3,756 matches
-
nu putu să treacă peste acea rană foarte urâtă de la cap. Toată partea dreaptă, tâmpla, obrazul și bărbia erau o rană care fără intervenție chirurgicală se Închisese total inestetic și Îi dădea un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
voi di la doftor... Trecuse aproape trei ani de când Ștefan Girovescu nu mai pusese pic de băutură În gură și se obișnuise cu această lipsă. Lua În fiecare zi medicația indicată de doctor și se simțea din ce În ce mai bine. Rănile de la tâmplă, ochi, obraz și bărbie se mai Închiseseră, dar acest proces nesupravegheat de medici și fără nicio intervenție reparatorie transformase frumosul cap al unui bărbat până mai ieri chipeș și care atrăgea ca un magnet privirile femeilor din secții și din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o sută de ori de disperare, după ce-i Întindeam un buchet de trandafiri sălbatici și o invitam la o cină romantică, trupul ei era găsit fără viață În zori, de măturătorii din zonă. O mică gaură cu sânge Închegat, În tâmpla dreaptă...ăsta era scenariul meu. Trei iunie Am visat un ozene care aterizase În curtea bunicilor. Două vaci bălțate au mugit lugubru ore În șir până ce eu, copil nevinovat l-am tras de barbă pe bunicul mahmur și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din plastic Împletit al telefonului de lăcașul minuscul din receptor, trăgând de clema din plastic dur, cu un oftat de ușurare. Ă Antoniu pare să fi uitat următoarea frază. Se oprește din nou din scris, Își Îndreaptă spatele, Își freacă tâmplele și, Însfârșit Începe Într-un târziu să scrie mai departeă Femeia de serviciu a terminat de făcut curățenia și, În aceeași respectuoasă atitudine, părăsește Încăperea, Înclinându-se, și Închizând cu grijă, ca să nu facă nici cel mai mic zgomot, ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu pricepe nici ce face omulețul caraghios din intersecție și nici cine este momâia aia uriașă și cenușie de pe soclu. Încearcă să-și amintească, dar nu reușește. Își pipăie Îngrijorat bărbia, Își trece mâna prin părul bogat, și-și masează tâmplele. Gesturi firești În orice secol. ,, Ce caută totuși omulețul În marea intersecție?,, se Întreabă. Acest om de presă a alunecat ca Într-un puț fără sfârșit În secolul al XV-lea și agentului de circulație nici că-i pasă, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai greu de contrazis”.(Billing). „Când te duci în lume,lasă-ți visurile acasă”. (Mihai Codreanu) Misterul nopții Un cabinet privat,mobilat modest,al unui medic psihiatru. In fața domnișoarei medic,Ina Albu se afla un pacient cu ghiocei la tâmple,dl.Ioan Marin. Pacientul îi prezintă simptomele: -In fiecare noapte mă visez într-un orășel sud american.Nu cunosc nici țara,nici orașul. Vorbesc curent limba spaniolă și sunt președintele unei bănci importante.In realitate nu cunosc limba spaniolă;nu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ei l-a constituit vindecarea unui copil grav bolnav.Niște viruși îi atacaseră centri nervoși ai vorbirii și acesta nu putea articula niciun sunet.” L-am așezat pe copil pe un scăunel și am început să-l mângâi pe frunte,tâmple și pe deasupra capului,fără să-l ating. Când degetele mi-au ajuns în zona afectata a creierului,am simțit niște semnale tremuratoare.Mi-am concentrat întreaga bioenergie asupra acelui loc,dar am observat că fața copilului se înroșește atăt de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat. dimineața, ei mă întreabă de ce am fruntea boțită, iar eu le răspund că m-a rănit un păianjen în vis. ei se uită la mine nedumeriți. e limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns podul palmei și tâmplele, le-am uns cu tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu gânduri curate. soarele toamnei îl storc între degete, mustul lui auriu îl degust cu nesaț. în mine se rânduiesc drojdii mai vechi, sub transparența lui de aramă topită. două pumnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
