4,202 matches
-
că n-ar mai fi „ieșit” nimic), luând - la lumina becurilor roșii de pe stradă - culoarea familiară și plăcută a cafelei cu lapte. În această culoare cineva turnase impresiile cu care ieșisem de la film, obținând - și oferindu-mi-l ca pe tavă - elixirul unei inexplicabile euforii. Sub semnul căreia am pășit, neștiutor, în noul an 1963, care avea să se dovedească atât de important pentru mine. * În comuna în care am fost profesor la începutul anilor ’60, m-am împrietenit cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cei din diaspora nu-și uită țara. Mediul familial este sanctuarul În care se adună mănunchiul părintesc al exilaților. Aici s-a rezidit o patrie. În multe case la intrare, pe perete se află un ștergar peste care stă o tavă de lemn Încrustat. În odăi fotolii acoperite cu perne și carpete cu motive românești. Pe unde se poate se etalează bibelouri: lupoaica, ploscuțe, un oltean cu cobiliță, păpuși cu fețe bănățene sau clopuri maramureșene, Învelitori din Bucovina, opincuțe moldovenești, marame
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai făcut! Hai, în odaie la răcoare! Și toți intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București i-am dus dorul ca și la cea de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai făcut! Hai, în odaie la răcoare! Și toți intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București i-am dus dorul ca și la cea de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și nu prea relevante. Cercetările calitative sunt puține și puțin cunoscute. Mă refer la integrarea om cu om, comunitate cu comunitate, instituție cu instituție. Noi am facut doar integrare normativă generală de tipul „room-service”: așa cum ne-a fost oferită pe tavă prin acquis-ul comunitar. Integrare instituțională și om cu om sunt insulare. Integrare la nivelul comnităților (profesionale, locale etc.) aproape nu există. Din perspectiva mea, diagnosticul de țară arată astfel: În România există cel puțin patru tipuri de societăți de naturi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
stație, pe peronul construit după moda rusească din lemn, sosirea trenului cu care venea țarul. Cînd împăratul și împărăteasa au coborît din vagon starostele (un fel de primar) se îndreaptă spre ei cu pîinea și sarea tradiționale, așezate pe o tavă de argint și începe cu voce tremurată să-și țină discursul de bun venit, în timp ce grasa lui soție îi oferea împărătesei un buchet de trandafiri. Răspunzînd cu un surîs, împărăteasa ia buchetul cu mîna goală, se-nțeapă într-un spin
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
surîs, împărăteasa ia buchetul cu mîna goală, se-nțeapă într-un spin și scoate un țipăt ușor. Împăratul, cu ochii la staroste, se întoarce iute spre împărăteasă și înțelegînd despre ce este vorba, mătură cu mîna pîinea și sarea de pe tavă, o apucă și o răsucește, fără efort vizibil, în formă de cornet pentru flori, pune buchetul înăuntru și o înapoiază soției ca și cum această transformare cu ajutorul forței ar fi fost cel mai simplu lucru din lume... Defilarea militară prin fața cuplului imperial
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
scurt timp a tuturor funcționarilor și a tuturor celorlalți angajați, cît și rapida deservire a mesei: numeroase ascensoare-expres, ce duceau, fiecare, în fața unui gen de pupitru din metal ușor unde însemnai pe foaia de meniu mîncarea aleasă, iar șiruri de tăvi pe rotile serveau și deserveau, în liniște, cu precizie și rapiditate. Cînd i s-a înmînat lui Mussolini, cu multă pompă, la capătul Cyrénaïcii214, pe șoseaua triumfală trasată în nisipul deșertului, faimoasa sabie a apărătorului islamului (din prostie executată, cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dovadă a disprețului pe care l-au arătat din totdeauna pentru adevărata istorie și cultură strămoșească ce le stă în cap precum jarul pe limbă! Scandalos este faptul că istoricii și arheologii nu suflă un cuvînt despre imaginile existente pe tava rotun- dă. Ca să le dovedesc ce secături sînt, am să-i dau pe goarnă descriind patera cu pricina așa cum se poate vedea din unele fotografii. Tava este în fapt un platou cu marginile ridicate în sus, iar în mijloc se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
