4,773 matches
-
în spațiul mental intim al personajului, care este fundamentată pe ideea că narațiunea se comportă astfel fără nici o intenție de a controla sau de a manipula lumea interioară, ci pur și simplu fiind o bază a sa. În final, dacă teoreticianul oscilează asupra caracterului nedecisiv al Discursului Indirect Liber, sau asupra imposibilității de a fi el „rostit”, ori asupra dialogismului acestuia, toții comentatorii recunosc că nici un vorbitor obișnuit, care ni se adresează direct (și nu narează, de exemplu), nu ar produce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pământ. Voce aspră, joasă, guturală, puțin întinsă, cu accent stins. Conversație tristă, lentă, gravă. Caractere psihologice (Caracter) Caracter pătrunzător și chibzuit, predispus la teamă, tristețe, mânie și răzbunare. Egoist, bănuitor, vindicativ, încăpățânat, căutând singurătatea, meditativ, natură pesimistă, bizară, concentrată, avară. Teoretician complicat, rutinier, perseverent în tot ceea ce întreprinde, torturat de dorințe anormale. Memorie dificilă dar tenace. Deși are imaginație și intuiție, este un spirit sistematic, excesiv, superstițios sau sceptic. Somn dificil, tulburat de coșmare. Predispoziții morbide (Diateza nrvoasă) Auto-intoxicații prin insuficiența
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
sale rămâne și persistă de-a lungul vieții, dominând într-o oarecare măsură impresiile și experiențele ulterioare. Schimbările din 1989-1990 pentru mulți din oamenii Europei Centrale și Orientale consolidează viziunea lor anterioară față de comunism, eliberată în timpul tinereții lor. Observatorii și teoreticienii tranziției au vorbit despre "nostalgia postcomunistă", mai ales când era vorba de viziunile pozitive asupra comunismului. Dacă urmăm reperele majore ale istoriei comunismului după cel de al Doilea Război Mondial, este posibil să distingem cinci generații politice cu, presupunem, cinci
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ceva mai limitată) cu acelea ale clasicilor englezi de la începutul secolului al XVIII-lea. 29. Vezi C. Bally, Trăite de stylistique francaise, Heidelberg 1909, vol. I, p. 184 și urm.: Le language figure. La pp. 194-195, Bally, vorbind nu ca teoretician al literaturii, ci ca lingvist, clasifică metaforele astfel : "Images concretes, saisies par l'imagination, images affectives, saisies par une operation intellectuelle...". Cele trei categorii stabilite de el le-aș numi 1) metafora poetică; 2) metafora rituală ("fixă"); și 3) metafora
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
poeziilor mele, nu am nevoie decît de o recitare însuflețită sau pasionată, adecvată subiectului". 15. în vreme ce Shaw și Barrie, prin prefețele lor si prin indicațiile scenice detaliate si sugestive pe care le oferă, se adresau unui dublu auditoriu, astăzi tendința teoreticienilor dramaturgiei este împotriva judecării oricărei piese altfel decît ținînd seama în mod precumpănitor de valoarea ei scenică: în această privință tradiția franceză (Coquelin, Sarcey) și tradiția rusă (Stanislavski - Teatrul de artă din Moscova) sînt de acord. 16. Veit Valentin (Poetische
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
fără subiect este delir și conduce la nebunie. Legendre ne face să vedem toate aspectele posibile ale acestui colaj: de la psihosomaticienii care ne fac să ne lipsim de propriul timp, fără a percepe că inconștientul este el însuși divizat, la teoreticienii managementului, care înțeleg să-și impună adevărul lor publicitar direct, la fanatismele religioase sau politice, prin care vor să ne facă să aderăm la c o r p u l s u v e r a n, fără nici o pregătire
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
liniară. Totul ar fi atunci transparent, vizibil și lizibil, fără nici o opacitate. Viziune mecanică pură, pe care omul a produs-o (este deci capabil de asta), dar care nu privește decît o slabă parte a activității sale. Problemă bine cunoscută teoreticienilor moderni ai deciziei. Este adevărat că omul decide uneori rațional; este, de asemenea, adevărat că această practică este rară. Avem aici mai mult decît un rest: lumea. Și pierdem, în acest mod contorsionat, cînd e cazul să ne ocupăm de
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
receptor ca și pentru sensul receptor, văzut ca emițător către alți receptori 41. Modelul lui Schramm este asemănător, emițătorul, plasat sau nu în poziția receptorului, este luat în considerație și prelucrat în mod real42. Fie că este vorba încă de teoreticieni marxiști ca H. Shiller, care denunță imperialismul comunicării prin mass-media, sau de lucrări de succes, ca Persuasiunea ascunsă de Vance Pakard, preocuparea constantă rămîne controlul exercitat de către emițător asupra populației. Cum afirmă Lasswell, funcțiile emițătorului sînt esențiale: supravegherea, punerea în
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
