5,450 matches
-
slab, servește Statului; măgarul, însă, chiar bine hrănit, nu" (326, 12); "Măgarul, chiar de-i instruit, nu cîntă" (327, 4). Din ele rezultă, de asemenea, o oarecare ierarhie a valorilor și un cult al elitei, bazat, aș spune, pe un tainic principiu ontologic, sau, mai degrabă, "teologic". Spiritul indian, atît de profund în cugetarea sa, era cu neputință să nu surprindă acest aspect mecanicist, fatalist, al vieții terestre. Pentru el, totul e într-o înlănțuire cauzală perfectă, într-un determinism de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la urechi indiscrete; acea înjurătură se adresa evident deputaților majorității, căci nu credem că d. Cogălniceanu ar fi putut pretinde sprijinul opoziției. D. Dimancea auzi și d-sa fraza pe care noi o dăm mai sus printr-un șir de tainice puncte și, mergând în cabinetul Consiliului de Miniștri, care un moment luă caracterul unui altfel de local, trată foarte aspru pe d. ministru de interne, dîndu-i pe lângă altele și drasticul epitet de prostituit. De aci urmă o ceartă mare, scandal
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
unde așteaptă ajutoare. [ 3 mai 1880] ["ZIARELE VORBESC... Ziarele vorbesc despre pretențiuni pe cari le-ar fi ridicând călugării Locurilor Sfinte în privirea averilor secularizate ale mănăstirilor noastre închinate după vremi acelor locuri. Fiindcă lucrul se face în mod foarte tainic, nimic pozitiv nu pătrunde în public; iar ziarele guvernamentale păzesc, se-nțelege, tăcerea mormântului. Îndată ce sânt milioane la mijloc, îndată ce se ivește vreun pretext de escamotare, ziarele guvernamentale tac, deși cestiunea e în aer de mai multe luni de zile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mulțumire. Impresia acestei atotputernicii ne-a făcut-o articolul din n-rul de vineri, 21 noiemvrie, al "Romînului", în care ni se spune ce mari, ce colosale progrese am făcut în administrația finanțelor. (Vezi adaosul de 34 procente a bugetului cheltuielilor, tainica gestiune a celor opt milioane rusești ș. a. m. d. ) Dar "ceea ce nici cei mai mari vrăjmași ai partidei de la putere nu mai pot să nege" este organizarea și dezvoltarea armatei sub roșii. Chestia asta s-o lăsăm încurcată până mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ororilor. De altfel și notează, pe 15 februarie 1944, în Jurnal, referindu-se, evident contaminat, la atitudinea unui camarad-condeier: "E straniu cum pana i se face mai ușoară și mai liberă pe măsură ce distrugerea avansează. Dincolo de lumea de foc odihnește ceva tainic ordinea configurațiilor spirituale, care uneori pătrunde prin marea de flăcări". Ce atașantă e înțeleapta distanțare! Cît n-aș da s-o am. Un băiat. O pisică birmaneză. Pentru cîteva minute, din casă, la gardul ștrandului. Minunea pufoasă e lăsată jos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
abilitatea necontrolată de a aluneca din semnificat în semnificat, din asemănare în asemănare, de la o conexiune la alta. Contrar teoriilor contemporane ale derivei, semioza hermetică nu afirmă absența unui semnificat universal, univoc și transcendental. Ea asumă că orice admițînd că tainica legătură retorică ar fi izolată poate trimite către orice altceva, tocmai pentru că există un subiect transcendent puternic, Unul neoplatonician. Acesta fiind principiul contradicției universale, locul Coincidentiei oppositorum, străin de orice determinare posibilă, și deci, în același timp Tot, Nimic și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a treia fază a vieții omului, Jung scrie: "Pasaje de acest gen au în general un ca-racter numinos e vorba de convertiri, iluminări, zguduiri, încremeniri ale destinului, experiențe religioase, adică mistice sau analoage"18. Dacă terțul este inclus, e neapărat tainic inclus, în măsura în care apare la un nivel de realitate diferit de al nostru. Trecerea de la un nivel de realitate la un altul este extrem de dificilă, percepută chiar ca imposibilă. Noi suntem cumva în situația acelor locuitori din "Flatland" lume bidimensională, pusă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
