3,864 matches
-
totul depinde de pescajul corăbiilor și de starea pânzelor. În dormitor, cu ușile închise, Marçal își spuse din nou că nu merită să-i ceară socoteală Martei pentru că nu-l informase despre ideea cu păpușile, în primul rând, pentru că valul supărării trecuse de câteva ceasuri bune, luând cu el ranchiuna și proasta dispoziție, iar, în al doilea rând, pentru că îl preocupau necazuri mult mai serioase decât sentimentul sau impresia că a fost jignit, Necazuri mai serioase și nu mai puțin urgente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca și să are, la fel de puternică pentru a emite ca și pentru a recepționa, la fel de minuțioasă la numărat ca și la măsurat, la fel de activă la urcuș ca și la coborâș. Ce ai, întrebă Marta, brusc nehotărâtă, Nimic important, câteva mici supărări, Probleme la lucru, Nu, Atunci, După ce că timpul pe care-l petrecem împreună e atât de scurt, se mai și bagă în viața noastră, Nu trăim într-un glob de sticlă, Am trecut pe la părinții mei, Vreun accident, vreo complicație. Marçal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să reziste impasibil provocării unei hoarde de bufoni și mandarini, de măscărici și infirmiere, de eschimoși și asirieni cu barbă, toți malițios travestiți în piei-roșii. O oră a durat privarea de libertate. Impresionată de expresia de reproș și chiar de supărare cu care Găsit suporta pedeapsa, Marta îi spuse tatălui că educația trebuie să servească la ceva, chiar când e vorba de câini, Chestiunea e să ne adaptăm metodele, declară, Și cum vei face asta, Mai întâi îi dăm drumul, Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
răsuna doar o oboseală pe care ne-ar plăcea s-o numim infinită dacă acest calificativ n-ar fi în mod evident disproporționat. Oricum, nu munca trupului o obosise, ci faptul că asista neputincioasă, fără să poată face nimic, la supărarea amară și la rău ascunsa tristețe a tatălui, la schimbările lui de dispoziție, la pateticile lui elanuri de siguranță și de autoritate, la afirmarea categorică și obsesivă a propriilor îndoieli, ca și cum ar fi crezut că, în acest fel, va reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
calmul din lume, Bună, ce mai faci. Doar când socrul ajunse în fața lui, Marçal, deși cu greutate, reuși să îngaime, Ce faci aici, ce idee prostească te-a făcut să vii, totuși, invers decât ar cere logica, nu se simțea supărare în glasul lui, ce se observa în schimb, dincolo de ușurarea firească a celui care vede că nu e, de fapt, atacat de o nălucă nefastă, era un soi de satisfacție rușinată, ceva ca un emoționat sentiment de recunoștință care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spus. — A, zice Suze, șocată. Am înțeles. — Și nu vreau să deschid subiectul, pentru că se pare că nu trebuia să știu, dar, mă gândesc, de ce nu mi‑a spus? Ce‑o să facă? O să... plece pur și simplu? Ridic vocea de supărare. O să primesc o vedere cu Empire State Building pe care o să scrie „Bună, acum locuiesc în New York, cu drag, Luke?“ — Nu! zice Suze imediat. Normal că nu! N‑ar face una ca asta. — Nu? — Nu. Categoric nu. Suze își încrucișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
altă variantă“ sau că „simt că n‑aș fi chiar atât de potrivită pentru piața americană“ și... în fine. Ideea e „du‑te acasă“. Și cât aș fi vrut să‑i spun toate astea lui Luke. Să‑mi vărs toate supărările, iar el să mă îmbrățișeze lung și necritic. Să‑mi spună că pierderea e a lor, nu a mea, cum mi‑ar fi spus ai mei sau Suze. Dar în loc de asta, el m‑a deprimat și mai tare. Are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
astea ai? zice Suze într‑un final, cu glasul aproape strangulat. — Îhm... nu prea multe, zic, simțind cum mi se înfierbântă obrajii. Doar... câteva. — Cred că ai vreo... cincizeci! — Nu! — Ba da! Se uită în jur, cu obrajii purpurii de supărare. Bex, astea sunt foarte scumpe. — Hai, că n‑am cumpărat chiar atâtea! Râd ca să detensionez un pic atmosfera. Și nu le‑am cumpărat pe toate odată. — Nu trebuia să cumperi nici una! Ți‑am zis, dacă vrei, îți fac eu. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