între noi, ideile noastre au în comun apartenența la Dumnezeu (sau la Natură), nu ca părți separate și mutilate ale Ființei-Natură divine, ci ca expresie totală a totalității sale. Or, fără a face vreodată referire explicită la filosofia lui Spinoza, teoreticienii comunicării organice se vor sprijini pe principiile expresiei, în opoziție cu cele ale reprezentării. Să încercăm să marcăm clar aceste articulații și puncte de sprijin. Există nu numai un "alt" mod de a ne ocupa de comunicare, un fel de
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
55. Pe această lansare, von Foerster enunță formula Cognition-Computation56. A cunoaște înseamnă atunci "computer de computer", dacă înțeleg prin neologismul computer nu numai a calcula, ci orice proces de inferență logică. Unde se vede cu ușurință diferența între computation la teoreticienii lui "în" și computation la mecaniciști. Von Foerster ia computation în sensul de, a gîndi cu a contempla sau a medita. Această accepție include și depășește mecanismul pas cu pas îndrăgit de Simon. A-l cunoaște nu este analizabil pe
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
anume organizare internă, definește ceea ce numim "auto-organizare". Auto-organizarea, remarcăm, trimite la non-realitatea exterioară, deoarece nu din afară primim informații, ci, înlăuntru, schimbul între diferite niveluri produce comunicarea. Aceste diverse puncte, sumar prezentate, sînt bunul comun al unui anumit număr de teoreticieni (epistemologi, biologi, fizicieni, neurobiologi), care le exploatează fiecare în felul său. II. Școala de la Palo Alto Inspirată de Bateson și von Foerster, școala de la Palo Alto se situează, fără îndoială, în metafora organismului, în filosofia expresiei. Comunicarea a proiectat în jurul
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a lui James Burnham, pe care le cunoștea cu siguranță, dar care deranjau propria sa teorie. Pentru Lenski, în 1966, Charles Wright Mills nu era decât "un traducător al scrierilor lui Max Weber". Schumpeter nu se referă la niciunul din teoreticienii elitiști dinaintea lui, dar a fost citat din abundență de succesorii săi. Angus Campbell și Paul Lazarsfeld și-au petrecut o mare parte din viețile lor paralele studiind același comportament politic: nu s-au citat niciodată reciproc, dar pe urmă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
existenței vreunei paradigme în această știință. Aceasta este și părerea economistului Kenneth Boulding, care consideră că această știință este "dezorientată", comparând-o cu povestea orbului și a elefantului. Nici premiatul Nobel Vasili Leontiev nu este mai indulgent: "An după an teoreticienii economiști produc modele matematice fără să fie capabili să avanseze în înțelegerea structurii și funcționării sistemului economic real". Monetaristul Georges Stigler contestă desemnarea drept "autori ai unor contribuții excepționale" în cazul a șase econometriști, pe motivul că "econometriștii nu au
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
științele naturii, disciplinele din științele sociale nu au un consens în ceea ce privește lexicul, tipologia, metoda și postulatul. Nu există norme de obiectivitate și de adevăr (Johnston). După această experiență nicio altă construcție paradigmatică n-a mai reușit să se impună majorității teoreticienilor, nici în sociologie, nici în știința politică. Mai degrabă s-a deschis un cimitir unde au fost îngropate multe din marile teorii. Diversitate conceptuală și comparație internațională Substanțele chimice sunt aceleași peste tot. Fenomenele sociale sunt diferite de la o țară
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
stabilă"32. Italia un caz clinic Italia este o țară frumoasă și populația sa este binecuvântată cu multe talente, cu excepția recrutării politicienilor. În ciuda acestui fapt sau poate exact din acest motiv, țara a dat naștere unora dintre cei mai mari teoreticieni ai elitelor politice: Machiavelli, Mosca, Pareto, Giovanni Sartori și alții. Sistemul politic construit după cel de-al Doilea Război Mondial a fost slăbit de la început. Era o imitație a celei de-a Patra Republici franceze care a dispărut în 1958
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
tipurilor de schimbări ale elitelor pe care le induc. Acesta este terenul teoriei elitelor, la care au contribuit în mod fundamental Mosca, Vilfredo Pareto și în mai mică măsură Robert Michels la începutul secolului al XX-lea, deși cei trei teoreticieni ai elitelor au neglijat de mai multe ori rolul crizelor în propagarea schimbării elitelor. Compoziția elitelor Crizele afectează de cele mai mult ori compoziția deținătorilor de funcții politice (de exemplu, miniștri, lideri de partide și parlamentari). Schimbările în structura elitelor
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