incantația profetică a vocii sale. Să fi fost o întîmplare faptul că discuția noastră s-a concentrat pe înțelegerea "terțului inclus" în raport cu fizica cuantică? E o întîmplare dacă Michel Camus a resimțit nevoia, la un moment dat, să strecoare cuvîntul "tainic" între cuvintele "terț" și "inclus"? Nu știu. Tot ce știu e că aveam impresia că în-tîlnisem pe cineva pe care îl știam dintotdeauna, din negura vremilor. Roberto Juarroz scria în 1984: "Partea de da care se află în nu și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fi niciodată definit. Tot ceea ce logica poate face e să experimenteze un cadru axiomatic bine definit. Logica lui Lupasco este compatibilă, dacă introducem noțiunea de niveluri de realitate, cu existența unui "al treilea termen" despre care vorbea Fondane, un terț tainic inclus între subiect și obiect, care este paznicul misterului nostru ireductibil, singur fundament posibil al toleranței și demnității umane. Fără acest terț ascuns totul este cenușă. Poate că acesta e terțul pe care îl căuta Fondane, la frontiera dintre poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Părinte", si totusi trăiește dramă solipsismului. Emanațiile lui cad din infinitul spiritului în finitate, devin "desfrînate" prin cunoașterea 186 libertății nemărginite. Astfel, Enion nu se poate întoarce o dată ce a găsit Păcatul, adică moartea (nemișcarea din concepția lui Böhme), din sufletul tainic al celui iubit, din adîncurile întunecate (Ungrund-ul infinit al lui Böhme, "întunecat" în sensul de necunoscut și incognoscibil pentru creatură) ale lui Tharmas 187. Enion este atrasă în "Seelengrund" al lui Tharmas (termenul german aparține lui Meister Eckhart și este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și totuși te iubesc în grozăvia ta pînă ce Sînt aproape Stinsa și în curînd voi fi Uitată umbră, De nu se va găsi o cale ca să te pot privi și să trăiesc. Ascunde-mi vreo părere-ntunecoasă, șoptindu-mi tainic la Ureche, 40 În taină de-áripi blînde, în hătișuri de frumusețe-amăgitoare. În sufletul cel tainic al celui ce-am iubit privit-am, Si in ungherele Întunecate Păcatul l-am găsit și nu mă pot întoarce." Tremurînd și palid ședea Tharmas
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
voi fi Uitată umbră, De nu se va găsi o cale ca să te pot privi și să trăiesc. Ascunde-mi vreo părere-ntunecoasă, șoptindu-mi tainic la Ureche, 40 În taină de-áripi blînde, în hătișuri de frumusețe-amăgitoare. În sufletul cel tainic al celui ce-am iubit privit-am, Si in ungherele Întunecate Păcatul l-am găsit și nu mă pot întoarce." Tremurînd și palid ședea Tharmas, plîngînd în norii săi. "De ce voiești să Cercetezi fiece fibră-a sufletului meu, 45 În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-mi în fața mîniei lui Tharmas.] [Cercetînd păcatele lui Tharmas curînd pe ale mele le-am găsit. O, nu ma ucide! tu esti mînia lui în Amăgire întrupata.] 155 L-am crezut păcătos pe Tharmas și Emanațiile i le-am omorît, Tainicele lui iubiri și Indurări. Ah, ticăloasa de mine! Ce-am făcut? Căci aflu-acum că toate-acele Emanații erau sufletele Pruncilor mei, Și i-am ucis cu o Cruzime de neispășit. Cei ce-au rămas fugit-au de cruzia-mi în pustiuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
240 Dar cele două tinere minuni rătăceau în lumea lui Tharmas. "Numele tău e Enitharmon", spuse profeticul aprig băiat. În vreme ce blajinu-ți glas umple toate cavernele acestea cu dulce armonie, O cum mai șed Părinții noștri și jelescu-se în a' lor tainice lăcașuri în tăcere cufundate!" Dar Enitharmon îi răspunse cu o lacrima ce ii căzu și încruntîndu-se 245 Posomorita precum o dimineață-nrourată cînd se ivește de purpura lumină, " Pentru că noi să fim fericiți, să îi lăsăm pe ei nemuritoarele puteri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se trezesc și zboară sus din Omenească Inima 255 În Creier de acolo 23; ușor dormea pe pernă Vala, Si Lúvah prinse ai Luminii Căi și se nalta în Carul Zilei. Un dulce rîs mă apucắ în somn; tăcut și tainic eu am rîs, Căci am umblat în ale Valei viziuni cu marele Căzut, I-am auzit vocea printre ramuri și printre flori dulci: 260 "De ce s-a-ntunecat lumină lui Enitharmon în rourata dimineață? De ce-i o grozăvie tăcerea lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Copilaș ce plînge, mic de-o șchioapa. La sînu-mi o-am purtat cum omul poartă-un miel, Si am iubit-o, tot sufletul i-am dat și toată-a mea plăcere, 95 Ascuns-o-am în dulci grădini și-n tainice sălașuri ale verii, Teșind hătișuri de-ncîntare de-a lungul raiului cel însorit, Întortocheate labirinturi. Mi-a născut fii și fiice, Si ei departe-au dus-o și-au ascuns-o să n-o mai pot vedea. Împresuratu-m-au cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iubitoare, trudind mereu în fum. [Și Los și Enitharmon se înveseliră; sorbiră cu-înzecită bucurie Din toată-a lui Luváh durere și-ale lui Urizen strădanii: Pentru-a intra năuntru.] Și Enitharmon se înveselea, Punînd la Cale să rupă norul tainic Ca să sădească dezbinări în sufletul lui Urizen și-al lui Ahania. 240 Dar în splendoarea-i infinită lucrarea minunată se nalta Cu suferință și cu grijă, Lume de Aur cu portale-n jurul cerurilor Și săli și încăperi cu colonade ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
