4,066 matches
-
să-l cunoști pe Vladimir Beral”, fu prima lui frază, când vorbi iarăși. Delicat și visător ca un poet autentic, cântă la pian destul de bine. Are un menuet cu care și-a câștigat simpatia doamnelor mai vârstnice. Posedă apoi un surâs decent și un braț ușor anchilozat de pe urma unei tuberculoze vindecate. Ascunde sub o mânecă o groaznică spintecătură ce i-o zărisem pe când se lăsa dezmierdat de o femeie întreținută de altcineva. Părea născut pentru asta. Se lăsa mângâiat, păstrând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
socoteală. Eram hotărât să plăsmuiesc pe îndrăzneț. Domnii se retraseră cu toții în colțul cel mai îndepărtat al sufrageriei, unde Vladimir făcea chetă pentru cumpărarea unui buchet de garoafe italiene. Doamna Pipersberg le primi împreună cu cele mai distinse condoleanțe, mulțumind cu surâsul ei luminos, răsărit brusc pe obrajii inundați de lacrimi. Mariana care venise să mă caute, luă loc pe scaunul cu spătar înalt. Mângâia o pisicuță cafenie ce i se așezase în poală. O pată mare, sângerie i se ivi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte cu tristețe fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu tristețe fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
intre în pușcărie, și ca să nu le rămână copiii pe drumuri. Ofițerii, văzând că tace mereu, cu ochii pironiți în dușumele, îl lăsară să se reîntoarcă, însă cu escortă întărită, „ca să ne mai țină de urât”, ne zicea Gheorghe cu surâsul tainic. Trecuse cam la vreo două săptămâni de viață liniștită. Niță Anghel ne părăsise între timp, mulțumită nevestei, care urmase întocmai sfaturile lui. Eu tăiam lemnele, ajutat de trompet, care le despicase până la ultimul butuc, fiindcă am uitat să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cetățenia americană pe cea britanică. Pe de altă parte, nu poate să nu fie mândră de ceea ce este, În mod evident, o excepțională recunoaștere publică a realizărilor cumnatului ei. Privind la chipurile interesate și emoționate dinaintea ei, Își Îngăduie un surâs de mulțumire tribală. Domnul Gosse mi-a spus că distincția e chiar mai importantă decât un rang nobiliar, pentru că numai douăzeci și patru de persoane pot deține Ordinul de Merit În același timp. — Atunci, cu atât mai bine pentru domnul James! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe romano-catolici pentru ritualurile și simbolismul lor - slujbele cântate, lumânările votive, miruirea suferinzilor... — Dar n-ai fi În stare să te convertești, nu-i așa? Îl Întrebă Du Maurier, aproape cu neliniște. — Nu, nu te teme, spuse Henry cu un surâs. Conștiința Îmi e religie, conștiința umană. Rafinarea, intensificarea ei... și păstrarea ei. Micul Guy Millar fu botezat În biserica parohială din Hampstead, de către preotul Ainger, un vecin al lui Du Maurier și tovarăș constant de plimbare peste câmp, În cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deja patruzeci de pagini - sau mai degrabă Emma le-a scris. Eu le-am dictat. — Deci te-ai apucat de povestire? zise Henry, cu un junghi de dezamăgire la auzul veștii, pe care Însă reuși să o mascheze cu un surâs. Da, spuse Du Maurier. Dar nu de cea despre care ți-am vorbit. — Nu cea cu fata și hipnotizatorul? — Nu, cu totul alt subiect... Unul care mă urmărește de multă vreme, dar pe care n-am avut curaj să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ori, locuind confortabil la o pensiune de alături. Când slujnica Îl pofti să intre, Fenimore stătea la fereastra salonului. — Felicitări, Îi spuse ea zâmbind. Henry o privi cu gura căscată. — De unde știi? — Te-am așteptat, Îi răspunse ea cu un surâs. Când te-am văzut pășind pe trotuar, aveai un mers atât de săltat și o expresie atât de senină, Încât am știut că piesa trebuie să fi fost un succes. A fost un triumf, zise el și Îi relată toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
