3,525 matches
-
alianță cu Franța, semnată în 1756, împărăteasa l-a căsătorit în 1760 cu Prințesa Isabella Maria de Parma (1741-1763), nepoata regelui Ludovic al XV-lea, o fată cu un spirit și o inteligență mai mare decât soțul ei, dar un temperament aproape morbid melancolic. Iosif și-a iubit soția găsind-o fermecătoare iar ea a căutat cu o atenție deosebită să-i cultive afecțiunea. Isabella a fost, de asemenea, cea mai bună prietenă și confidentă cu sora soțului ei, Maria Christina
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
albastru și celălalt negru, o statură mai mică față de medie, care îl face să pară întotdeauna un copil, dinți ascuțiți, ca de șarpe; din trupul și din gura sa emana un parfum îmbătător. Conform lui Plutarh, Alexandru a avut un temperament violent și impulsiv, care, fără îndoială, a contribuit la unele dintre deciziile sale. Deși Alexandru a fost încăpățânat și nu a răspuns la toate comenzile primite de la tatăl său, el a fost deschis la dezbateri. El a avut și o
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
-lea decât din viețile sfinților. De altfel, Dostoievski și-o va aminti mereu pe mama sa ca pe o femeie grațioasă, mereu capabilă să afișeze afecțiune și căldură. În contrast, personalitatea tatălui se remarcă prin rigiditate, ambiție, dar și un temperament predispus la melancolie. Cu toate acestea Mihail Dostoievski rămâne un tată responsabil și un soț fidel. Dostoievski locuiește în primii ani din viață în apartamentul de la Spitalul pentru săraci Mariinsky și astfel, în timp ce se joacă în grădinile spitalului, întâlnește mulți
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de la școala moscovită, experiența sa fiind reflectată mai târziu în lucrări ca "Adolescentul". Lumea de la internat îl descrie ca pe un visător palid și introvertit, precum și un romantic supraexcitabil, iar asta în ciuda faptului că părinții îl considerau mai degrabă un temperament vulcanic, încăpățânat și îndrăzneț. După ce Maria Dostoievskaia moare de tuberculoză în 1837, Feodor și fratele său Mihail sunt trimiși la Academia Tehnică Militară din Sankt Petersburg. Cei doi se simt însă mai degrabă chemați de vocația literară, dar trebuie să
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
moarte pe soția mea, iar pe mine m-a umplut de amărăciune și deznădejde. » îi scrie Dostoievski fratelui său. Căsnicia celor doi va fi foarte mult afectată de atacurile scriitorului, care devin din ce în ce mai frecvente. Maria se dovedește între timp un temperament impredictibil și capricios și îl batjocorește adesea pe romancier din cauza afecțiunii lui nervoase. După terminarea serviciului militar, Dostoiesvski locuiește cu soția sa câteva luni în Tver (august-decembrie 1859), iar apoi revine în Sankt Petersburg. În plan literar, perioada 1854-1859 este
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
constituie o trăsătură necesară gândirii structuraliste, care respinge umanismul european. În interpretarea lui Scholes, revoluția structuralistă „a așezat un fel de Dumnezeu înapoi în univers, dar nu un Dumnezeu asemănător cu omul, debordând de individualism și supus unor accese de temperament când voința Lui este încălcată, ci un Dumnezeu care nu este în niciun fel ridiculizat pentru că El este planul universului, sistemul suprem care stabilește modelul tuturor lucrurilor.” Jacques Derrida respinge structuralismul considerându-l o mistificare metafizică, la fel ca întreaga
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Frederic s-a născut la Berlin ca fiu al regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei și al Sofiei Dorothea de Hanovra. Așa numitul "rege soldat", Frederic Wilhelm a dezvoltat o armată formidabilă, a încurajat centralizarea și a fost cunoscut pentru temperamentul său și autoritarism. Pe de altă parte, Sofia era manierată și bine educată. Tatăl ei, George, elector de Hanovra, a fost moștenitorul reginei Anne a Marii Britanii. George i-a succedat ca regele George I al Marii Britanii în 1714. Nașterea lui
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
proaste a pictorului, dar și diferenței de vârstă de 21 de ani dintre ei, cei doi s-au căsătorit totuși în 1929. Ea avea 22 de ani, el, 43. Căsătoria lor nu a fost scutită de probleme. Amândoi aveau un temperament extrem de irascibil, și au avut numeroase relații extraconjugale. Frida, în plus, a avut relații sexuale atât cu bărbați, cât și cu femei. Dintre femei, cea mai cunoscută a fost cântăreața și dansatoarea Josephine Baker; Frida Kahlo nu a fost o
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
a zilei. Ștefan Luchian, fidel unei viziuni proprii, a încercat regruparea imaginilor din realitatea cotidiană în sinteze originale care se bazau tocmai pe construcția culorii ca mediu purtător al spațiului și al luminii. Folosind mijloace diferite și beneficiind de alt temperament, experiența artistică a lui Luchian poate fi comparată cu cea a lui Van Gogh. Diferența dintre cei doi, fundamentală de altfel, ține de structură, opera lui Luchian fiind echilibrată, calmă și lipsită de acea fervoare năucitoare care inundă tablourile marelui
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
