4,043 matches
-
care a murit înainte de a-și găsi puterea să trăiască. Amalgamarea idealului cu concretul ("orașul-idee") șterge posibilitatea unei dihotomii ontologice între lumea ideilor și cea reală. Singura realitate cunoscută sau intuită de umanitatea aceasta confruntată cu iminența morții este aceea sumbră, cenușie a suferinței. Poate de aceea și pastelurile lui Caraion sunt adesea proiecții fantasmatice, grotești ale angoasei. Legătura cu universul acvatic se realizează într-o manieră diferită, nu mai este prezentată aici o lichefiere a lumii care se îndreaptă lent
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lumina". Drumul este parcurs invers decât în mod normal, dinspre lumină spre întuneric, dinspre însemnul purității, al divinității spre cel al abisului ("Stăpânul Cetății a închis porțile albe/ Când cântecul luminilor s-a sfârșit", "Să mergem prieteni înfrânți/ Spre împărăția sumbră a lui Hell", Lumina întunericului). Concretizarea abstractului face, de asemenea, parte din acest joc al creării unui univers fantomatic în care oamenii devin umbre Cerul s-a încins cu neguri/ Și soarele ne-a încețoșat zalele;/ Să mergem că-n
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui Poe se face în Pasărea neagră. Textul debutează violent, apelându-se la un vocabularul plastic: "Nu știu cum dracu făcuse domnul cu gambetă/ (...) și-n fund mai era un loc cu galben drapat/ unde corbul celebru nemișcat croncănea:/ - Nevermore!" Universul e sumbru și prezentat ironic. Totul pare a se reduce la această baracă de bâlci. Lumea e contrafăcută, corbul însuși e împăiat, Edgar Poe e și el o imagine pictată pe o pânză. Există un refuz al lumii burgheze, o ironie amară
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
conturarea tabloului. Textul se constituie din note disparate, din impresii. În afară de finalul concludent, peregrinarea plopului pare a fi singura care iese din tiparele normalității. "Un plop pe aleie purtând rădăcina ca o trenă/ traversă noaptea", "iar plopul traversă invers noaptea sumbră de toamnă/ și iar mă gândeam: Probabil caută liniște și el"". E o transpunere a propriei trăiri. Finalul însă sugerează că transpunerea aceasta e ironică și parodică: "mâine plopul acela va face promenadă sub camera unde sunt închis;/ -Domnule paznic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
căruia e pus tabloul prezentat: "Negre ca niște cutii pentru viori/ se simt străine forțe călătoare,/ păsări de țiglă trec chemându-se prin nori/ ori niște cenușii aripi de mori de vânt" (Weltschmerz). Insistența asupra peisajului posomorât (ilustrat prin cromatica sumbră: negru, cenușiu), dar și împiedicarea zborului, imposibilitatea de a rupe legăturile cu pământul, căci păsările de țiglă sunt doar proiecții în materialitate a unei dorințe de înălțare, iar aripile morii sunt aripi false, veșnic ancorate în lumea pământeană, creând doar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și ceva despre toamnă,/ dar toamna aceasta a fost banală/ căci toate toamnele-s la fel/ și vă asigur:/ Nici una n-are temă originală." (Conspect de toamnă). Poezia își onorează titlul, realizându-se prin alăturarea unor fragmente ale unui existent sumbru, și operând o redefinire a temelor asociate adeseori cu motivul toamnei, tema morții și cea a iubirii, ambele tratate în registru comic demitizant: Am locuința lângă cimitir/ (...) cât despre morți, ei nu mai vin aici de-un an/ și pierd
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în zorii zilei următoare corvoada plicticoasă din ajun. Țăranii culeg astăzi viile noastre cu același entuziasm cu care se taie sarea în ocne.[...] Belșugul nu mai rîde decît în casele puținilor bogați, și rîsul acesta sună falș, în mijlocul unui cadru sumbru de sărăcie generală”2). Bacovia a presimțit sfîrșitul fazei idilice din societatea romînească, efectul „pîclei” asupra sufletelor. „Furtună” în notele la Opere (1978), principala informație despre această poezie e următoarea: „Legată, în amintirile poetului, de pădurile din Gherăiești, din apropierea Bacăului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trebuie să fie și asemănare. Pînă la 24 de ani, cînd scrie „Furtună”, Bacovia avusese motive, nu o dată, să se considere, moral, un Avesalom. După alți douăzeci de ani, cînd o publică, are și mai multe, căci în fața sa stă, sumbru, spectrul țintuirii definitive în provincie. Acum și el „geme” ca lovit de fatalitate. Cea de-a doua reminiscență școlară din această poezie (de asemenea foarte potrivit folosită) e referirea la Romulus: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