public atât de divizat și de volatil, după un spectacol atât de nefericit și de plin de ratări!?] Îl văzu pe Alexander făcându-i semn și Îndreptându-se din doi sau trei pași spre culise, cu mâna Întinsă și un surâs de Încurajare pe chip. Inspiră adânc, Îndreptându-și umerii, și păși În lumina orbitoare a reflectoarelor. Alexander Îi strânse mâna și Îl trase spre centrul scenei și, În timp ce se Întorcea cu fața către public... În timp ce se Întorcea cu fața... În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pildă, că o veche baterie de coastă a norvegienilor scufundase, după câteva lovituri în plin și după două torpile - lansate, de asemenea, de la țărm - crucișătorul greu Blücher?“ În timp ce vorbea, pe fața adumbrită a lui Heinrichs se aținea o urmă de surâs. Încasase o bătaie zdravănă de la tatăl său atunci când, acasă, își bătuse joc de ignoranța noastră stupidă. Ei da, faptul că făcuse pe grozavul ar fi putut să aibă urmări. Doar existau destui denunțători, chiar și printre elevi. Ca om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de raze din tablă aurită. Imediat alături, într-o nișă, în spatele lumânărilor, am văzut fotografiile Papei, decedat oficial, și ale celui tocmai ales, de origine germană. Și acolo, la locul neogotic al juvenilei profanări a altarului, un preot tânăr cu surâs enigmatic, care nu aducea nici măcar pe departe cu Sfinția Sa părintele Wiehnke, m-a rugat să-i dau un autograf pe un exemplar din ediția poloneză a cărții numite, la care autorul, în prezența traducătorilor uimiți și a lectorului său, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
predea la clasa ei și la alte clase, în apropierea satului pescărersc Heisternest din peninsula Hela. De acolo, sora mea scria cărți poștale bolnave de dor de casă. Părinții mă răsfățau, tata cu friptură marinată, mama ascultându-mă cu același surâs încremenit de îndată ce porneam cu ea în călătorii în țări din sud, acolo unde înfloresc lămâii; totuși, fiul nu mai voia să fie răsfățatul mamei. Mica ei speranță se ascundea în propoziția: „Poate că până atunci s-o termina în vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-și formuleze dorințele. Întotdeauna atunci când melodia O oră între zi și vise, o aducea în cadru pe ea, pe Hoppe... Ea în fața vitrinei... Ea în ispită... Ea, singură cu durerea ei... Chipul ei luminos, fără umbre... Podoaba de la gâtul ei... Surâsul ei ce se stinge atât de repede... O frumusețe atât de puțin supusă ofilirii... Acum trei sau patru ani a murit, la peste nouăzeci de ani, pasiunea tinereții mele. La fel ca înfometații de pe vremuri, din fața tarabelor de pe Hohe Straße
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trista-i frumusețe, să placă, acea speranță ce o făcea să surâdă, pe care o nutrea în cea mai mare taină de îndată ce era vorba de mine și de planurile mele lăudăroase și de făgăduințele mele pline de norișori trandafirii. Curând, surâsul îi pieri, alungat de firea fricoasă pe care i-o crease oroarea căreia îi supraviețuise. În timp ce stătea pe vine lângă soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată, îi aduceau făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reclamații cu privire la mine. Numai posesorul mitocanului răsculat era conștient de revolta din pantaloni și totodată de propria sa neputință. Între timp, călătorii începeau să se cunoască din vedere. Punctual, se suiau în tramvaiul relativ punctual, conform orarului. Se îndrăznea un surâs, care se stingea repede, lua iarăși avânt. Schimbai saluturi din cap, ajungeai, oricât de străin, din ce în ce mai aproape. Din sporovăiala fetelor și femeilor, care era adeseori întreruptă de chicoteli, știam sau bănuiam că își aveau locul de muncă în magazine, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atenția, iubite don Parodi. Aștept cât se poate de ferm pe poziții schița domniei voastre și vă adresez Încă de pe acum vorbe de Îmbărbătare. Vă vorbesc cu fruntea cât se poate de sus. Fără Îndoială că afirmația mea va deștepta surâsul multor spirite maligne; dar știți că eu nu fac afaceri fără acoperire. Mi-am Împlinit punct cu punct angajamentul: v-am schițat un raccourci al demersurilor mele pe lângă baroneasa de Servus, Lolò Vicuña de De Kruif și obsedanta fausse maigre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