sălbatice). Expresia a prins și, în ochii publicului, acest nou gen de experiment reprezintă nașterea unui nou curent. ul nu este totuși o mișcare organizată, nu are un program sau o definiție exactă, se naște din întâlnirea unor pictori cu temperamente artistice foarte diferite, dar frământați de aceleași probleme ale creației. Pe fauviști îi caracterizează spontaneitatea de creație, culorile nealterate de amestec, aplatizarea spațiului, înregistrarea directă a senzațiilor trăite. Revoluționând folosirea culorii și sensul perspectivei, modificând relațiile dintre pictură și realitate
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
4 noiembrie 1920 oblast autonom, iar la 22 octombrie 1935 republică autonomă. În 1943, autonomia i-a fost revocată, teritoriul fiind administrat de guvernarea sovietică centrală. Colectivizarea forțată a fost un dezastru social, economic și cultural, o politică incompatibilă cu temperamentul calmîc și cu terenurile aride locuite de ei. În cel de-al doilea război mondial, Stalin, având dubii privind loialitatea calmîcilor, a dispus deportarea făra avertisment a întregului popor calmîc în Siberia. Deportații au fost urcați în toiul iernii în
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
Milan, câștigând până în 2004 de șapte ori Serie A și de cinci ori Liga Campionilor UEFA. A fost considerat cel mai bun fundaș din lume la apogeul carierei sale și este recunoscut pentru calitățile sale defensive, influența din teren și temperamentul calm. Maldini s-a retras la 41 de ani după ce a jucat 24 de sezoane pentru AC Milan. Maldini a deținut recordul de selecții în echipa națională de fotbal a Italiei până în iulie 2009, fiind depășit de Fabio Cannavaro. Totuși
Paolo Maldini () [Corola-website/Science/298531_a_299860]
-
ca fiind primul concert solistic cu acompaniament din istoria genului. Torelli a conturat trăsăturile exterioare, a stabilit forma și principiul concertului pentru solist, dar intensitatea expresivă caracteristică acestui gen se observa începând de la Vivaldi. Totul se explică prin deosebirile de temperament, clar reliefate, dintre cei doi muzicieni: tendințele individualismului vivaldian, evidente în aproape toate cele 12 concerte din L’estro armonico, op. 3, sunt mult mai accentuate decât ale lui Torelli și ajung uneori până la dramatism. În op. 3, în care
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
este prinsă sus, lată și puternică, lungă și foarte grea, în repaus cade în jos, fiind ușor curbată la vârf. Se cunosc două varietăți, în funcție de lungimea părului : "Saint Bernardul cu păr scurt" și "Saint Bernardul cu păr lung". Are un temperament foarte blând, este sensibil și foarte atașat de stăpân. Este un baby-sitter ideal, întrucât se înțelege foarte bine cu copii. Are un instinct protector deosebit de dezvoltat și a fost folosit în trecut în Alpi pentru a salva călătorii din avalanșe
Saint-Bernard () [Corola-website/Science/298542_a_299871]
-
felul cum reacționează, sau cum se comportă în anumite situații de schimbare a unor elemente din mediul înconjurător. La rândul lui, comportamentul se exteriorizează prin reacții emoționale și motorice, corelate cu modul în care se realizează autocontrolul acestor reacții. Termenul „temperament” definește de asemenea constantă, intensitatea și durata reacțiilor provocate de excitantul extern. Cuvântul provine din secolul al XVI-lea, cănd "temperamentum" era interpretat că un amestec de raporturi echilibrate, sau în farmacie că un amestec de umori ale corpului uman
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
intensitatea și durata reacțiilor provocate de excitantul extern. Cuvântul provine din secolul al XVI-lea, cănd "temperamentum" era interpretat că un amestec de raporturi echilibrate, sau în farmacie că un amestec de umori ale corpului uman. Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind înnăscut. El este considerat „factorul ereditar” în organizarea internă a personalității. Particularitățile temperamentului țin de structură somatica, de sistemul nevros, de mobilitatea proceselor nervoase, de resursele energetice. ul nu se manifestă în același mod pe tot parcursul vieții
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
cănd "temperamentum" era interpretat că un amestec de raporturi echilibrate, sau în farmacie că un amestec de umori ale corpului uman. Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind înnăscut. El este considerat „factorul ereditar” în organizarea internă a personalității. Particularitățile temperamentului țin de structură somatica, de sistemul nevros, de mobilitatea proceselor nervoase, de resursele energetice. ul nu se manifestă în același mod pe tot parcursul vieții. El evoluează o dată cu întregul organism și sistem nervos, astfel încât trăsăturile de temperament se maturizează, sunt
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
a personalității. Particularitățile temperamentului țin de structură somatica, de sistemul nevros, de mobilitatea proceselor nervoase, de resursele energetice. ul nu se manifestă în același mod pe tot parcursul vieții. El evoluează o dată cu întregul organism și sistem nervos, astfel încât trăsăturile de temperament se maturizează, sunt deplin formate la sfarsitul adolescenței, se mențin relativ constante pe toată perioada maturității, până la bătrânețe, cănd cunosc un proces de aplatizare din cauza pierderii vivacității, a vigorii. În schimb, unele trăsături temperamentale se rigidizează, se accentuează la bătrânețe
