulce, din care mă trezi din nou glasul tăios al Chimistului: ― Hai, domnule, odată! Știi? ― Știu!... Hm! hm! Avem, avem acetilena...! Hm! Carbon hidrogen 6! CH6! ― Cum? ― Asta, vream să zic... N-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
adevărat... știți toată materia anului... amândoi aveți media generală... "suficient"! ― Vă mulțumim, don' profesor! ― Vă rog stăruitor, însă, părăsiți sala imediat! Nu de alta, rânji el, dar acum știți atât de bine, încît s-ar putea să fiți ispitiți să suflați colegilor de la tablă! Când am ieșit pe sală, Moscu m-a tras de mânecă și mi-a spus confidențial: ― E, cum îți explici tu transformarea subită a simpaticului nostru chimist? ― Mă, să-ți spun drept, nici eu nu știu ce să cred
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vezi tu, chiar în Cancelarie, e mai solemn, mai... nu știu cum! Eu, unul, n-am să mă simt la largul meu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Domnii Stroe, Moscu și Băjenaru, la Cancelarie cu "Prometeu"! ne anunță pedagogul de serviciu. ― Hai și tu, Puștiule, să ne sufli! i-am strigat eu lui Nicu Marinescu, spiridușul clasei. ― Tocmai voiam eu să vă propun că n-ar fi fost trupa completă fără sufleur! Al vostru sînt! Până atunci, în decurs de șapte ani, nu pătrunsesem în "Cancelaria Profesorilor", decât
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
emoție. Emoția mea, însă, a luat proporții abia după aceea. Mi-era teamă că premianții clasei, colegii lui Predescu, ar fi putut să mă reclame pentru această substituire "ad-hoc", nepremeditată; dar nu s-a mai întîmplat nimic; nimeni n-a suflat o vorbă, nici măcar nu s-a povestit întîmplarea celor din alte clase. Totul s-a terminat unde începuse: în familia clasei! . . . . . . . . . . . . . . . . . . De pedepsit, tot am fost pedepsit, însă; acum, în timpul liber, în loc să mă plimb sau să mă duc la vreun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
deal În deal atunci cînd tu, din tronul tău, poruncești adunarea oastei pentru apărarea țării. - „Ridicați-vă, voievodul vostru vă cheamă la luptă... ” - Acela. Trezește-te. Nu mai sta pe gânduri. Sună. Ștefan duse din nou cornul la gură și suflă, cu putere, cele cinci sunete câte trei joase și câte două Înalte, care alcătuiau semnalul de luptă. Apoi vru să Întrebe ceva, dar călugărul Îi făcu semn să aștepte. Asupra pădurii se așternu tăcerea. Cerul, până atunci roșiatic la Apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sensibilitate! doamnei un ger care arată același număr de grade. Te rog să crezi că eu nu i-am vorbit onorabilului profesor de "trupul sensibilităței". Avem alte subiecte! - și Nory se uită cu înțeles la Lina, care se sălta anevoie, suflând greu. - Te ascult, Mini! Te ascult! zise afectuos și împăciuitor. Nory e fata bună dar te necăjește. Când nu ești de față, repetă tot ce ai zis tu, ce ai făcut tu! Nory, indignată, se roși. - Eu! Eu mă ocup
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nemulțumea pe Mini, căreia îi plăceau mâncările moldovenești, cu smântânică, ale Linei, bucătăreasă minunată. Profesorul plin de condescendență punea chestiuni de fizică și chimie celor doi internați, care nu știau nimic. Lina se roșea la fiecare întrebare, gata să le sufle și Rim îi privea prin ochelari, indulgent și disprețuitor: Nimeni din neamul vostru nu a învățat carte, afară de tine!" declar... Lina se roșea încă o dată, ca și cum conversația ar fi fost foarte spinoasă. Acea femeie simplă, buna Lina, avea enigmele ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care îl purta în ea. Cum gândurile au densitate, i se păru că e mai greoaie acum din pricina acelui conținut, scoborând în fața locuinței, în adevăr impunătoare, a Drăgăneștilor. Lăsă pe Nory să treacă înainte, până când o putere interioară prinse să sufle peste acele zidiri, risipindu-le. Apoi, zveltă, urcă înapoia lui Nory treptele primului vestibul. La ușa a doua, apăru un fecior corect, care, solemn, le introduse în al doilea vestibul, unde o subretă cu șorț plisat ca hârtia le invită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în tărâmul existenței salturi mari. împrejurările trecând peste trupul ei senzual și simplist nu o doborau. Era totuși cât pe-aci să fie învinsă, crezuse că înstărirea ei moșierească e stadiul suprem și își cheltuise pentru ea toată seva; dar suflase vânt străin, și timpul nou, cinic, o sfidase cu ochii perverși pe care ea îi zugrăvise cu italianul, lui Mika-Le. Simțind primejdia, azvârlise pe Mika-Le, pe Doru, se descurcase din robia Prundenilor, dar rămăsese părăginită, era pe un punct mort