opriți-vă! doar pentru un minut, seva secundei vi se oferă dulce, doar s-o dibuiți, în măduvi să vă priviți, când doar pe sine, prin cel'lalt, uimiți, vă regăsiți. iubind vena subțire ce i se zbătea lui pe tâmplă, îmi ține mie loc de respirare. cu un simplu zâmbet mă umbrește sau mă-nseninează. pe loc mi s-a făcut un dor nebun de gândul lui cel vechi, dinainte de facerea lumii, când nor era, iar eu eram subțire de-ntuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să te mai prefaci că nu-l vezi, e În fața ta, la doi pași. — Actele! auzi din spate. * De câte ori n-ai mai stat așa, În gara pustie, pregătindu-te să pleci, venind de la școală, cu o mână tremurândă Îți ștergi tâmplele, obrajii umezi, bine c-ai reușit să scapi din trenul plin de controlori și soldați Înarmați! De-ar dispărea odată și petele roșii, ca sângele, de pe cimentul umed și țiuitul care Îți sfredelește tâmplele, ceafa... Într-o doară, arunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu o mână tremurândă Îți ștergi tâmplele, obrajii umezi, bine c-ai reușit să scapi din trenul plin de controlori și soldați Înarmați! De-ar dispărea odată și petele roșii, ca sângele, de pe cimentul umed și țiuitul care Îți sfredelește tâmplele, ceafa... Într-o doară, arunci o privire spre blana tânără, roșcată care alunecă peste traverse, peste șine, sub tren, ce bine seamănă câinele ăsta, care Își strânge coada stufoasă peste picioarele Încordate, cu Federigo, câinele tău de acasă! — Fede! Fede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și un vânt sălbatic Îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! 28 mai 5 iunie 2013 Zi fatidică... ( Madrid, 14 martie 2004) M-am Întors după-amiază, puțin după ora 17.00, de la pensiune unde fusesem să-mi ridic chenzina. Mi am scos sandalele cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Dumitru Dinsus, sergent în rezervă, fost artilerist, și pe caporalul în rezervă Todiriță Mesteacă, fost infanterist. Dumitru și Todiriță, îmbrăcați în sumane, rămași în poziție de drepți, păreau puțin caraghioși... Căpitanul, un fel de bunicuț îmbrăcat în haine militare, cu tâmplele argintii, privind amuzat pe sub sprâncenele stufoase, a comandat: ― Repaus. Veți merge în încăperea de colo, să vă vadă medicul dacă sunteți sănătoși. Pe urmă, vă întoarceți aici. Executarea! Cu un „stânga-mprejur” cam moale, au plecat spre locul arătat de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să arunce capelele în sus sau să dea cu ele de pământ, nu s-a produs nici una din aceste manifestări. ― Hai, măi fraților, să ne dezbrăcăm și să ducem efectele, ca să scăpăm de „majur”, fiindcă mulți din perii albi de pe la tâmple mi i-a scos acest individ - i-a îndemnat Dumitru. ― Poate unu sau doi să ți-i fi scos majurul. Restul i-ai adus de acasă - l-a luat la vale un caporal. ― Voi nu știți, dar de fiecare dată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dintelui. Nervi, țesut, tot tacâmul! a zis el vesel. După care a început să foreze cu entuziasmul cuiva care montează rafturi. Când am aflat ce era pe cale să-mi facă, m-am cutremurat de groază, ridicându-mi umerii până aproape de tâmple. Aveam să suport o durere feroce. Doctorul o să-mi facă o gaură până-n creier, m-am gândit în timp ce stomacul mi se strângea din cauza senzației de vomă. După puțin timp, nervii din toți ceilalți dinți au început să cânte și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scrierile evlaviosului călugăr Zagavei, despre viața de apoi. Ca orice așezare omenească, satul era condus de un staroste, Vasile, cel mai vrednic gospodar, de care trebuia să asculte orice locuitor. Moș Vasile, căci avea peste șaizeci de ani bătuți pe tâmplele sure, avea doi copii, Vasilică și Ionică, la care ținea ca la ochii din cap. Așa de mult îi iubea, încât le făcea toate poftele și le plătea toate stricăciunile pricinuite megieșilor, pentru cele câteva poame, culese, în pârg, pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
