5,159 matches
-
reapare, fulgerător, tema principală, la baston. Pe spinarea poporului care te hrănește. Aceasta-i cauza pentru care mă duc din nou la filmul pe care abia l-am văzut. 13 iunie. „Metroul nu oprește În stația Universității.” Vocea metalică din tavanul vagonului. Clicul microfonului care se Închide. Priviri speriate. Metroul nu oprește, Într-adevăr, dar Încetinește suficient pentru a zări pe peron cel puțin o duzină de indivizi Îmbrăcați În uniforme de camuflaj, cu șepci și bocanci Înalți, legănînd alene bastoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
demonstrează cum funcționează aparatul. O Întîmplare nefericită face Însă ca, odată cu savantul, În cilindru să intre și-o muscă. Ea va fi mixată genetic cu inventatorul, În cilindrul nr. 2, de unde va ieși un-om-tot-mai-muscă, bineînțeles, rea. După ce se cațără pe tavane, zboară, rupe antebrațe (!), dizolvă cu scîrbosul ei suc gastric laba piciorului unui director de ziar, condamnă și amenință cu sucțiunea societatea nedreaptă, musca este Împușcată de iubita ei, care plînge și trage asupra acestei producții din lumea insectelor cu toate că, lăsînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
introduce pupe În gurile căscate de neliniște ale victimelor camera dementului seamănă izbitor cu aceea a dementului din Seven și cu a dementului din 8 milimetri de mai tîrziu de nu cumva e aceeași, cu sclipiciuri de hîrtie atîrnate de tavan și resturi, Într-un fel epidermice, răspîndite peste tot, ale fetelor torturate și sacrificate (să ne amintim că-n primele pagini Mundt dă un sens sacrificiului, aici nu e cazul. Jodie Foster nu e scriitoare.), și, plutind deasupra tuturor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scara interioară, Își trece peste cap lațul unui ciorap prins Într-un cui, În chip de spînzurătoare nebrevetată, și-și dă drumul peste privirile comesenilor. Ciorapul este supraelastic, și Lili nici n-apucă să aterizeze că și zboară-napoi spre tavan. Johnny se repede s-o prindă, o prinde, Faye se enervează și Johnny-i dă drumul fetei care e trasă din nou În sus, ratîndu-și sinuciderea ca un yo-yo, oarecum asemenea lui Platonov, Însă Într-un ridicol mai apăsat Învăluit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
suburbiile pariziene la incendiu, a ales o schemă dramatic-sîngeroasă, că se vinde ca realitatea, a condimentat ciulamaua cu cîteva imagini SUA, și ne-a oferit concluzia absolut inedită: afganii sînt primitivi. La o asemenea capodoperă, amplă ca un șpagat pe tavan, cititorul fără permis plînge de-i vine orgasmul șiroaie. * Amanda Sthers, Chicken Street, Editura Echinox, 2006. POVESTEA GELATINEI* În sfîrșit, o carte care mi-a plăcut. N-am mai citit SF de 35 de ani, și m-am simțit deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru nici o altă formă de artă, fie chiar și săpatul În fața blocului ca să pui margarete, deoarece ești complet Înnegurat, psihic și fizic), dar spre deosebire de un anumit grad de paranoie, de exemplu, te paralizează. Zaci literalmente cu fața În sus, privind tavanul unde nu se petrece nimic, cel mult apare un păianjen gata să-ți cadă pe față, Însă ești prea extenuat ca să te dai la o parte. Nu-ți mai face plăcere nimic, nimic nu-ți mai stimulează interesul, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
drumul lui Stens. Mexicanul Îi arătă degetul mijlociu. Bud Îi trase un șut În vintre și-l făcu să se Îndoaie, după care-l Înșfăcă de ceafă. Urale, strigăte de admirație, Înjurături. Bud Îl izbi pe nemernic cu capul de tavan. Un subofițer În uniformă pătrunse În celulă cu mișcări hotărîte. Se auzi glasul de copil bogat al lui Ed Exley: — Domnule polițist, Îți ordon să Încetezi! Mexicanul Îi trase un șut puternic În boașe. Bud se chirci, lipit de gratii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