partidului său, pe când în țările în care se practică circumscripțiile uninominale, acesta tinde să fie primul și cel mai important reprezentant al circumscripției sale. Cel din urmă caz implică responsabilități și obligații locale a căror importanță este adeseori subestimată de către teoreticienii democrației. Acest capitol vizează trei dintre democrațiile avansate care utilizează circumscripții uninominale. Vom încerca astfel să evidențiem un aspect adeseori ignorat al vieții parlamentare din aceste țări: nevoia de a acorda o atenție sporită circumscripției electorale în detrimentul rolului legislatorului de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și au ajuns în mijlocul mulțimii într-o căruță țărănească. Stere, de origine burgheză, frumoasă figură de doctrinar, reprezenta curentul populist, echivalentul românesc al doctrinei populiste ruse inspirată de Plehanov. Acestor trei lideri trebuie să-l alăturăm pe Madgearu, universitar, economist, teoretician al partidului în materie economică și socială. În 1926, Partidul Țărănesc avea să fuzioneze cu Partidul Național din Transilvania. Liderul acestuia din urmă a devenit președintele noului Partid Național Țărănesc, iar Madgearu secretarul său general. Maniu, omul politic cel mai
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
firești ale unei comunități specifice, bresle etc., dar uneori diferite și de legile bunului-simț! De fapt, În lumea creației, mai ales printre cei aflați la primele trepte ale afirmării, ale succesului, domnește o anume amoralitate, pe care, bineînțeles, nici unul dintre teoreticienii genului nu o vor accepta sau recunoaște. Amoralitatea descrisă, primul, de Nietzsche, În gândirea filozofică modernă, dar, e drept, avându-l ca antecesor nu pe Machiavelli, ci, după modesta mea opinie, pe Întemeietorul Ordinului Iezuiților, (Compania lui Iisusă, fostul Grande
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
erau valabile estetic și nu numai că puteau fi comparate cu cele de dinainte de război, dar puteau concura cu cele occidentale; În poezie, În proză, chiar și În eseistică, În unele cazuri. De asta Încercau să ne convingă criticii și teoreticienii generației noastre și ai momentului, harnici cronicari, membri ai juriilor premiilor literare, redactori influenți la importantele reviste literare, dascăli universitari - Balotă, Negoițescu, Doinaș, care făcea și cronică literară!, Matei Călinescu, Lucian Raicu, Eugen Simion, mai tânărul, dar nu rareori exigentul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cât neutru și, dacă ar fi posibil, de către luptători ceva mai... reliefați, mai individualizați literar, mai - cum să spun - mai „citiți”, mai informați, cum se spune, atât În planul culturii literaturii noastre moderne, cât și al celei europene. (Numele unor teoreticieni sau prozatori americani de ultimă oră nu sunt Întotdeauna convingătoare În ochii noștri, formați ca și marii noștri antecesori dintre războaie la școala marilor umaniști vest-europeni, francezi sau nemți, italieni - ca și divinul G. Călinescu - sau englezi.Ă Am prevăzut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și la Cezar Ivănescu care accede la izvoarele primordiale ale gândirii omenirii. Afectivitatea simulată duce la sentimentalism, precum, de pildă, în Levantul cărtărescian. Cezar Ivănescu crede, ca altădată Chateaubriand (care vorbea de géniesmères), că matricializarea canonului literar nu se datorează teoreticienilor, ci geniilor. Ca și Paul Goma, pentru care textualismul nu-i altceva decât textilism, Cezar Ivănescu manifestă o ostilitate evidentă împotriva postmodernismului pe care, în repetate rânduri, îl numește prostmodernism. Poetul de care se ocupă Theodor Codreanu are toate semnele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu are toate semnele unui antimodern care nu cade niciodată în tradiționalism. Antoine Compagnon definise antimodernismul prin sintagma de modernism critic. Întemeietor al textualismului e considerat Roland Barthes care, după 17 ani doar, adică în 1977, se declară antimodern. Spre deosebire de teoreticianul francez, Cezar Ivănescu a adoptat de la bun început antimodernismul lui Eminescu și, mai mult decât atât, a reușit să-i atragă de partea lui și să-i convertească la acest concept cultural și atitudinal chiar pe unii dintre textualiștii în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și cei trei mari B (Blaga, Barbu, Bacovia), dar ceva nu se potrivea în ierarhia imaginată de critica literară. Poezia cu aspect exterior de Cenușăreasă exercita o fascinație ascunsă, nu lăsa absolut pe nimeni indiferent, pe nici un estetician, pe nici un teoretician și istorie literară pe nici un critic. Mulți dintre toți, mai curajoși, recunoșteau existența unui "fenomen Bacovia", precum Vladimir Streinu, care, încă în 1936, scria negru pe alb: "nimic în literatura noastră și, dacă nu ne-ar fi teamă de zeflemeaua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
seva livrescă ori născute din meditația fecundă în marginea textelor ilustre. Încă de foarte tânăr autorul citea cărți grele și se luptă cu titanii literaturii universale și cu marii clasici. Partenerii de dialog aforistic ai lui Theodor Codreanu sunt incontestabil teoreticieni ai literaturii autorități în filosofie, semiotică, psihanaliză etc. Exemplificăm: Scopul marilor artiști nu este arta, ci omul; Din păcate, omul e pe cale să devină o finalitate fără scop; Cuvântul această povară a gândului; Vezi prea mult și poți prea puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]