așezată pe trupul unui tânăr flăcău. Căldura îl cufundă pe vrednicul călător într-o plăcută reverie: se visa ca la douăzeci de ani, neînfricat și liber ca pasărea cerului. Un foșnet îl trezi din visare; mantia de purpură îi atinse tâmplele ninse de trecerea anotimpurilor. O preafrumoasă făptură se uita la bătrânul obosit: De ce-ai bătut atâta drum, Staroste? Am căutat să ascult poruncile date, dar durerea inimii nu mi-a dat pace! Legământul trebuia respectat! porunci slăvita Crăiasă. Vei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ai fost? Cum să nu? răspund repezit, și ca să fiu în ton cu spusele îmi și întorc privirea spre ea, de la sânii care-i scapă din bluză la fața cu trăsături cam dure, cu ochii de tătăroaică aduși tare spre tâmple cu ajutorul unui machiaj din acelea care spre a doua jumătate a vieții distrug fața unei femei. - Auzi, puiule?... Dobrogencele au ceva special, au p... da dulce, știi cum e aia? - Ți-am zis că știu. - Da’ ce te-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
apușoară, pe rusește vodka. Ăsta-i secretul - râs sonor, care dă imediat în tuse la ivirea Zinei, cu aerul de om trezit din somn, totuși aranjată, în negru din cap până-n picioare, părul strâns spre spate lăsându-i la vedere tâmplele albicioase, în contrast neplăcut cu tenul ei, doar puțin machiată cu movul acela despre care tot eu îi spusesem că dă nemaipomenit la tenul oacheș. Îl caută, cu ochii micșorați de concentrare, pe prietenul Mikali, care devenise deodată interesant pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o afirmație cât se poate de adevărată și nu m am chinuit să neg. ― Știu că sunt greu de suportat, am oftat. Te rog, ignoră toate prostiile pe care le voi mai spune astăzi. ― Ești ridicolă, mormăi el sărutându-mi tâmpla. Și apropo, sâmbăta viitoare ești ocupată. ― Poftim? M-am Încruntat la el, surprinsă de schimbarea bruscă a subiectului. ― Nu-ți fă planuri, Îmi ceru el vesel. ― Ce o să facem? am Întrebat curioasă. ― Secret. M-am strâmbat. Nu Îmi plăceau secretele
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
chinuie cu adevărat ca să-l impresioneze. Și cu toate acestea, el te vrea pe tine, care l-ai tratat atât de urât ultima oară când v-ați văzut. ― Nu e vina mea. Nu e ca și când i-am pus pistolul la tâmplă și l-am obligat să se Îndrăgostească de mine. De fapt, aș fi fost mult mai fericită dacă n-o făcea. Cel puțin nu aș ști acum cum e să fii Înșelată. Cât despre felul cum l-am tratat, a
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
îmbrăcat cu țoale fine. L-am salutat, i-am zâmbit, i-am întins pachețelul cu țigări și cafea, i-am spus cum mă cheamă și apoi, cât am putut de suav: — Am o hemoragie. Ginecologul s-a ridicat brusc, cu tâmplele umflate și mi-a răspuns, cu toată enervarea ținută-n frâu: — Mâine la ora 7.30 te aștept la spital, cu pijama, papuci și periuță. — Dar nu am nevoie de internare. Și, pentru că omul se îndrepta să-mi deschidă ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aduc aminte de chipul roșu și vocea tremurată a prietenei surorii mele, povestindu-i cum a trebuit să stea la rând pe culoar, în fața cabinetului medical. După vreo jumătate de oră de așteptat, timp în care sângele îi bubuia la tâmple tot mai tare, văzând că două dintre colegele sale nici nu voiseră să le spună ce se întâmplase înăuntru și că o tuliseră la goană pe scări, aceasta și-a luat inima în dinți și a șters-o acasă, pretextând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
feței, iar părul îi crescuse foarte mult. Dar schimbarea cea mai surprinzătoare era că slăbise foarte tare. Nasul lui lung te înțepa acum arogant. Îi scotea în evidență pomeții. Iar ochii parcă i se măriseră. Îi apăruseră niște scobituri pe la tâmple. Arăta cadaveric. Purta aceleași haine în care-l văzusem și cu cinci ani în urmă. Erau urâte și murdare, jerpelite la culme și atârnau largi pe el de parcă ar fi fost făcute pentru altcineva. I-am observat mâinile murdare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]