șterpelit setul de chei de rezervă, atașate la centură. Sergentul Exley nu a folosit forța pentru a-și recupera cheile de rezervă. Alte detalii: Stensland luînd-o razna. Polițiștii bătînd deținuții lipsiți de apărare. Bud White săltînd de ceafă pînă la tavan un om care se zbătea. Sergentul Exley Îi ordonă polițistului White să Înceteze. Polițistul White Îi ignoră ordinul. Sergentul Exley se simți ușurat cînd arestatul s-a eliberat singur, eliminînd necesitatea de a continua confruntarea. Ed tresări și continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pînă la ora 4; Knight in Armor era pustiu. Barmanul făcu pe neștiutorul - „Bobby și mai cum?“ -, de parcă Într-adevăr chiar nu știa nimic. Jack se duse la B.J.’s Rumpus Room. Totul În interior era tapițat cu vinilin - pereții, tavanul, separeurile de lîngă mica estradă a orchestrei. La bar: obișnuiții poponari ai casei. Barmanul Îl mirosi pe loc pe sticlete. Jack se Îndreptă spre el și Îi puse pe tejghea pozele, cu fața În sus. Barmanul luă pozele ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de pe South Duquesne - alt coteț acoperit cu carton și catran. Un Mercury mov trona pe alee - o hardughie tipică de cioroi, dotată cu ornamente pentru aripi și apărătoare de noroi. Pe o plăcuță montată pe capotă scria „Păgînii mov“. De tavanul verandei atîrna o combinație de sac de box cu minge de antrenament. Jack spuse: — Ăsta e luptătorul tău de semimijlocie. Denton zîmbi. Jack urcă scările și apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră lătrături - de fapt urletele unui adevărat monstru. Denton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Izbiră În aceeași clipă. Ușa zbură din balamale pentru un instantaneu clar: un puști de culoare sărind din pat. Puștiul ridică mîinile deasupra capului. Denton zîmbi și Îl ochi cu arma. Jack Îl blocă. Două gloanțe trase din reflex zguduiră tavanul. Jack intră În goană. Puștiul Încercă să fugă. Jack Îl ajunse din urmă. Îi arse niște paturi de pistol În cap și puștiul Încetă să mai opună rezistență. Denton Îi prinse mîinile la spate cu cătușele. Jack Își puse boxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Jack sună. Nici un răspuns. Urechea lipită de ușă. Ascultă cu atenție: nici un sunet, punct. Cheia În ușă. Bingo! De la prima privire se vedea că Hinton jucase cinstit: hogeacul cu pricina nu fusese părăsit În mare grabă. Raiul perverșilor: rafturi de la tavan pînă-n podea, pline ochi cu bunătăți. Marijuana: frunze și muguri a-ntîia. Pastile - benzedrină, amfetamine, pilule roșii, albastre și galbene. Droguri brevetate - laudanum, amestecuri de codeină - plus nume atrăgătoare, de firmă: Dreamscope, Hollywood Sunrise, Martian Moonglow. Absint, alcool pur la jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era una Lynn, o păsărică pe cinste, semăna ca două picături de apă cu... Bud se aruncă direct În mutra lui. Mutra se făcu roșie, apoi niște tipi solizi intrară În grabă, Îl luară În brațe și apoi pe sus. Tavanul cădea parcă peste el, bucăți de tencuială crăpată se roteau În spirală și se Înnegreau. Întrebări și răspunsuri venite prin negură, strigăte și scîncete ca printr-un văl - un zid care ținea fețele acelea la distanță. Reviste cu porcării, Cathcart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de Hinton, de Dot, de Dudley și de băieții lui. Ora 1.10 noaptea: nu avea cum să rezolve acum problema Întrebărilor și a răspunsurilor. Conduse amețit pînă acasă, prea zdrobit ca să gîndească. Își descuie ușa, căscînd, și lumina din tavan se aprinse. Ceva cineva Îl Înhăță. Cătușe la Încheieturi. Ed Exley, Jack Vincennes - drept În fața lui. O privire În lateral: Fisk și Kleckner, pupincuriștii de la Anchete Interne, Îi țintuiau mîinile. Exley Îl plesni. Fisk Îl Înșfăcă de gît și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Pe pagina 2 ceva senzațional: „alimente nedigerate, spermă, o cantitate de hrană cu concentrație mare de narcotice - opiu dispersat, decelat ulterior și În resturile de gudron de pe dinți“. Bud Își avîntă mîinile În sus, ca și cum ar fi vrut să străpungă tavanul și să prindă În brațe luna. Izbi tavanul și reveni pe pămînt, meditativ. Asta nu era o treabă pe care s-o faci solo, de Exley se ferea, iar lui Dudley i se rupea. Văzu un telefon, lovi iar tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o cantitate de hrană cu concentrație mare de narcotice - opiu dispersat, decelat ulterior și În resturile de gudron de pe dinți“. Bud Își avîntă mîinile În sus, ca și cum ar fi vrut să străpungă tavanul și să prindă În brațe luna. Izbi tavanul și reveni pe pămînt, meditativ. Asta nu era o treabă pe care s-o faci solo, de Exley se ferea, iar lui Dudley i se rupea. Văzu un telefon, lovi iar tavanul și reveni cu un partener. Ellis Loew: crimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tavanul și să prindă În brațe luna. Izbi tavanul și reveni pe pămînt, meditativ. Asta nu era o treabă pe care s-o faci solo, de Exley se ferea, iar lui Dudley i se rupea. Văzu un telefon, lovi iar tavanul și reveni cu un partener. Ellis Loew: crimele sexuale Îl făceau să saliveze. Luă receptorul În mînă. CAPITOLUL 56 Hilda Lefferts bătu cu degetul Într-o poză. — Ăsta e iubitul lu’ Susan Nancy. Acum mă duceți acasă? Bingo! Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca să mai scoată aparatul. Destul cu vorba. Taci și sapă. Și săpară și tot săpară. Goddard trase o linie dreaptă de la conducta de Încălzire care ducea spre celula lui Cohen pînă la cea din celula lui Goldman. Desenă linia pe tavanele celor două celule și Începu să sondeze cu un ciocan și o daltă. Jack desfăcu un capac de protecție de la conducta din peretele lui Mickey și Începu să scotocească Înăuntru cu tija cu cîrlig. Nimic, doar pereți subțiri de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
te oftici, fiindcă era locul cel mai potrivit pentru plasarea unui microfon. Căldura ieșea cu un vuiet prin conductă. Jack se răzgîndi: În statul Washington era frig și ventilația era pornită mai tot timpul, acoperind orice discuție. Verifică pereții și tavanul, În căutarea altor conducte - nimic -, apoi zona din jurul gurii de ventilație. Umplutură de ipsos aplicată neuniform și ciuruită de găuri subțiri chiar lîngă capacul de protecție. Izbi cu ciocanul pînă cînd doborî jumătate de tencuială și văzu bălăngănindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aparatului. „Nu, sunt obosită, ne vedem altădată. Bineînțeles că mă poți vizita. Doar n-o să rămân acolo!“ Vocea stridentă continua să strige în receptor. Doamna Marga Pop și-a îndepărtat receptorul de ureche, și-a privit vecina ridicând ochii în tavan, șoptindu-i: doamne, cicălitoare sunt unele femei! A rămas așa o vreme, ca împietrită, după care a apropiat brusc receptorul de ureche și de gură, întrerupând vocea de la celălalt capăt: „Nu, nu, mă duc foarte devreme! Am cu cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în stare să-și construiască vila asta cu etaj și mulțime de camere, unele cât un hangar. Dar era slab de înger, când a fugit nevastă-sa cu altul, s-a spânzurat de o grindă din cele proeminente ce traversau tavanul, chiar în camera în care doarme ea acum. O femeie care locuiește la parterul vilei a făcut prostia să-i spună povestea. Sunt nopți nenumărate de atunci în care parchetul trosnește din senin și ea are senzația unei ființe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de coșmar, îi făcea rău, ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-a vorbit cu nimeni în afara lor. I se aduceau la câteva zile ceapă, cartofi, morcovi și roșii să-și pregătească mâncare, dormea într-un pat enorm în care cădeau șopârle din cele ce se cățărau pe pereți și pe tavan, apa care curgea doar câteva ore pe zi era ruginită și trebuia s-o strecoare și s-o fiarbă înainte s-o bea, hainele îi erau jilave de umezeala fierbinte și aproape irespirabilă, țânțarii puiau. De câteva ori a crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nu l-a mai salvat nimeni, nici măcar doctorul Cabalu, care-i era prieten și sosise în grabă. Nu ne venea să credem. Vechii și noii colegi s-au strâns la căpătâiul lui, într-o casă rece de pe la începutul secolului, cu tavane înalte și ferestre înguste. Părinții lui foarte bătrâni, îl făcuseră târziu, își târșâiau picioarele dintr-o cameră în altă, abulici, dar preluaseră prietenii toată treaba. Andrei Vlădescu m-a luat cu el și atunci i-am văzut și eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu Alan Beamish, a fost introdusă - după cum se stabilise - nu în biroul lui, ci într-o cameră neutră pentru interviuri cu vedere spre intrarea principală. — Scuză-mă că te primesc aici, spuse el, e o mare bătaie de cap. Zugrăvesc tavanul sau așa ceva. Nu m-ar fi deranjat dacă nu mi-ar fi spus decât abia azi-dimineață. Să-ți comand o cafea? Nu se schimbase prea mult. Poate că părul îi era mai cărunt, mișcările mai lente și asemănarea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]