este faptul că istoricii și arheologii nu suflă un cuvînt despre imaginile existente pe tava rotun- dă. Ca să le dovedesc ce secături sînt, am să-i dau pe goarnă descriind patera cu pricina așa cum se poate vedea din unele fotografii. Tava este în fapt un platou cu marginile ridicate în sus, iar în mijloc se află o statuetă care reprezintă o femeie ce stă pe un fel de tambur înfășurat cu viță de vie. În interiorul tăvii sînt prezentate 16 personaje, dintre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
poate vedea din unele fotografii. Tava este în fapt un platou cu marginile ridicate în sus, iar în mijloc se află o statuetă care reprezintă o femeie ce stă pe un fel de tambur înfășurat cu viță de vie. În interiorul tăvii sînt prezentate 16 personaje, dintre care 14 stau în picioare și două stau pe niște scaune în formă de X tot așa cum apar divinitățile emeșilor pe tăblițele de lut sau sigiliile de piatră. Precizarea este foarte importantă pentru a se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a se înțelege descrierea pe mai departe. Cele două personaje care stau pe scaun, în contextul imagistic au un statut special, iar în antichitate numai divinitățile aveau voie să stea pe scaun cînd erau în relații cu muritorii. Cred că tava prezintă mitul zidirii neamului omenesc care s-a zămislit în Carpați, după cum spun atîtea izvoare grecești și latine, de unde s-a răs-pîndit în cele patru zări. În vechea mitologie arimină, pămîntul era înconjurat nu-mai de ape fiind văzut ca o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ridicate să nu năvălească valurile mării veșnice peste oameni. În mijlocul pămîntului - a ,,turtei” getice - era axul lu-mii, Pomul Vieții, Mărul Roșu sau Vîrtejul de Lumină, concept amintit chiar de pa-palitate pe la anul 1453, fiind simbolizat aici de statueta din mijlocul tăvii care re-prezintă pe Maica Pămîntească ce ține în mîini Vasul Cunoașterii din religia strămoșească. Cele două personaje care stau pe scaune sînt așezate opus una față de alta. Primul personaj cred că este Eno, cel care a primit de la Sîntu, Legea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
slab, Orolo plînge că toți au mers către moarte sigură(să se îmbrace în mătase neagră și să fie stropiți cu agheas-mă). Eu am spus conducerii caselor tuturor bastarnilor că nu poți umbla cu părul în ochi să vezi numai tava cu plăcinte din tot ce este pe masă așa cum te plîngi tu, conducătorule(că nu poți vedea numai cer senin dacă ai părul în ochi așa cum te plîngi tu conducătorule)!”. Conducătorul Deligo din luminata Sarmisetuzo”. În medalion apare și capul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lună de zile. Și acolo o duceai mai bine, aveai un regim special... În plus, mie, plăcându-mi mediul sanitar, m-am Împrietenit cu medicii și făceam tratamente la bolnavi... Am Învățat să fac injecții și mă duceam cu o tavă mare cu rețetare și cu carnetul de tratamente: „Domnul Ionescu are de făcut la ora cutare penicilină”. Repartizam pastile după ce-mi dădea medicul tratamentul și le făceam tratament la bolnavi... Aveam un salon cu TBC-iști bătrâni și bolnavi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aia repede o sugea ca vata... La Sibiu ne dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un pic mai mare porția... Pâinea era pătrată, de-aia În tavă..., și era tăiată În felii subțiri de cinci milimetri... O feliuță de pâine, atâta era... Și după eliberare ați venit acasă? Am scăpat și am venit acasă. Și În ajunul lu’ Anu’ Nou, În ’49 spre ’50, m-or arestat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