țară de dureri și grozăvii/ în care-al pustiirii vînt se plimbă/ Prin creieri, ca prin scorbure pustii.// Lugubri corbi, năpîrci, prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre/ A mii și mii de sumbri Prometei”9). Sau semn al înăbușirii speranței: „Privirea noastră-nalț-un rai/ în fiecare colț de plai;// La gîndul nostrusimfonii/ Tresar grădinile pustii;// Cu gîndul nostru ntindem punți/ Și peste mări și peste munți.// Dar umbre - vezi - plutesc pe sus
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de cobe pe la geamuri” ca să simtă fiorul rece al fatalității. Din feerie în infern Dintre poeziile lui Bacovia cu „corbi” (sînt 12), cel mai mult mă surprinde „Amurg de iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un corb încet vine din fund,/ Tăind orizontul, diametral.// Copacii rari și ninși par de cristal./ Chemări de dispariție mă sorb,/ Pe cînd, tăcut, se-ntoarce-același corb,/ Tăind orizontul, diametral”.1 ) E un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia, lucru de care își dă seama oricine: „Dormeau adînc sicriele de zinc”... Versul nu mai are „călcătura” apăsată, implacabilă, de dinainte, nu mai evocă un semn de moarte. Zincul, bronzul, arama zăngănesc, sînt mai potrivite pentru trezire 20). înfundat, sumbru, cu un potențial enigmatic mai mare decît altele, cuvîntul „plumb”, ca și materialul ce-l denumește, îi atrage pe anxioși care vibrează la semnificațiile sale ascunse. în contrast cu aurul, care e sacru, solar, benefic, plumbul e infernal, nocturn, malefic. în nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o jumătate de pagină: „Aș fi deschis eu vorba dacă lăutarii n-ar fi început tocmai un vals care era una din slăbiciunile lui Pantazi, un vals domol, voluptos și trist, aproape funebru. în legănarea lui molatecă, pîlpîia, nostalgică și sumbră fără sfîrșit, o patimă așa sfîșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință. De îndată ce coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja adîncă a melodiei, întreaga sală amuțise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se întîmplă și la Bacovia: golul dinăuntru cheamă golul din afară. Cuvîntul, folosit și ca titlu de poem, e, deopotrivă, descriptiv și evocator, polisemic, fie că-i singur, fie că-i însoțit de vreun atribut. Golul e, aproape de fiecare dată, sumbru, profund, misterios, dramatic. E greu să găsești, în spațiul poeziei, ceva comparabil, ca expresie a durerii și neputinței, cu strigătul (apocaliptic, i-aș zice) din Scîntei galbene: „Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg”! Avertisment și ațîțare. Vestire a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Victor Hugo, și „Am citit undeva că melancolia e un produs al epocilor fericite” (p. 28). Nici una din cele două afirmații nu mă convinge că e așa. Prima ignoră gradele melancoliei: o tristețe grea face ca melancolia să fie sumbră. Dacă afirmația a doua ar fi exactă, ar trebui să ne schimbăm complet părerea despre epocile lui Eminescu și Bacovia. în fapt, melancolia acuză o diferență în perceperea realității, între cei ce caută doar satisfacțiile materiale și cei sensibili, care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Narcis’’) din același volum, Paler constată, perfect îndreptățit, următorul lucru: ,,Iernile lui Bruegel ne spun despre pictorul flamand mai mult decît autoportretul său presupus’’(p. 12). Nu la fel, oare, și ,,tablourile de iarnă’’ ale lui Bacovia? Ninsori „grozave”, amurguri „sumbre, de metal”, ceață, „hornuri ce fumează”, „pustiu”, „corbi”, „lupi”. în fiecare detaliu e o senzație, un gînd, o reacție. Unele poeme atestă nevoia de căldură și apropiere umană, altele exacerbează solitudinea, așază anotimpul printre semnele fatalității. Cert, iernile contribuie la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
faptului că, psihologic, Bacovia a avut dreptate. Dezvăluirile Simonei Boué (v. „interviul inedit”, publicat de Gabriel Liiceanu în „Romînia literară”, nr. 31, 7 august 2009, p. 16-17) că Emil Cioran avea umori inegale, că „aluneca dintr-o dată într-un univers sumbru”, mi-au amintit ceva despre stările similare ale lui Bacovia, de „nebuniile” sale. Una din ele mi-a fost relatată nu demult (18 martie 2008), la telefon, de d-l Niculae Gheran, marele editor și, mai încoace, romancierul cu strălucite
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a spune un cuvînt”. Din cauza acestei poziții, la o vreme, peretele s-a erodat, încît s-a făcut o gaură în el. D-l Gheran a văzut-o: cică ar fi existat pînă la renovarea casei. Cînd cădea în „dispoziția sumbră”, ca să scape de ea, Cioran - spune Simone Boué - „citea o pagină din Biblie în limba romînă” și scria o pagină. Bacovia nu cunoștea acest remediu. E drept, a reflectat la Iisus Hristos, mai ales în momentul bolii, comparînd suferința sa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le angajeze la nimic.” Discreția duce la parcimonie. „Petroveanu - spunea frumos Eduard Pamfil - l-a explicat pe Bacovia ca pe o umbră de fluturi. Petroveanu, care era o ființă de lumină și căldură, a transformat în nimb tot ce era sumbru în ceața care se mișca Bacovia, aburii lui de alcool etc... Bacovia a fost un frustrat de sine însuși, a fost încontinuu într-un deficit existențial”. („Orizont”, 27, nr. 19, 12 mai 1977, p. 5) Eu caut omul sub toate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