șarpele că sfetnic, și cîinele 390 Ca-nvățător pentru copiii mei. Ascuns-am de lumină și cei vii pe porumbel și pe privighetoare, Si rîma o-am făcut din poartă-n poartă să cerșească. Pe hoț l-am învățat un tainic drum spre casă celui drept. Am dat învățătură palidului vicleșug să iși întindă mrejele asupra dimineții. 395 Îmi sînt arama 105 cerurile, pămîntul mi-este fier, luna-mi, un bulgăre de lut, Soarele-mi, urgie arzătoare la amiază și pîclă-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Unde e dulcea Vala, beznatice profet? unde încîntătorul chip Care-a tras trupul Omului din cer în Hău-acesta-ntunecat? Duioase lacrimi și suspine, unde sînteți? ieșiți nainte! strigați pe sîngerate cîmpuri. Vala, arată-ți sufletul! arcul arată-ți-l și tolba tainicelor focuri. 50 Întinde-ți arcul, Vala! dintr-ale iadului adîncuri negrul tău arc întinde-l, Si coardă fă-o să vibreze la urletele noastre; și lasă-ți negrele săgeți În Cer să cînte cum cîndva cîntat-au pe-ale Luminii dealuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ți arcul, Vala! dintr-ale iadului adîncuri negrul tău arc întinde-l, Si coardă fă-o să vibreze la urletele noastre; și lasă-ți negrele săgeți În Cer să cînte cum cîndva cîntat-au pe-ale Luminii dealuri Cînd plîns-a-n chinul tainicei dureri Urthona-ntunecatul: El plînse și se dezbinắ și-ntunecosul cap și-l așeza 55 Pe Stîncă Veșniciei jos pe bezne-ale străfundului, De negre vînturi sfîșiat și de torente ne-ncetate de foc mistuitor, Si fiii săi cei înfocați în pieptul sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si văzu focuri răutăcioase În ochii săi cei tineri, limpede-nțelegînd că Orc puse la cale să-l ucidă 135. Tristețe se nalta peste roșcatele-i sprincene; un brîu ce strînge 136 îi crescu În jurul pieptului că o însîngerata coardă; cu tainice suspinuri 85 Îl tăié, dar dimineața următoare alt brîu urmează-n Jurul sînului să-i crească. În fiecare zi-l privea pe-nvăpăiatul tînăr, Tăcînd înfricoșat, și-obrajii săi nemuritori păliră că atinși de moarte, Pînă ce multe dimineți și multe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
groaznicul Abis. Știa că slăbiciunea se-ntinde-n lung și-n lat, știa Că-nțelepciunea în înălțimi și în străfund ajunge; de-aceea îl făcu pe Orc, Silit în chip de șarpe, să se întindă și să urce peste copacul tainic. Să urce îi îngădui, pentru că el să poată face toate chipurile omenești 165 De voia să ca să asculte, dar groaznică urmare n-o știu. Los șezu-n ploi torențiale a' lui Urizen privind pe recea Enitharmon. Tristele sale cugetări țîșnesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
demon otravă Dragostei duioase-o pregăti. 220 Se frămîntắ de pe o parte pe-alta, scăldat în lacrimi; plîns-a și-mbrățișat-a Chipul zburător, si in blajine șoapte plăpînda umbră o peți: "A Omenirii cea mai încîntătoare desfătare! Enitharmon, în umbră ascunzîndu-te În tainice cotloane în care nici un ochi calea ta reavăna nu poate s-o urmeze, Te-am găsit? te-am găsit? de teama tremuri 225 Din cauza lui Orc? căci și-a croit haotic drum Din pîntecele-ți dulci a' fericirii? roșu îți curse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Atmosferă Întreita și Sublima, neîntreruptă din lumea lui Urthona, Si totusi Îndoit Hotar avînd, numit Satan și-Adam. Dar Los statu pe Hotarul Transparenței 210, plîngînd și tremurînd, 385 Plin de-ndoieli asupră-și vină aruncînd-o, privi la fructul Arborelui Tainic al lui Urizen. Căci astfel Enitharmon zise: "Cînd În Adîncuri dedesubt din rumenele roade am cules, Chiar prin această am știut că eu Păcătuisem, și-apoi știut-am Că fără de răscumpărare din moartea Veșnică nu voi putea fi mîntuita: 390
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
făcut-am. Astfel e starea noastră; nici nu ne mîntui-va Fiul Domnului, ci ne va prăpădi". Astfel vorbi Enitharmon tremurînd, în șiroaie de lacrimi. Los ședea-n Golgonooza, în Poarta lui Luban acolo unde Multe încăperi el înălțase în locul unde Tainicul copac ramuri dădea, 435 Unde Spectralii morți se jeluie; și astfel suspinînd vorbi lui Enitharmon: "Dulce-ncîntare-a Oamenilor, Enitharmon, umbros refugiu în fața mîniosului război, Dulce răspas e sînul tău cel diafan 215 sufletelor care plîng Ale acelor victime sărmane ale bătăliei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]