acum poruncile lui Mardoheu cu tot atîta scumpătate ca atunci cînd o creștea el. 21. În același timp, pe cînd Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtan și Tereș, doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, s-au lăsat biruiți de o supărare și au vrut să întindă mîna împotriva împăratului Ahașveroș. 22. Mardoheu a avut cunoștință de lucrul acesta, și a dat de știre împărătesei Estera, care l-a spus împăratului din partea lui Mardoheu. 23. Faptul fiind cercetat și găsit întocmai, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
fapt să-și salveze ratingul de rahat, m-am trezit că șefii mei de la Paris vor să facă o anchetă asupra morții lui Kiril... Care n-a existat, îl întrerupe Lionel, dar tace imediat văzându-l pe Clovis negru de supărare. — ...și a morții lui Roman, continuă inspectorul. Că de ce i-am incinerat imediat, că de ce-am închis așa de repede dosarele? E ușor, când stai într-un birou la Paris, să respecți regulamentele. Da’ ia să-i văd în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
era pe atunci, căci și părinții, și frații, și surorile îmi erau sănătoși, și casa ni era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de‐a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! și eu eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic și copilăros ca vântul în turburarea sa. și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe lume, Cum doi băieți ți‐ s slugi, departe, și nu le‐ ai mai știut de nume. Din trei feciori ce‐ aveai, războiul Ți l‐a‐ ngropat pe cel mai mare, O fată‐ i moartă de rușine, Nevasta ta de supărare. Se zbate‐ n sfeșnic lumânarea și moare‐ n stingere domoală A adormit în lacrimi baba, și capul i‐ a căzut în poală... Prin geamul spart clipește luna, O clipă numai se arată, și‐ n perna ei de nori ș‐ascunde
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bunicul ajunse lângă ei. Îngrijorat și furios în același timp, îi spuse cu năduf: Focule! Ce-ai căutat acolo, focule? Am vrut să văd ce fel de mobilă are Ursu în casa lui, răspunse Viviana printre sughițuri de plâns. Toată supărarea și furia bunicului se topiseră la auzul unui răspuns atât de inocent. Sărută cu blândețe fruntea copilei, după care, o încredință bunicii, care se pricepea atât de bine să astâmpere spaimele copiilor. Într-un târziu, când se liniștise, în timp ce se
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
s-au murdărit și le-am spălat, apoi le-am pus să se usuce. Dar bietele rățuște își dăduseră obștescul sfârșit, iar Florinuța înțelese că ceva nu făcuse bine și se cam bosumflă, dar spera că mamei îi va trece supărarea când va vedea munca ei din grădină. Uite, mămico, nu sunt frumoase roșiile așa legate și săpate? Mama privi spre grădină și-și puse mâinile în cap. Florinuțo, acolo era porumbul pentru floricele, abia prinsesem și eu sămânța de la tanti
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Dar nu apucă bine să ia o înghițitură, că pe loc pufni și împrăștie în jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire de fidea. La așa priveliște, femeia uită de supărare și râse cu poftă. După ce se lămuriră cum e cu treburile copilei lor cea vrednică, se apucară să rostuiască împreună toate treburile de seară ce se cereau aranjate în gospodărie. După ce terminară cu toate, se așezară la masă, apoi mama
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ardei iute, că și acum mai iese din mine foc și fierbințeală vorbi tare înfocat un lighean din plastic, roșu de mânie. Dar eu ce să mai spun, toată ziua m-a perpelit pe foc! se jelui tuciul negru de supărare. Și pe noi la fel! strigară într-un cor câteva oale. Pe noi ne-a opărit cu apă fiartă și sare, vorbiră cu glas înfundat murăturile din borcanele așezate frumos pe masă. Și eu toată ziua am stat în fierbințeală