diafanei aurore. Bine zice Cartea Etichetei: dacă În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la așternut cu oameni de prostime și fier rău, nu tu vei fi tatăl fiului tău; iar de sâcâi palatele prietenilor la ore necuvenite, un surâs tainic va Înflori luminos pe chipul portarilor. Nemirovsky a simțit pe propria sa piele palma pe care i-a dat-o adagiul; căci nu a dat de Fang She, dar a dat, În schimb, de hoitul magului, Îngropat În graba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ascunsă În ultimul fascicul al publicației; altul, numai fumuri și mustață, repetă fără Întrerupere că nu va avea somn până nu va ști cine-i autorul; al treilea țintește cu pipa de spumă de mare spre un personaj care, cu surâsul timid și țeasta cheală, tace Într-un colțișor, cufundat În barba-i blondă. Să developăm acest incognito: omul spre care converg priviri, degete și chipuri stupefiate e flamandul sau olandezul Frans Praetorius, de care am pomenit deja. Nota e scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de Irigoyen Îl face cu Avenida de Mayo. Beți de tinerețe, ne prezentaserăm amândoi În persoană la magazin, În căutarea aceleiași cărți poștale cu Cafeneaua Tortoni În culori. Coincidența a fost factorul decisiv. Vorbe sincere au Încoronat cele Începute de surâs. Nu voi ascunde că m-a Împins curiozitatea, când am constatat că noul meu prieten Își completase achiziția cu alte două ilustrate, reprezentând Gânditorul lui Rodin și Hotelul Spania. Amândoi cultivatori ai artelor, amândoi inspirați de azurul cerului, dialogul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
copistul În retragere Ludueña, Aquiles Molinari și doamnișoara Bugard. Din mobile au răzbit sunete slabe, mai curând incomprehensibile. Imediat am Întins o mână și, fără să am plăcerea de a o strânge pe a lor, m-am retras disciplinat, cu surâsul Înghețat. Am ajuns de bine de rău În vestibul. Am izbutit să bâigui: — Coniac, coniac. Narbondo s-a Întors din laborator cu un vas gradat plin cu apă, În care a dizolvat niște picături efervescente. Sfânt remediu: mirosul de vomisment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ști, caut cu siguranța cu care cred. Dragostea a fost dată copiilor căci aleatorul nu poate miza decît pe inconștiență. Neștiutorul n-are timp să întrebe, el vrea să cunoască. Scriitorul V. din spital mă privesc tînăr, gratulîndu-mă cu un surîs. Totul e vuiet gol peste emoții mute; incoerentul vulcanic al vieții îi dă farmec. Încet, încet, acesta ne ucide. Ce ciudat: toți oamenii mor din farmec! V. tînăr sînt numai entuziasm și minciună, prins în ceva ce ține de instinct
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ani. Auzind toate acestea, în genunchi am căzut pentru a-i cere întunericului iertare și-n goană, am trântit cu uimire sentimentele pe alte căi nepătrunse în care-mi stă de pază Prințul MEU de poezie, și cu-n ultim surâs palid al nevinovăției voi încerca să supraviețuiesc doar pentru mine și pentru frumoasele năluci ale destinului. DESFRUNZIREA ÎNCĂRUNȚITĂ A UNDELOR Neprevăzutul nopții e la fel de sublim, Ca luna dansând, pe norii albi ai sărutului, Aproape de cutele miraculoase ale îndrăgostițiloră Neprevăzutul nopții
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
complicate și nu mai știm să trăim frumos, fără ca viața să devină plictisitoare, în subconștientul taciturn al hazardului; Este un lucru demn să știi a selecta și elimina din toate aglomerările zilelor și ciudățenile lumii tot ce te deranjează. Dar, surâsul evadărilor, în ochii sinceri ai ființei dragi, ce îți răstălmăcește trecutul de nefericit al iluziilor flămânde, ce ți-au sălbăticit apropierile în știința unei tăceri glaciale. Îți recomand să fii o stea în CERUL UNIVERSULUI gândit și iubit numai de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
săruturile stelelor îmbrățișându-mă cu lacrimile din adevărata-mi sărăcie iertată de noapte. TRUPUL OBOSIT DE ATÂTA IUBIRE DE LUME în amintirea prof. Iancică Dobriță Să înțelegi lumea și să o iubești cu adevărat e ca și cum ai iubi zorile unui surâs înfrigurat în dispariția celor ce pier. Acolo poate locui înserarea cu sângele unui timp însingurat. Să înțelegi lumea e o prietenie dintre înghețul universului unde te poți strecura în diferite forme ale iluziei pentru a te adânci cât mai mult
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]