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu privești printr-un interes viu. Pentru acel care e un locuitor indiferent, care nu și-a pus acolo mobilul existenței, realitatea orașului are încă o membrană învăluitoare și defensivă; pe când dezvelită, dă acelui care își converge spre ea tot sufle! ui, o ating, TO vie. Mini se opri un minut, întrebîndu-se dacă vroia să cotească pe aci sau pe dincolo. Xu. Cetatea ei vie nu o clădise un păstor!. Un călător, odată, vroind să caute tovarășei lui adăpost, făcuse primul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-vă pe munte, aduceți lemne și zidiți Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta, și voi fi proslăvit, zice Domnul." 9. "Vă așteptați la mult, și iată că ați avut puțin; l-ați adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oștirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărîmată, pe cînd fiecare din voi aleargă pentru casa lui. 10. De aceea, cerurile nu v-au dat rouă, și pămîntul nu și-a dat roadele. 11. Am chemat seceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămîie, smirnă și aloe, cu cele mai alese miresme. 15. O fîntînă din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban. 16. Scoală-te, crivățule! Vino, vîntule de miază-zi! Suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Să intre iubitul meu în grădina lui, și să mănînce din roadele ei alese! $5 1. Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănînc fagurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
nu înțelege graba, nu înțelege nimic din această împleticeală oarbă, de parcă cineva i-ar croșeta viața întreagă într-un singur act, o rafală rece în acest întuneric persistent. Gândul acesta îl face să râdă și o ia repede la picior, suflând greu și chicotind, aiurit, nepăsător până la isterie. Vânătoarea de tigrii solicită două calități: răbdare și tăcere. Dacă direcția vântului care se schimbă brusc, duce mirosul vânătorului la prada sa, chiar și cel mai flămând tigru va sta deoparte. Tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sărbătorii) aproape au dat buzna în Misiune. Robert scotocește în buzunar, de unde scoate un ceas cu o curea de piele, maro. Uitându-se înapoi să vadă dacă nu cumva l-a urmărit vreunul din Macfarlane, și-l pune la mână, suflă peste cadran, apoi îl șterge de pantaloni. Acum este gata, identitatea de stradă fiindu-i alcătuită. Tânărul domn pășește sigur pe domeniul său. Pretty Bobby, prințul încoronat al celui mai rău famat dintre toate cartierele, scursura Indiei: Falkland road. Falkland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe băiat peste acel zid ridicol și începu să-i încredințeze mici comisioane, să-i țină predici despre moralitate și sfârși ajutându-l să învețe latină, istorie și gramatică engleză. Așadar, Elspeth nici nu se poate supăra când Chandra apare suflând greoi, cu zece minute întârziere. — Unde-ai fost? îl întreabă, strângându-și lucrurile să se ducă la doamna Pereira. — M-am dus la... plimbare. La Apollo Bunder. Să văd vapoarele. — Ai pierdut prea mult timp acolo. Nu ai nimic constructiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de război. Nu se sfătui cu nimeni, așa că nu avu cine să-l întrebe dacă era cu adevărat tărie sufletească sau simpla dorință de a-și depăși propria-i slăbiciune. Sosi Elspeth cu întrebările ei stângace, puse în fața bisericii unde sufla un curent puternic. Se făcuseră donații pentru misiunea de la Bombay. Cei doi erau acum angajați într-un singur proiect; să pună capăt inutilității lui. El se concentrase pe acest scop spiritual și toată lumea căpătă forma lui. Căsătoria s-a oficiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o dâră de sânge i se scurge în ochiul stâng. Amortizorul frontal al Wolseyului este lovit serios, dar nu se știe cum mai funcționează motorul încă, iar ei sunt mai mult sau mai puțin răniți. După câteva minute, deși vântul suflă prin parbriz, iar lui Gertler îi curge sângele pe față, încă li se pare că n-a fost decât un vis. Când ajung înapoi la Chopham, bărbatul de la Service, îmbrăcat în hainele sale de duminică, se uită uluit la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jonathan stă pe pat, rezemat de un maldăr de perne. Da, se simte mai bine, mulțumesc. Acest lucru i se datorează în mare parte lui Star, care a venit să-l vadă. S-a întins pe un fotoliu greoi, poleit, suflând fumul țigării pe fereastra deschisă. Dar nu doar prezența ei este revitalizantă (oricât de plăcută ar fi) ci felul în care vorbește despre Gittens. — Dumnezeule, Johnny, e atât de placid! Repetă mereu aceleași lucruri, ca o învățătoare! Nu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aceleași lucruri, ca o învățătoare! Nu-i de mirare că ai leșinat. Și eu intenționam să fac același lucru. Și este atât de convins că e un bun cunoscător al picturii; avea un fel oribil și enervant de a-mi sufla în ceafă. Ce oroare! — Știi, pe moment am crezut că... — Oh, cum ai putut? Nu este deloc genul meu. Uită-te la tine! Zâmbești din nou. Nu poți fi atât de bolnav. Ți-ai revenit complet. — Da, așa este. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la jumătate de milă sau cam așa de plajă, destul de departe de docuri pentru a estompa zgomotele din piață, dar nu îndeajuns de departe pentru a scăpa de mirosul imposibil de canalizare, care intră pe ferestre în zilele când nu suflă vântul spre mare. Duhoarea este explicația pentru aura dezolantă a locului; aceasta, ca și faptul că nu s-au plantat arbori pentru a face umbră, astfel că în timpul zilei căldura este năucitoare, iar în zilele în care bate vântul, aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]