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
perioada maturității, până la bătrânețe, cănd cunosc un proces de aplatizare din cauza pierderii vivacității, a vigorii. În schimb, unele trăsături temperamentale se rigidizează, se accentuează la bătrânețe (de exemplu: iritabilitatea la un coleric, depresia la un melancolic, închistarea la un flegmatic). Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru personalitate, adică nu el este cel care dă valoare personalității. Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile. Trăsăturile temperamentale sunt înnăscute, au o condiționare biologică, dar dobândesc valente numai
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
temperamentale se rigidizează, se accentuează la bătrânețe (de exemplu: iritabilitatea la un coleric, depresia la un melancolic, închistarea la un flegmatic). Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru personalitate, adică nu el este cel care dă valoare personalității. Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile. Trăsăturile temperamentale sunt înnăscute, au o condiționare biologică, dar dobândesc valente numai în plan psihocomportamental, constituindu-se în fundamentul personalității. Ele stau la baza imprimării celorlalte trăsături, cărora le conferă o
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
Trăsăturile temperamentale sunt înnăscute, au o condiționare biologică, dar dobândesc valente numai în plan psihocomportamental, constituindu-se în fundamentul personalității. Ele stau la baza imprimării celorlalte trăsături, cărora le conferă o anumita nuanțare, expresivitate, dinamism, vivacitate sau dimpotrivă, inhibiție retragere. Temperamentul își pune pecetea pe viața noastră pishica (generozitatea, spre exemplu, nu ține de temperament, dar felul cum își dobândește cineva și, mai ales, cum își manifestă cineva generozitatea se află sub influența temperamentului) Temperamentul, desi larg determinat genetic, este in
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
psihocomportamental, constituindu-se în fundamentul personalității. Ele stau la baza imprimării celorlalte trăsături, cărora le conferă o anumita nuanțare, expresivitate, dinamism, vivacitate sau dimpotrivă, inhibiție retragere. Temperamentul își pune pecetea pe viața noastră pishica (generozitatea, spre exemplu, nu ține de temperament, dar felul cum își dobândește cineva și, mai ales, cum își manifestă cineva generozitatea se află sub influența temperamentului) Temperamentul, desi larg determinat genetic, este in expresia lui funcțională, modelat de condițiile socio-culturale, existențiale ale individului. Influență ereditarului asupra psihocomportamentalului
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
expresivitate, dinamism, vivacitate sau dimpotrivă, inhibiție retragere. Temperamentul își pune pecetea pe viața noastră pishica (generozitatea, spre exemplu, nu ține de temperament, dar felul cum își dobândește cineva și, mai ales, cum își manifestă cineva generozitatea se află sub influența temperamentului) Temperamentul, desi larg determinat genetic, este in expresia lui funcțională, modelat de condițiile socio-culturale, existențiale ale individului. Influență ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este directă, ci mediata de factori socio-culturali. Nu există temperamente pure. Etimologia latină a cuvântului „tempera - temperare”, care
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
dinamism, vivacitate sau dimpotrivă, inhibiție retragere. Temperamentul își pune pecetea pe viața noastră pishica (generozitatea, spre exemplu, nu ține de temperament, dar felul cum își dobândește cineva și, mai ales, cum își manifestă cineva generozitatea se află sub influența temperamentului) Temperamentul, desi larg determinat genetic, este in expresia lui funcțională, modelat de condițiile socio-culturale, existențiale ale individului. Influență ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este directă, ci mediata de factori socio-culturali. Nu există temperamente pure. Etimologia latină a cuvântului „tempera - temperare”, care înseamnă
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
își manifestă cineva generozitatea se află sub influența temperamentului) Temperamentul, desi larg determinat genetic, este in expresia lui funcțională, modelat de condițiile socio-culturale, existențiale ale individului. Influență ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este directă, ci mediata de factori socio-culturali. Nu există temperamente pure. Etimologia latină a cuvântului „tempera - temperare”, care înseamnă „a amestecă”, sugerează acest lucru. În mod potențial, trăsături aparținând tuturor tipurilor de temperament coexista în fiecare persoană, însă unele se manifestă mai pregnant decât altele. Așadar, temperamentul fiecărei persoane este
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]