primit-o de-acasă de unul singur sau izolat! Toți Împreună: s-au făcut porțioare, așa, mici, cât o cutie de chibrituri, poate-o bucățică de slănină sau o juma’ de lingură de untură dintr-un recipient... era pus pe tavă și, când se servea masa, se suplimenta la fiecare. De-aia am zis că acest comportament al maramureșenilor nu l-am observat la nici un alt lot din toată țara. Atâta colaborare și atâta apropiere... Din tot lotul, n-o fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Mogoșoaiei. Astăzi casa nu mai este, în locul ei s-a clădit o casă cu etaj în care e instalată Librăria Hertz. Când am intrat înăuntru am rămas în admirație în fața unui nesfârșit galantar așezat în mijlocul sălii pe care erau așezate tăvi și farfurii lungi cu movile de raci fierți, pilaf de raci, pui fripți, fructe și alte felurite bunătăți. 1. Hotelul Concordia-veche (str. Smârdan nr. 42) a funcționat până în anii celui de-al Doilea Război Mondial; aici, în seara zilei de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să apere urna, printre care ziaristul umorist N.T. Orășanu. Priveliștea era pitorească. Într-un colț stătea soldatul de sentinelă cu pușca la picior, iar pe scaune în jurul meselor lumea cealaltă. anul 1875 247 Oarecare inimi generoase trimiseseră bunătăți: o mare tavă cu baclavale, una cu mititei, apoi două donițe cu vin și pâine. N.T. Orășanu era în vervă. Versurile curgeau. Când s-a turnat întâiul rând prin pahare, Orășanu, zis și Nechipercea, ridică paharul și toastă: Domnul președinte Să bea mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trecut prin mai multe filiere prin viață, de la opincă până la posturi destul de importante, cunosc sufletul poporului, al fiecărui individ cu care stau de vorbă, cunosc părerile fiecărei pături sociale. Acesta este adevărul obiectiv. Nu credeți ce vi se servește pe tavă de către lingușitorii din jurul dvs. Credeți, domnule președinte, că, cu ocazia atâtor vizite pe care le faceți în țară elevii, studenții, muncitorii ies și se așază de-a lungul șoselelor și străzilor de bunăvoie? Știind mai ales că acest timp va
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care-și petreceau Deniile în biserici. Dar niciuna dintre aceste sărbători nu mi se părea o exclusivitatea religioasă, o falie între noi, românii, și ceilalți. Îmi amintesc că, de fiecare dată, cea dintâi care trecea strada, venind spre noi cu tava acoperită cu un șervețel frumos brodat, era evreică. Ea, cea dintâi, ne aducea din cozonacul făcut de ea, din ouăle înroșite de ea, din mucenicii de opt martie, din sarmale, la Crăciun, zicându-i mamei: Ia, madam Cutare, să vezi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Vor să profite de cercetările mele. De exemplu, dacă se ajunge la extragerea amintirilor din oase, atunci se elimină tortura. Se ucide persoana care prezintă interes, se îndepărtează carnea, se spală oasele... și asta-i tot. Ți se oferă pe tavă toate informațiile de care ai nevoie. — Îngrozitor! — Din fericire sau din nefericire, știința nu a ajuns încă atât de departe. În faza în care se află cercetarea acum, informațiile se extrag din creier. Să nu exagerăm! Mie mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu mi-a fost frică. Cuțitul s-a afundat ca într-o masă gelatinoasă. Ușor și silențios. A procedat la fel și cu ochiul stâng. — Până termini cu cititul viselor, se duc și cicatricele, zise Paznicul în timp ce punea cuțitul și tava la locul lor. Dispar de la sine. Asemenea cicatrice sunt pecețile Cititorului-de-vise. Dar atâta vreme cât ele există, trebuie să te ferești de lumină. Ochii tăi nu mai văd lumina zilei. Dacă privești soarele, vei regreta amarnic. Deci n-ai voie să ieși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi sunt clare foarte multe lucruri, spuse bătrânul, calm. Unele nu se pot explica, altele nu trebuie explicate. Dar nu e cazul să te îngrijorezi. Dintr-un anumit punct de vedere, Orașul e foarte corect. Ți se vor pune pe tavă lucrurile de care ai nevoie și pe care e cazul să le știi. Sub acest aspect, e perfect. Și când zic că e perfect, să știi că așa e. Dacă nu înțelegi nici măcar atâta lucru, înseamnă că n-are nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
discul lui Johnny Mathis. M-am întins iar pe pat. Cânta Teach Me Tonight. Am fredonat și eu încet. Eu, cu penisul meu moale. În timp ce cânta Cerul e o tablă neagră, mare, ea s-a întors cu paharele pe o tavă. A pus tava pe cartea despre unicorni. Mi-am sorbit încet votca, ascultându-l pe Johnny Mathis. — Câți ani ai? întrebă ea. — Treizeci și cinci. Îmi plăcea întotdeauna să spun tot ce aveam de zis ca să nu existe dubii, așa că am continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]