motilitate. Asigurarea pacientului asupra benignității afecțiunii și lipsei de importanță a simptomatologiei este un prim pas; deseori, administrarea de antidepresive și/sau anxiolitice. 2. TUMORILE ESOFAGIENE MALIGNE Cadru nosologic. Cancerul esofagian este una dintre bolile neoplazice cu prognosticul cel mai sumbru, datorat atât descoperirii în stadii tardive, cât și malignității sale deosebite care duce rapid la exitus. Dacă până în anii ’70 carcinomul scuamos reprezenta 95% din cancerele esofagului, în prezent jumătate din cazuri sunt adenocarcinoame, rata de creștere a incidenței acestora
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
apariția a numeroase complicații: fistulă eso-traheală, eso-bronșică, esopleurală, fistulizarea tumorii în aortă, paralizia nervului recurent, obstrucția venei cave superioare, pneumonia de aspirație, perforația esofagului cu mediastinită secundară, hemoragia digestivă superioară cu anemie secundară, infecții diverse și cașexie. Prognosticul este extrem de sumbru, aproximativ 75% dintre bolnavii cu cancer avansat decedează în primul an de la stabilirea diagnosticului. În contrast, prognosticul cancerului esofagian precoce este excelent, supraviețuirea la 5 ani depășind 85% din cazuri. Tratament Tratamentul curativ 1. Tratamentul curativ chirurgical implică esofagectomie extinsă
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
și a promis să renunțe la armele sale nucleare dacă aceste state demontează rachetele care vizează Coreea de Nord. În documentul referitor la domeniul Apărării, prezentat Forumului Regional ASEAN într-o ședință cu ușile închise, securitatea Asiei era descrisă dintr-o perspectivă sumbră, dar erau salutate discuțiile hexapartite care urmăreau denuclearizarea Peninsulei Coreene, ca un prim pas esențial către pace. În raport se reitera ideea că denuclearizarea depinde, de asemenea, de îndepărtarea armelor nucleare desfășurate pe teritoriul și în apropierea Coreei de Nord
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
un număr mare de membri marcanți, printre care se numără Karim van Overmeire, Koen Dillen, Francis Van der Eynde, Franck Vanhecke sau Jurgen Ceder, au părăsit partidul. Astfel, în acest moment, viitorul celor trei partide populiste belgiene este mai degrabă sumbru. Numeroși cercetători au studiat succesul electoral al VB-ului și au stabilit profilul electoratului partidelor populiste de dreapta radicală și motivația acestuia. Astfel, votantul VB este bărbat, muncitor calificat (blue-collar), cu un nivel scăzut de educație și fără o afiliere
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înmiresmat. Tot ceea ce mai amintea a vegetație arăta întunecat, mizerabil, pe jumătate sufocat. De-a lungul crestei munților, câțiva copaci nefericiți se desenau pe fundalul norilor. Deasupra se desprindea un cer de un albastru imperial, incredibil de departe de ținutul sumbru." (590). Pasajul oglindește șocul inițial pe care îl experimentează cei mai mulți dintre cititori, când Crane îi conduce printr-o lume dezorientată a unor "monștri enormi care se roagă", cu aerul "răvășit" și vegetația "pe jumătate sufocată". Rezultatul poate fi senzațional, având
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care vine ca un răspuns la Marea Depresiune, și ca un element contribuator la declanșarea acțiunii sociale. Mai mult decât atât, curentul a apărut ca răspuns la principalul "neajuns" (așa cum îl numește James Boylan) al constituirii jurnalismului, pentru depășirea experienței sumbre din acea perioadă a vieții americane (159). De fapt, prin negarea subiectivității, Lippman se situa, în mod cinstit, într-o tabără reacționară, când a spus următoarele: "Noul tip de jurnalism obiectiv reprezintă o chestiune mai puțin constituțională, deoarece are de-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că științele sociale s-au inspirat din cuantificarea științelor naturale, motivate fiind de dorința unei demnități științifice". Remarca lui Rogers amintește, într-un mod ciudat, de remarca deconstructivistului Paul de Man, care privea comunicarea ca limbaj într-o manieră mai sumbră, când a observat că sensul figurat al limbajului "imită atributele care se presupun că ar caracteriza autenticitatea, când nu este decât o mască folosită de o conștiință învinsă pentru a-și ascunde propriul negativism" (12). Argumentul critic implică, evident, consecințele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]