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pe părinte. Să cerceteze de unde-i venea încăpățânarea asta. Șopti amenințător: - Așa că el e Nisip, mortul care vă trebuie. Luați-l și plecați, că se face acuși seară. Îngheață și tămâia, rebegește și degeră lumea acolo, la cimitir, bea de supărare și așteptare, se pilește și se pune pă înjurat autoritățile. Mai am și io p-ormă și alte treburi, sarcini, n-o să stau doar cu sacii ăștia cu oase. Mai am cinci. Dacă toți o să-mi facă chermezuri de-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
i-a luat aia tot ce agonisise și dusă a fost, nimeni nu i-a mai dat de urmă și nici el nu putea să spună ce și cum, că-l băga la ilicit, a făcut congestie la creier de supărare, l-a internat fiu-su la sanatoriu nou ce-l deschisese partidul, chiar Ceaușescu a venit de-a tăiat panglica, în decembrie opt’șipatru, era cam nervos Ceaușescu, bășicat, supărat, se vedea pă fața lui, numai ce-i condamnase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dar gurile rele susțin: Cu cât se gătește mai mult, Gătește cu-atât mai puțin! Propunere peste ani Soața mea-i ca la-nceput: N-a-ncetat să mă iubească, Dar nu vrea s-o mai sărut, C-o împiedic să ...vorbească! Supărare Chiar de mai vorbește-n somn, Soțul ei rămâne-un domn. Supărată este doar Că nu se exprimă...clar! Plimbare în doi Fără vreun cuvânt, Merg adeseori: Ea - cu păru-n vânt, El - cu capu-n nori! Curte Este cu
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
în bar... După mine! Între fete - Cum s-a ajuns nu am habar, Știu doar atâta că la pat, S-a dovedit a fi măgar! - Nu l-am crezut așa dotat! Supărat pe iubita sa vânzătoare Nu-i motiv de supărare, Din obișnuință-i gestul. Când ți-a dat o sărutare, Ce-ai fi vrut, să-ți dea și restul? O fată fierbinte Observând că mă codesc, Zise scurt, pe față, Că pe dânsa o-ncălzesc Numai banii-gheață! Flagrant delict pe
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
M-am gândit că e ca și cum ai îngriji o rană. Că ar fi mai bine s-o lași să se vindece în liniște, cu discreție. Dar m-am înșelat. Toți ne-am înșelat. Tu chiar aveai nevoie să-ți manifești supărarea. Ce ușurare! Simt că mi se ia o piatră de pe inimă și reușesc să nu mai țin perna așa strâns. Davey are de gând să renunțe la chestiunea fotografiilor. —Dar, dacă am greșit atunci, nu înseamnăcă acum n-am dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sale subțiri și bărbia ca de copil îl fac să arate mult mai tânăr decât e. Ceea ce explică oarecum comportamentul de macho. —Barney a venit dis-de-dimineață și părea să se simtă destul de bine, când i-a apărut frățiorul negru de supărare. Iată cum s-a dezlănțuit iadul peste grupul nostru vesel. Nu și-au adresat nici un cuvânt și știu că trebuie să ia niște decizii în legătură cu prezentarea lui Shelby. Ea vine azi la prânz. Nu-i nici o problemă. Stai liniștit. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vor fi transferate cu viteza luminii, dacă nu voi fi fermă de la bun început și nu le voi sugera că n-am de gând să port un șorț imaginar. Barney, un mascul relativ neevoluat, a afișat la început o oarecare supărare, deoarece nu făceam minuni ca el să găsească mereu în bufet napolitane învelite în ciocolată cu migdale, dar s-a liniștit când a văzut că nu am de gând să mișc un deget decât pentru a-mi îndeplini sarcinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
părut cam prea furioși. N-ar trebui să vorbim despre suferința noastră, fără să-i facem cu ou și cu oțet pe cei care ne-au părăsit? Nu, nu! zice Daisy fără să ezite. E important să-ți poți manifesta supărarea. Tu nu ești furioasă pe Patrick? Mă gândesc. — Nu prea, mărturisesc. —Trebuie să-ți verși cumva mânia. E unul dintre cei cinci pași foarte importanți pentru a scăpa de durere. Fir-ar să fie! Se oprește și caută în geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trebuie să vă grăbiți să o judecați. Nu cred că are pretenția că suferă la fel de mult ca și tine. Câți indivizi, atâtea moduri de a percepe aceeași realitate! Îmi e de foarte mare ajutor. Respir adânc și simt că toate supărările mele legate de Daisy dispar ca prin minune. Ți-am fost de vreun folos? mă întreabă, puțin neliniștit. Nici nu se putea altfel. Mulțumesc foarte mult! Este prima dată când îi mulțumesc și o fac la modul cel mai sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]